Preşedintele României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Preşedintele României este şeful de stat al României. El are rolul de a reprezenta statul român în relaţiile internaţionale; conform Constituţiei, este garantul independenţei naţionale, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. De asemenea, preşedintele este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Cuprins 1 Istoric 1.1 Evoluţii instituţionale 1.2 Persoanele care au deţinut funcţia de Preşedinte al României 2 Atribuţiile Preşedintelui 2.1 Atribuţii privind reglementarea 2.2 Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice 2.3 Atribuţii cu privire la numirea sau revocarea altor autorităţi publice 2.4 Atribuţii în domeniul apărării şi ordinii publice 2.5 Atribuţii de domeniul politicii externe 2.6 Alte atribuţii 3 Alegerea Preşedintelui 4 Jurământul Preşedintelui 5 Răspunderea Preşedintelui 5.1 Răspunderea politică 5.2 Răspunderea penală 6 Bibliografie 7 Vezi şi 8 Legături externe 9 Note

[modifică] Istoric

România

Acest articol face parte din seria: Politica şi Guvernul României

Constituţie Preşedinte Traian Băsescu Guvernul României Emil Boc Parlamentul României Senatul României Camera Deputaţilor Partide politice Alegeri Parlamentare: 2004, 2008 Prezidenţiale: 2004, 2009 Europene: 2007 CSAT Şefii de stat Prim-miniştrii Guverne Senatori 1990-2008 Deputaţi 1990-2008 Miniştrii de externe Miniştrii de finanţe Miniştrii de interne Miniştrii de justiţie Miniştrii apărării naţionale Şefii serviciilor secrete

Politica altor ţări •  Această căsuţă: v • d • m

[modifică] Evoluţii instituţionale

Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuţiile de şef al statului român au fost deţinute şi exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuţii au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul republicii. Conform Constituţiei din 1948, funcţia de şef de stat este încredinţată Prezidiului Marii Adunări Naţionale, menţinut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de Stat.

În fine, funcţia propriu-zisă de preşedinte al republicii a fost creată în anul 1974, de când ea este exercitată de o singură persoană. Începând cu 27 decembrie 1989, se instituie funcţia de Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care primea şi atribuţiile de şef de stat. La începutul lunii februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează, prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), al cărui preşedinte preia şi atribuţiile de şef de stat.

[modifică] Persoanele care au deţinut funcţia de Preşedinte al României

• 28 martie 1974 - 22 decembrie 1989: Nicolae Ceauşescu (preşedinte al Republicii Socialiste România)
• 27 decembrie 1989 - 6 februarie 1990: Ion Iliescu (preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale)
• 6 februarie 1990 - 18 iunie 1990: Ion Iliescu (preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională)
• 18 iunie 1990^[1] - 11 octombrie 1992: Ion Iliescu
• 30 octombrie 1992^[2] - 29 noiembrie 1996: Ion Iliescu (considerat de Curtea Constituţională ca "primul mandat constituţional")
• 29 noiembrie 1996 - 20 decembrie 2000: Emil Constantinescu
• 20 decembrie 2000 - 20 decembrie 2004: Ion Iliescu
• 20 decembrie 2004 - prezent: Traian Băsescu

În perioada 20 aprilie 2007 - 23 mai 2007, preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a exercitat funcţia de preşedinte interimar, ca urmare a votului Parlamentului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. În urma referendumului din 19 mai 2007, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcţie.

[modifică] Atribuţiile Preşedintelui

[modifică] Atribuţii privind reglementarea

• promulgarea legilor;
• semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;
• posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea legilor sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituţională.

[modifică] Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice

Preşedintele României:

• prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;
• consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită;
• participareala unele şedinţe ale Guvernului;
• organizarea referendumului în probleme de interes naţional, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

[modifică] Atribuţii cu privire la numirea sau revocarea altor autorităţi publice

• dizolvarea Parlamentului, în condiţiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;
• desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru;
• numirea Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;
• revocarea sau numirea unor miniştri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, la propunerea primului ministru;
• numirea a trei judecători la Curtea Constituţională;
• numirea în funcţie a magistraţilor;
• numiri în anumite funcţii publice;
• acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral etc.

