Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta de Hesse și de Rin
Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei
Elizaveta Feodorovna.jpg
Căsătorit(ă) cu Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei
Nume complet
Elisabeth Alexandra Louise Alice
Casa regală Casa de Hesse
Casa Holstein-Gottorp-Romanov
Tată Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse
Mamă Prințesa Alice a Regatului Unit
Naștere 1 noiembrie 1864(1864-11-01)
Bessungen, Hesse, Germania
Deces 18 iulie 1918 (53 ani)
Alapaevsk, Rusia

Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna a Rusiei (Elizabeth Feodorovna Romanova, în rusă Елизавета Фëдоровна Романова), (1 noiembrie 186418 iulie 1918) a fost prințesă germană care aparținea Casei de Hesse și soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei, al cincilea fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei Alexandrovna de Hesse. Sora mai mare a Alexandrei, ultima împărăteasă a Rusiei, Elisabeta a devenit faimoasă în societatea rusă pentru frumusețea ei, farmecul și lucrurile bune care le făcea pentru săraci.

Prințesă de Hesse[modificare | modificare sursă]

Prințesa Elisabeth Alexandra Louise Alice de Hesse și a Rinului s-a născut la 1 noiembrie 1864. A fost al doilea copil al lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse și a Prințesei Alice a Regatului Unit. Prin mama sa, era nepoata reginei Victoriei. În familie i se spunea "Ella".

Deși provenea dintr-una din cele mai nobile case germane, Elizabeth și familia ei trăiau modest față de standardele regale. Copii își făceau curat în camerele proprii iar mama cosea haine pentru copii. În timpul războiului austro-prusac, adeseori Prințesa Alice o lua pe Elizabeth cu ea în timp ce vizita soldații răniți înr-un spital din apropiere. Elizabeth a crescut în acest mediu relativ fericit și sigur. Vorbea engleza cu mama ei și germana cu tatăl ei.

În toamna anului 1878 sora ei mai mică, Prințesa Maria a murit de difterie iar o lună mai târziu și mama ei a murit de acceași boală. Elizabeth a fost trimisă imediat la bunica paternă, Prințesa Elizabeth a Prusiei și ea a fost singurul membru al familiei care a rămas neafectată de microb. Când în cele din urmă s-a întors acasă, a descris întâlnirea ca "teribil de tristă" spunând că totul era "ca coșmar".

Admiratori[modificare | modificare sursă]

Elizabeth în 1894.

Fermecătoare și foarte înțelegătoare, Elizabeth a fost considerată de mulți istorici și contemporani drept una dintre cele mai frumoase femei din Europa la vremea aceea. Vărul ei mai mare, viitorul împărat Wilhelm al II-lea al Germaniei, care era student la Universitatea din Bonn o vizita des pe mătușa Alice. În timpul acestor vizite se îndrăgostește de Elizabeth, îi scrie numeroase poezii de dragoste. Elizabeth l-a respins politicoasă iar Wilhelm frustrat a renunțat la studii și s-a întors la Berlin.

În afară de Wilhelm, avea mulți alți admiratori, printre care Lordul Charles Montagu, al doilea fiu al celui de-al 7-lea Duce de Manchester și Henry Wilson, mai târziu un distins soldat. Un alt pretendent era viitorul Frederick al II-lea, Duce de Baden, verișorul primar al lui Wilhelm. Bunica lui Frederick, împărăteasa Augusta, a fost atât de furioasă când Elizabeth i-a respins nepotul încât n-a iertat-o mult timp.

În cele din urmă inima Elizabetei a fost cucerită de Marele Duce al Rusiei. Mătușa Elizabetei, împărăteasa Maria Alexandrovna a Rusiei venea frecvent în vizită la Hesse și de multe ori era însoțită de fiii ei mai mici, Serghei și Paul. Serghei era un tânăr foarte serios, religios care s-a simțit foarte atras de Elizabeth.

La început Serghei n-a impresionat-o prea mult pe Elizabeth. Însă după moartea ambilor părinți ai lui Serghei în același an, Eliszbeth s-a apropiat de el și treptat a început să-l vadă într-o lunmină nouă. Așa că atunci când Serghei i-a cerut mâna pentru a doua oară, a acceptat.

