Frederic al III-lea al Germaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru împăratul medieval vezi Frederic al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Frederic III
Împărat german; Rege al Prusiei
FriedIII.jpg
Domnie 9 martie – 15 iunie 1888
Predecesor Wilhelm I al Germaniei
Succesor Wilhelm al II-lea al Germaniei
Căsătorit(ă) cu Victoria, Prințesă Regală
Urmași
Wilhelm al II-lea al Germaniei
Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen
Prințul Heinrich
Prințul Sigismund
Prințesa Victoria
Prințul Waldemar
Sofia, regină a Greciei
Prințesa Margareta
Casa regală Casa de Hohenzollern
Imn regal Heil dir im Siegerkranz (neoficial)
Tată Wilhelm I al Germaniei
Mamă Augusta de Saxa-Weimar
Naștere 18 octombrie 1831(1831-10-18)
Potsdam, Prusia
Deces 15 iunie 1888 (56 ani)
Potsdam, Imperiul German
Înmormântare Friedenskirche, Potsdam, Germania

Frederic III (germană Friedrich III.; 18 octombrie 1831 – 15 iunie 1888) a fost împărat german și rege al Prusiei pentru 99 de zile în 1888. Cunoscut în familie ca Fritz,[1] a fost singurul fiu al împăratului Wilhelm I al Germaniei.

Cuprins

Viața personală [modificare]

Tinerețe și educație [modificare]

Frederic Wilhelm s-a născut la Palatul Nou din Potsdam, în Prusia, la 18 octombrie 1831. A fost descendent al Casei de Hohenzollern, conducători ai Prusiei, cel mai puternic stat german. Tatăl lui Frederic, Wilhelm I al Germaniei, era fratele mai mic al regelui Frederic Wilhelm al IV-lea și fusese crescut în tradiția militară a Hohenzollernilor, într-o disciplină strictă. Wilhelm se îndrăgostise de verișoara sa, Elizabeta Radziwill, prințesă a nobilimii poloneze, dar părinții lui au considerat că statutul acesteia nu era potrivit pentru soția prințului Prusiei, forțând casătoria cu o pereche mai potrivită [2]. Soția aleasă, Augusta de Saxa-Weimar, fusese crescută într-o atmosferă intelectuală și artistică la Weimar, zonă unde populația avea participare mai mare la conducere și puterea aristocrației era limitată printr-o constituție.[3][4] Augusta era bine cunoscută în Europa pentru punctele ei de vedere liberale.[5] Cuplul nu a avut o relație fericită, din cauza diferențelor de opinie,[3][4] Frederic crescând într-un cămin cu probleme, lăsându-i amintiri despre o copilarie singură.[3][6] Frederic Wilhelm avut o soră, Louise (mai târziu Mare Ducesă de Baden) care era cu opt ani mai mică decât el și cu care a rămas în relații foarte apropiate.

Frederic crescuse într-o perioadă politică tumultuoasă, ca urmare a liberalismului, care a căpătat popularitate și sprijin entuziast de-a lungul anilor 1840 în Germania.[7] Liberalii căutau o Germanie unificată și erau monarhiști constituționali, dorind o constituție care să asigure egalitatea cetățenilor în fața legii, protecția proprietății și a drepturilor civile de bază [8]; doreau un guvern condus pe baza reprezentare populară.[4] Când Frederic avea 17 ani, aceste sentimente naționaliste și liberale au declanșat o serie de proteste politice în Germania și alte zone ale Europei. În Germania, rolul lor era să protejeze libertățiile precum dreptul la asociere și libertatea presei și să creeze un parlament German plus o constituție.[7][9] Deși protestele nu au adus schimbări de durată, ideile liberale au rămas o forță influentă în politica germană de-a lungul vieții lui Frederic.[10]

În ciuda accentului pus de familia Hohenzollern pe educația militară tradițională, Augusta a insistat ca fiul ei să primească și o educație clasică.[6] În consecință, Frederic a fost riguros meditat atât în tradițiile militare cât și [în artele liberale]. Era un elev talentat, în special bun la limbi străine, vorbind fluent engleză, franceză și studiind latina. A studiat, de asemenea istoria, geografia, fizica, muzica, religia și excela la gimnastică; precum era cerut unui prinț prusac, a devenit un bun călăreț.[11] Prinții de Hohenzollern erau familiarizați cu tradițiile militare încă de la o vârstă fragedă; Frederic avea zece ani când a fost înaintat în gradul de locotenent secund în Primul Regiment de Infanterie al Gărzilor și investit cu Ordinul Vulturul Negru. Crescând, s-a așteptat ca el să se implice activ în afacerile militare,[12] dar la vârsta de 18 ani a renunțat la tradițiile famililei lui și a mers la universitatea din Bonn. Timpul petrecut la universitate, împreună cu influența membrilor de familie mai puțin conservatori au contribuit la îmbrațișarea idealurilor sale liberale.[13]

Căsătorie și familie [modificare]

Viitorul Împărat Frederic al III-lea al Germaniei, Rege al Prusiei, cu soția sa, Împărăteasa Victoria și copiii lor, Prințul Wilhelm și Prințesa Charlotte (1862)

În secolul XIX, căsătoriile regale erau aranjate pentru a asigura alianțe și pentru a menține legături de sânge în rândul națiunilor europene dominante. Încă din 1851, regina Victoria a Marii Britanii și soțul ei, Prințul Albert, au făcut planuri pentru ca fiica lor cea mare, Victoria, Prințesă Regală a Marii Britanii să se căsătorească cu Frederic. Dinastia regală a Marii Britanii era predominant germană; exista puțin sânge britanic în regina Victoria și nici un pic în soțul ei.[14] Monarhii doreau să mențină legăturile de sânge în Germania și Prințul Albert mai spera că mariajul ar conduce la liberalizarea și modernizarea Prusiei.