[modifică] Atribuţii în domeniul apărării şi ordinii publice

• declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate;
• instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, parţiale sau totale;

[modifică] Atribuţii de domeniul politicii externe

• încheierea tratatelor negociate de Guvern şi supunerea spre ratificare Parlamentului;
• acreditarea şi rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanţilor diplomatici ai României;
• aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice;
• acreditarea în România a reprezentanţilor diplomatici ai altor state.

[modifică] Alte atribuţii

Preşedintele României mai are o serie de alte atribuţii, cum sunt conferirea decoraţiilor şi titlurilor de onoare sau acordarea graţierii individuale.

[modifică] Alegerea Preşedintelui

Preşedintele României este ales prin votul direct al cetăţenilor, în sistem de vot majoritar, în două tururi de scrutin. Durata mandatului Preşedintelui este de cinci ani, iar numărul maxim de mandate care poate fi obţinut este de două.

[modifică] Jurământul Preşedintelui

Jurământul conform Constituţiei din 1965, modificate în anul 1974, era următorul:

Jur să slujesc cu credinţă patria, să acţionez cu fermitate pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii ţării, pentru bunăstarea şi fericirea întregului popor, pentru edificarea socialismului şi comunismului în Republica Socialistă România! Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, să fac totul pentru aplicarea consecventă a principiilor democraţiei socialiste, pentru afirmarea in viaţa societăţii a normelor eticii şi echităţii socialiste! Jur să promovez neabătut politica externă de prietenie şi alianţă cu toate ţările socialiste, de colaborare cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială, pe baza deplinei egalităţi în drepturi, de solidaritate cu forţele revoluţionare, progresiste, de pretutindeni, de pace şi prietenie între popoare! Jur că îmi voi face întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru strălucirea şi măreţia naţiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România!

Actualmente, textul jurământului prevăzut de Constituţia în vigoare este acesta:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

Jurământul se depune în faţa celor două camere ale Parlamentului, reunite în şedinţă comună. De la acest moment, începe exercitarea mandatului prezidenţial.

[modifică] Răspunderea Preşedintelui

În general, Preşedintele României nu răspunde juridic pe durata mandatului său. Ideea nu este însă clar exprimată în Constituţie, ci rezultă indirect, din reglementarea expresă a situaţiilor în care acesta poate fi obligat să răspundă.

[modifică] Răspunderea politică

Conform art.95 din Constituţie, atunci când preşedintele comite fapte grave de încălcare a prevederilor acesteia, se poate propune de către cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor suspendarea preşedintelui din funcţie. După consultarea Curţii Constituţionale, se poate adopta propunerea de suspendare, prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

În cazul adoptării propunerii de suspendare, în termen de 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea preşedintelui.

[modifică] Răspunderea penală

Răspunderea penală intervine numai în cazul în care şeful statului ar comite infracţiunea de înaltă trădare. Punerea sub acuzare poate fi hotărâtă de Camera Deputaţilor şi Senatului, în şedinţă comună, pe baza votului a două treimi din numărul parlamentarilor. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din momentul punerii sub acuzare, Preşedintele este suspendat de drept; în cazul pronunţării unei hotărâri de condamnare, el este demis.

[modifică] Bibliografie

• Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura All Beck, ediţia a XI-a

[modifică] Vezi şi

• Lista şefilor de stat ai României

[modifică] Legături externe

• Site-ul Preşedinţiei

[modifică] Note

1. ^ Conform art.81 alin. (2) din Decretul Lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, mandatul preşedintelui începea din momentul prezentării, în şedinţă comună a camerelor Parlamentului, a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie pentru validarea alegerilor
2. ^ Mandatul Preşedintelui se exercită de la depunerea jurământului în faţa Parlamentului (art.83 alin. (1) din Constituţie). Unele surse indică în mod eronat data începerii mandatului ca data alegerilor