Listă de termeni muzicali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 A-B-C-D 2 E-F-G-H 3 I-J-K-L 4 M-N-O-P 5 R-S-T-U 6 V-Z-X 7 Vezi şi

[modifică] A-B-C-D

• A cappela – Muzica vocala, fara acompaniament instrumental.
• Ad libitum, ad. lib. – (din latină) în mod liber, după voie cu privire la tempo, ritm, interpretare sau cu privire la instrumentaţie (includerea sau omiterea unor voci sau instrumente).
• Barcarolă – Vechi cântec venetian al gondolierilor.
• Belcanto – Tehnica de interpretare italiana, la care se pune mai mult accent pe calitatea şi frumusetea muzicii, decat pe exprimarea corecta a textului.
• Bourrée – Vechi dans francez vesel.
• Cadenţă – Incheiere melodico-ritmică a unei fraze, sinonima cu punctul literar.
• Capriciu – Piese scurte care prelucreaza melodii cunoscute, reunite intr-o suita; Fantezii muzicale, cu caracter bizar, exuberant, capricios.
• Cavatină – Piesa muzicala solo in opera, mai simpla decat aria.
• Concertino – Gen muzical interpretat de o orchestra care cuprinde doua viori, un bas continuu (orga sau clavecin), un flaut sau un alt instrument de suflat.
• Concerto grosso – Gen muzical interpretat de un grup de instrumente soliste (numit concertino) care poarta un dialog cu un grup mare de instrumente, denumit ripieno.
• Coral – Cântec bisericesc; in biserica catolica numit coral gregorian (cor unison, neacompaniat).
• Cuplet – Lied in strofe, cu refren (cabaret, operete); de cele mai multe ori cu continut critic social.
• Cvartet – Gen muzical interpretat de patru instrumentisti.
• Divertisment – Compozitie distractiva, in succesiune libera.
• Duo – Piesa muzicala pentru 2 instrumente.

[modifică] E-F-G-H

• Fantezie – Piesa instrumentala, fara constrangere, bazata pe improvizatii.
• Fugă – Formă muzicală polifonică, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci (principiul imitaţiei) şi dezvoltată după legile contrapunctului.

[modifică] I-J-K-L

• Impromptu – Fantezie liber compusa, pentru pian.
• Intermezzo – a) Mica piesa muzicala, de cele mai multe ori pentru pian; b) Act muzical intermediar, vesel, interpus intre actele unei opere cu caracter dramatic.
• Interval – Diferenţa de înălţime dintre două sunete; "distanţa" dintre două note; exemple : între nota do şi nota sol este un interval de cvintă; între nota do şi nota mi este un interval de terţă.
• Lied – Gen muzical vocal construit pe un text liric sau un poem literar, acompaniat de pian.

[modifică] M-N-O-P

• Madrigal – compozitie vocala cu caracter pastoral.
• Mazurcă – Gen muzical instrumental cu caracter dansant, inspirat din folclorul polonez.
• Melodramă – Gen muzical care are o actiune complicata, incluzand scene de groaza sau comice, finalul fiind construit pe ideea neprevazutului, a surprizei.
• Menuet – Dans utilizat in special in piesele de factura clasica şi preclasica.
• Miniatură – Piesa instrumentala sau vocala de mici dimensiuni.
• Misă – Lucrarea muzicala care face parte din slujba catolica.
• Mişcare – sinonim pentru tempo; poate desemna şi o parte anume dintr-un concert, o simfonie etc.
• Muzică de cameră – Compozitie muzicala interpretata de un numar restrâns de instrumente.
• Nocturnă – Gen muzical instrumental foarte popular in perioada romantica.
• Operă bufă – Spectacol care antreneaza situatii comice exagerate, care include şi personaje din stratul social de jos.
• Opus – Numarul de ordine al unei compozitii, in ordinea aparitiei acesteia în creaţia unui compozitor.
• Passacaglia – Dans de origine populara care face parte din suita preclasica.
• Pavană – Dans de curte lent, in doi timpi.
• Polifonie – Termen cunoscut şi sub numele de Contrapunct şi care presupune existenta mai multor voci, melodii sau instrumente care propun linii melodice diferite, care se intrepatrund in aceeasi piesa.
• Poloneză – Gen muzical instrumental cu caracter dansant, inspirat din folclorul polonez.
• Potpuriu – Combinarea libera a mai multor melodii intr-o piesa unica.
• Preludiu – Piesa liber conceputa, nelegata de canoane muzicale, executata inaintea unei suite, unei fugi sau unui coral gregorianic; mai târziu piesa de sine statatoare.

[modifică] R-S-T-U

• Rapsodie – Fantezie instrumentala, bazata predilect pe melodii populare.
• Recitativ – Pasaj recitat de cântaret, spre continuarea actiunii unei opere sau unui oratoriu, acompaniat in surdina de pian, cembalo, orga sau orchestra.
• Recviem – Compozitie pentru serviciul funebru.
• Romanţă – Cântec sau piesa instrumentala, cu caracter pronuntat sentimental.
• Rondo – Piesa intrumentala cu repetare frecventa a temelor principale; deseori in finalul unei sonate sau simfonii.
• Scherzo – Piesa muzicala plina de veselie; uneori partea a 3-a (penultima) in muzica de camera sau simfonii.
• Serenadă – Piesa instrumentala dedicata unei persoane. In Evul Mediu se obisnuia sa fie interpretata seara, cu sau fara acompaniament vocal, sub balconul iubitei.
• Simfonie – Forma cea mai importanta a compozitiilor orchestrale; deobicei compusa din 4 parti: prima in forma de sonata, ultima in forma de rondo, variatiune sau sonata; intre ele, o parte lenta (adagio, andante) şi o alta vivace (menuet, scherzo).
• Sonată – Piesă muzicală pentru unul sau mai multe instrumente; compusă din mai multe părţi (sonata clasică are 3 părţi), din care prima de obicei în formă de sonată (expunere-dezvoltare-repriză).
• Sonatină – Sonata mai simpla, mai usor de interpretat, cu numai 2-3 parti.
• Studiu – Partitura exersanta, spre atingerea unei tehnici superioare de interpretare.
• Suită – Succesiune de piese muzicale in acelasi ton, dar cu tacturi diferite.
• Tempo, tempi – Viteza de execuţie (interpretare) a unei lucrări muzicale. Sinonim: mişcare. Tempoul este descris prin termeni precum: Andante, Moderato, Allegro, ...
• Timbru – Unul dintre cele 4 însuşiri ale sunetului (alături de: înălţime, durată şi intensitate). Culoarea sunetului. Însuşire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeaşi înălţime şi intensitate provenite de la surse diferite.
• Terţet – Melodie pentru 3 voci.
• Tocată – Piesa muzicala fantezista, rapida, pentru orga sau pian, necesitand virtuozitate de interpretare (toccare [lb.italiana] – a lovi repede).
• Trio, cvartet, cvintet – Piese pentru 3, 4, 5 voci sau 3, 4, 5 instrumente.
• Uvertură – Piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporţii sau care constituie o lucrare independentă. Piesă instrumentală constituind partea introductivă a suitelor preclasice.

[modifică] V-Z-X

• Vals – Gen muzical instrumental cu caracter dansant, specific secolului XIX.

[modifică] Vezi şi

• Notaţia muzicală