Regele Leopold I al Belgiei, unchi al monarhilor britanici, a favorizat, de asemenea, această asociere.[15] Tatăl lui Frederic, Prințul Wilhelm, nu era interesat de acest aranjament și spera ca noră o Mare Ducesă a Rusiei.[14] Prințesa Augusta era în favoarea unui partide care ar apropia familia imperială de Marea Britanie.[1]

Logodna tânărului cuplu a fost anunțată în aprilie 1856 [16] iar căsătoria a avut loc la 25 ianuarie 1858 la Palatul St. James din Londra. Pentru a marca acest eveniment, Frederic a fost promovat la gradul de general maior în armata prusacă. Mariajul a fost fericit [17][18]; Victoria primise o educație liberală și avea aceleași puncte de vedere ca ale soțului ei. Cuplul a avut opt copii: Wilhelm în 1859, Charlotte în 1860, Henric în 1862, Sigismund în 1864, Victoria în 1866, Waldemar în 1868, Sofia în 1870 și Margareta în 1872. Sigismund a murit la vârsta de doi ani, Waldemar la vârsta de 11,[19] iar fiul lor cel mare, Wilhelm, a suferit de probleme la un braț.[20][21]

Wilhelm, care a devenit împărat după decesul lui Frederic, nu împărtășea ideile liberale ale părinților săi; mama sa vedea în el „un prusac complet”.[22] Această diferență de ideologie a creat o prăpastie între Wilhelm și părinții săi.[22][23]

Viața politică [modificare]

Prinț moștenitor [modificare]

Wilhelm îi permite lui Frederic câteva îndatoriri oficiale, cum ar fi participarea la baluri și conversații cu demnitari.

Când tatăl lui a accedat pe tronul Prusiei ca regele Wilhelm I la 2 ianuarie 1861, Frederic a devenit Prinț moștenitor. Avea 29 de ani și va fi Prinț moștenitor pentru următorii 27 de ani. Inițial, noul rege a fost considerat neutru din punct de vedere politic; Frederic și elementele liberale au anunțat începerea unei noi ere liberale. Numărul liberalilor în Dieta prusacă a crescut foarte mult însă curând Wilhelm a arătat că preferă calea conservatoare.

Pentru că Wilhelm a fost un soldat dogmatic, puțin probabil să-și schimbe ideile la vârsta de șaizeci și patru de ani [24], se certa necontenit cu Dieta asupra atitudinilor politice de urmat. În septembrie 1862, un astfel de dezacord a dus aproape la încoronarea lui Frederic ca rege în locul tatălui său; Wilhelm a amenințat să abdice atunci când Dieta a refuzat să finanțeze planurile sale pentru reorganizarea armatei. Frederic a fost îngrozit de această acțiune și a spus că o abandonare „va constitui o amenințare pentru dinastie, țară și coroană” [25]. În cele din urmă, Wilhelm l-a numit pe Otto von Bismarck ca prim-ministru al Prusiei. Numirea lui Bismarck, un om politic autoritar care de multe ori a ignorat sau respins Dieta, l-a determinat pe Frederic să aibă o relație tensionată cu tatăl său și a dus la excluderea sa din politica de stat pentru restul domniei lui Wilhelm. Frederic a insistat pentru unificarea Germaniei prin mijloace liberale și pașnice dar politica lui Bismarcke „de sânge și fier” a prevalat [13].

Pentru că tatăl său i-a reproșat în mod sever ideile liberale, Frederic a petrecut o bună bucată de vreme în Marea Britanie unde regina Victoria îi permitea frecvent s-o reprezinte la ceremonii și reuniuni.[26]

Arbore genealogic [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ a b MacDonogh, p. 17.
  2. ^ Van der Kiste, p. 10.
  3. ^ a b c Dorpalen, p. 2.
  4. ^ a b c Kollander, p. 1.
  5. ^ Van der Kiste, p. 11.
  6. ^ a b Van der Kiste, p. 12.
  7. ^ a b Palmowski, p. 43.
  8. ^ Sperber, p. 64.
  9. ^ Sperber, p. 128-129.
  10. ^ Röhl, p. 554.
  11. ^ Mueller-Bohn, p. 44.
  12. ^ Mueller-Bohn, p. 14.
  13. ^ a b Nichols, p. 7.
  14. ^ a b Van der Kiste, p. 15.
  15. ^ Van der Kiste, p. 16.
  16. ^ Van der Kiste, p. 31.
  17. ^ MacDonogh, pp. 17–18.
  18. ^ Van der Kiste, p. 43.
  19. ^ Kollander, p. 21.
  20. ^ Röhl, p.12.
  21. ^ MacDonogh, p. 22.
  22. ^ a b Röhl, p. 101.
  23. ^ Röhl, p. xiii.
  24. ^ Kiste, Van der, p. 61
  25. ^ Pakula, p. 168.
  26. ^ Pakula, p. 69.

Referințe [modificare]

Legături externe [modificare]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Frederic al III-lea al Germaniei
Frederic al III-lea al Germaniei
Naștere: 18 octombrie 1831 Deces: 15 iunie 1888
Nobilimea germană
Predecesor:
Wilhelm I		 Împărat german
Rege al Prusiei
9 martie – 15 iunie 1888		 Succesor:
Wilhelm II

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Frederic_al_III-lea_al_Germaniei&oldid=7643442