Mare Ducesă a Rusiei[modificare | modificare sursă]

Elizabeth şi Serghei
Marea Ducesă în rochie de la curtea Rusiei, anii 1890.

Serghei și Elizabeth s-au căsătorit la 15 iunie 1884 la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ea a devenit Marea Ducesă Elizabeth Feodorovna . Noua Mare Ducesă a făcut o bună impresie familiei soțului ei și societăți ruse în general. Cuplul s-a stabilit la Palatul Beloselsky-Belozersky din St. Petersburg; după ce Serghei a fost numit guvernator-general al Moscovei în 1892, s-au stabilit la Palatul Kremlin. În timpul verii se duceau la Il’yinskoe, un imobil în afara Moscovei pe care Serghei l-a moștenit de la mama sa.

Cuplul n-a avut copii însă la locuința de la Il’yinskoe Elizabeth organiza deseori petreceri în special pentru copii. Au fost ca niște părinți pentru Marele Duce Dmitri Pavlovici și Marea Ducesă Maria Pavlovna, nepoții lui Serghei.

Deși n-a fost necesar ca Elizabeth să se convertească la ortodoxism, ea a ales să facă acest lucru în 1891. La 18 februarie 1905 Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kalyayev. A fost un teribil șoc pentru Elizabeth dar nu și-a pierdut calmul. În întreaga zi a uciderii soțului ei, Elizabeth a refuzat să plângă însă nepoata ei Marie, a povestit cum încet-încet Elizabeth și-a abandonat auto-controlul pentru ca în final să facă o criză. Mai mulți membrii ai familiei s-au temut că a suferit o cădere bnervoasă însă Elizabeth și-a revenit repede.

Elizabeth l-a vizitat personal pe Kalyayev în celula lui din închisoare cerându-i să se gândească la gravitatea faptei sale și să se pocăiască. Mai târziu l-a rugat pe cumantul său, Țarul Nicolae al II-lea, să-l grațieze pe asasinul soțului ei însă revoluționarul a refuzat și a acuzat-o pe Elizabeth de distorsionarea conversației dintre ei. Kalyayev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Marea Ducesă Elizabeth Feodorovna soră medicală după moartea soţului ei.

După moartea lui Serghei, Elizabeth purta numai doliu și a devenit vegetariană. În 1909 a renunțat la colecția ei magnifică de bijuterii și și-a vândut posesiunile, chiar și verigheta. A deschis "Convent of Sts. Martha and Mary" și a devenit stareță. A deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elizabeth și maicile ei lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea vizita zonele periferice ale Moscovei și a făcut tot ce a putut pentru a atenua suferința celor săraci.

În 1918 Lenin a ordonat ca CEKA s-o aresteze pe Elizabeth. Au exilat-o întâi la Perm, apoi la Ekaterinburg, unde a petrecut câteva zile împreună cu: Marele Duce Serghei Mikhailovici, Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei, Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei, Prințul Igor Constantinovici al Rusiei și Vladimir Paley. Toți au fost duși la Alapaevsk la 20 mai 1918 unde au fost adăpostiți la școala Napolnaya de la marginea orașului.

În după-amiaza zilei de 17 iulie ofițerul CEKA Petr Startsev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaya. Au luat prizonierii și i-au anunțat că vor fi transferați în acea noapte la fabrica Siniachikhensky. Au fost duși spre satul Siniachikha. La 18 kilometri de Alapaevsk unde era o mină de fier abandonată cu o groapă adâncă de 20 de metri au oprit. Ofițerul a bătut toți prizonierii înainte să-și arunce victimele în groapă. S-au aruncat grenade de mână și groapa a fost acoperită cu dărâmături.

La scurt timp, Alapaevsk a căzut în mâinile Armatei Albe. La 8 octombrie 1918, Albii au descoperit rămășițele Elizabetei și ale companionilor săi. Rămășițele au fost mutate și în cele din urmă duse la Ierusalim la biserica Maria Magdalena. Elizabeth a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Biserica Ortodoxă Rusă în 1992

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna