Placebo (formație)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Placebo
PlaceboBologna2009.jpg
Placebo într-un concert în Bologna, noiembrie 2009. De la stânga la dreapta: Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest
Informații generale
Origine Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de NordLondra, Anglia
Gen muzical Rock alternativ, indie rock
Ani de activitate 1994-prezent
Case de discuri PIAS (prezent)
Virgin Records
Hut Records
Caroline Records
Website www.placeboworld.co.uk
Placebo pe MySpace
Membri
Brian Molko
Stefan Olsdal
Steve Forrest
Foști membri
Robert Schultzberg (1994–1996)
Steve Hewitt (1996–2007)

Placebo este o formație de muzică rock alternativ, înființată în Anglia în 1994. Membrii formației sunt, la momentul actual, Brian Molko (voce, chitară, muzicuță, claviaturi), Stefan Olsdal (chitară bas, chitară, claviaturi, voce) și Steve Forrest (tobe). Formația a trecut prin câteva schimbări de componență: în 1996, toboșarul Robert Schultzberg a fost înlocuit de Steve Hewitt, care a plecat la rândul său în 2007, invocând motive de ordin personal.

Până în prezent, Placebo au lansat șase albume de studio, o colecție de single-uri, două compilații și douăzeci și nouă de single-uri. La momentul actual, formația se află în turneul de promovare al albumului Battle for the Sun, turneu care a inclus și România.[1]

Considerați de unii critici drept varianta glam a formației Nirvana din cauza imaginii androgine pe care o afișează, Placebo continuă să fie una dintre formațiile cele mai de succes ale rock-ului alternativ contemporan. Au vândut peste un milion de albume în Marea Britanie[2] și peste zece milioane de albume la nivel internațional.[3]

Placebo a fost întotdeauna o formație greu de definit din punct de vedere muzical; de-a lungul vremii, sound-ul trupei a scăzut în intensitate, și s-a modificat, devenind din ce în ce mai variat - formația ajungând chiar să experimenteze cu sintetizatorul, în special după lansarea albumului Sleeping With Ghosts.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Coperta primei ediţii a single-ului „Bruise Pristine”

Istoria trupei Placebo începe în anul 1994, atunci când doi foști colegi de școală Brian Molko și Stefan Olsdal se reîntâlnesc cu totul întâmplător în stația de metrou londoneză South Kensington.[4] Cei doi frecventaseră un timp același liceu în Luxemburg, The American International School of Luxembourg, dar nu își vorbiseră niciodată.[5]

La vremea aceea, Molko scria cântece și cânta ocazional prin baruri alături de Steve Hewitt, toboșar în trupa Breed, cei doi cunoscându-se prin intermediul prietenei acestuia din urmă.[5] În stația de metrou, Molko îl invită pe Olsdal la un concert pe care avea să îl susțină cu Hewitt în acea seară. Olsdal rămâne impresionat de prestația lor, și decid să formeze o trupă, Ashtray Heart, nume care venea dintr-un vers al lui Captain Beefheart, „She used me like an ashtray heart”.[4] Într-un interviu de pe 22 mai 2009, în cadrul unei emisiuni de la postul italian Radio Deejay, Molko a negat că acesta a fost numele inițial al trupei, precizând că formația a avut mai multe nume și că faptul că Ashtray Heart a fost primul nume este de fapt un zvon propagat pe internet. „Cred că am cântat o dată într-un pub în Londra cu Steve Hewitt la bongos, și mai cred că ne-am numit Ashtray Heart pentru o noapte”, a precizat solistul cu altă ocazie.[6]

Ulterior formația a adoptat numele Placebo. Contrar a ceea ce cred mulți dintre fani, numele trupei nu se referă la efectul Placebo, ci la semnificația pe care „placebo” o are în latină („Voi plăcea”).[7] Referitor la asta, Stefan Olsdal își amintea într-un interviu din 2007:

„Faza cu numele formației e să găsești unul care să sune bine. După aia ești întrebat de atâtea ori în interviuri de ce ai ales numele ăla, încât începi să vii cu povești inventate. Una din cele inventate de noi a fost ceva în genul: 'Sunt o grămadă de trupe cu nume gen codeină și morfină, dar noi am vrut să ne numim trupa după un medicament care nu funcționează!'”[8][4]

Placebo nu au avut inițial un toboșar stabil, cântând când cu Steve Hewitt, când cu Robert Schultzberg (un fost coleg de școală de-al lui Olsdal). În 1996 trupa semnează un contract cu casa de discuri Caroline Records, cu Schultzberg în rol de toboșar. Anterior semnării acelui contract, trupa lansase un single, „Bruise Pristine”, la casa de discuri Fierce Panda. Molko își va aminti mai târziu cu neplăcere despre acest single: „Vocea mea suna ca cea a lui Mickey Mouse.”[9]

Placebo[modificare | modificare sursă]

După semnarea contractului cu casa de discuri, Placebo scot pe 17 iulie 1996, primul album, numit chiar Placebo. Acest album de debut, produs de Brad Wood, conține zece piese și o melodie ascunsă, și poartă amprenta celor două influențe majore ale lui Molko în calitate de muzică: Sonic Youth și PJ Harvey.

Schultzberg pleacă din formație înainte să devină cu adevărat celebră, datorită tensiunilor de amploare cu liderul trupei. Schultzberg fusese inițial concediat în septembrie 1995, dar a fost reangajat în vederea înregistrării single-ului „Bruise Pristine”. După o ceartă în august 1996, chiar înainte de primul lor show televizat, „The White Room”[10], Molko a decis că ar fi mai bine pentru trupă ca Schultzberg să plece. Schultzberg a sugerat să cânte împreună până la sfârșitul anului, pentru a promova albumul. În septembrie 1996, în timp ce se aflau în turneu în SUA, Schultzberg a fost informat că nu avea să participe la turneul din Germania care urma celui din SUA. La cererea managerului, el a mai participat totuși la două concerte în Paris după turneul din SUA. Între timp, Molko și Olsdal discutaseră cu Hewitt posibilitatea ca acesta să revină în trupă, și acest lucru devine realitate la sfârșitul anului 1996. Mai târziu, Brian a declarat că se săturase „să fie ținta frustrărilor lui Robert împotriva lumii”[4]

Cu single-ul „Nancy Boy”, Placebo izbutesc să urce până pe locul 4 în UK Albums Chart.[11] Piesa, caracterizată mai târziu de Molko drept „piesa pe care mi-aș fi dorit să nu o fi scris niciodată”[12], avea o lirică provocatoare, cu tente sexuale evidente, și un videoclip la fel de provocator, cu accente stranii. Chiar și la acea vreme, Molko avea să spună despre ea: „Nu e absurdă... e obscenă”, arătându-și mereu mirarea că un asemenea cântec a putut atinge o poziție atât de înaltă în topuri.[12] Totuși, piesa avea să atragă atenția lui David Bowie, care s-a declarat mare fan al trupei, invitându-i să cânte la concertul său aniversar de 50 de ani, în Madison Square Garden. Ca urmare, single-ul următor, „Bruise Pristine” (o relansare a primului single din 1995), deși nu a avut același succes ca „Nancy Boy”, a reușit să urce până pe 14 în Marea Britanie, în timp ce albumul a fost propulsat până pe 5.[11]

Without You I'm Nothing[modificare | modificare sursă]


Următoarea piesă care a atras atenția în Marea Britanie și SUA a fost „Pure Morning”, de pe albumul lansat pe 12 octombrie 1998, Without You I'm Nothing, album pe care se poate regăsi o dorință de a experimenta din punct de vedere muzical și o lirică oarecum schimbată, având un accent mai pronunțat pe trăirile interioare. „Pure Morning” a fost difuzată intens la radiourile americane, ajungând până pe 19 în Hot Modern Rock Tracks. În Marea Britanie a egalat succesul piesei „Nancy Boy”, clasându-se pe locul 4 în UK Albums Chart.[11] Videoclipul piesei a fost chiar nominalizat la premiul Best British Video din cadrul Brit Awards 1999, dar a pierdut în favoarea clipului la piesa „Millenium” a lui Robbie Williams.[13]

Presa britanică a început să devină mai puțin binevoitoare în ceea ce îi privește, ironizându-l adesea pe solistul formației. Molko a fost întotdeauna sincer în privința orientării sale sexuale, admițând încă de la început că este bisexual. Colegul său de trupă, Stefan Olsdal, nu a rămas nici el mai prejos, dezvăluind fără menajamente faptul că este homosexual. În plus, Molko a recunoscut și experiențele legate de substanțele halucinogene într-un interviu din 1997, declarând că „Heroina este probabil singurul drog de pe planetă pe care nu l-am încercat”.[14] Mai târziu însă avea să recunoască faptul că a încercat și heroina.[15]

Tot în 1998, Placebo au înregistrat și un cover după un cântec aparținând trupei T.Rex, „20th Century Boy”. Piesa a apărut pe coloana sonoră a filmului Velvet Goldmine, în care apare și trupa (Molko și Hewitt în rolurile lui Malcolm, respectiv Billy, de la The Flaming Creatures, iar Olsdal în rolul basistului din Polly Small's Band).[16] Prestațiile din film le-au adus un nou val de critici din partea presei britanice, și însuși Molko a admis în 2001 că „probabil nu a fost cea mai deșteaptă idee pe care am avut-o”, adăugând: „Cred că arătam ca niște idioți. Dar ce dacă? Se cheamă actorie. Nu-i ceva real... actoria chiar nu are nimic de-a face cu viața reală.”[17]

Piesa considerată de mulți a fi „piesa de rezistență” a albumului (și chiar piesa definitorie pentru Placebo, alături de „Nancy Boy”) a fost însă „Every You Every Me” (asta în ciuda faptului că s-a situat mai jos în clasamentul britanic decât cele două single-uri anterioare[11], „Pure Morning” și „You Don't Care About Us”). Cântecul a apărut pe coloana sonoră a filmului Cruel Intentions, (inspirat din romanul „Legăturile primejdioase” scris de Chorderlos de Laclos), povestea a doi frați vitregi care nu au rețineri în a se juca cu sentimentele oamenilor.

Black Market Music[modificare | modificare sursă]

Albumul Black Market Music, cu autografele membrilor trupei

Al treilea album Placebo, Black Market Music, avea să apară pe 9 octombrie 2000. Considerat de către critici drept cel mai bun album al trupei, Black Market Music avea să împletească cinismul de pe primul album cu melancolia de pe al doilea. Din punct de vedere instrumental, dorința de a experimenta, prezentă deja pe al doilea album, avea să capete o amploare deosebită, Placebo surprinzând atât prin îmbinarea melodiilor cu accente punk cu cele de factură nostalgică, cât și printr-o colaborare neașteptată cu rapperul Justin Warfield (One Inch Punch, She Wants Revenge). Lansarea americană a albumului a inclus schimbări în playlist, conținând colaborarea cu David Bowie pe „Without You I'm Nothing”, și un cover după Depeche Mode, „I Feel You”.

Într-un interviu din anul 2001, Molko declară despre album următoarele:

„Cred că este albumul pe care am vrut mereu să îl facem. Cred, fără nici cea mai mică exagerare, că îl iubim și că nu am fost niciodată atât de încântați de un album. Albumul nostru de debut a fost rapid și aspru, pop punk, Without You I'm Nothing a înfățișat partea noastră melancolică și depresivă, iar Black Market este o combinație perfectă a celor două laturi. E și primul album în a cărui producere am fost cu adevărat implicați, unde nu ne-a fost frică să facem ceea ce doream cu adevărat să facem.”[17]

Una dintre piesele cele mai controversate de pe album a fost „Special K”, melodie în care dragostea este comparată cu senzația oferită de substanța narcotică numită ketamină. Din cauza folosirii acestei metafore, Placebo avea să întâmpine din nou rezistență din partea industriei muzicale britanice în privința lansării single-ului. În ciuda acestui fapt, Black Market Music a avut vânzări de peste un milion de exemplare.[18] Și, deși niciun single de pe album nu a atins poziții foarte mari în topuri, albumul s-a clasat pe 1 în Franța[19] și pe 6 în Marea Britanie.[11]

Sleeping With Ghosts[modificare | modificare sursă]

Pe 24 martie 2003, după o pauză mai lungă decât de obicei, a fost lansat cel de-al patrulea album al trupei, numit Sleeping With Ghosts. Sound-ul era în mod clar altul față de albumele precedente, conținând vizibile tente electronice. Molko a explicat într-un fel această schimbare, arătând că

„...înainte alternam ședințele de studio cu concertele, și eram destul de rupți de lumea reală. Aceasta pauză mi-a dat ocazia să reflectez la viața mea emoțională din acești șapte ani. Fantomele despre care vorbesc sunt oamenii, evenimentele pe care le porți în suflet în mod conștient sau inconștient”.[20]

The Bitter End”, primul single, s-a impus rapid printre fanii indie din Europa, și s-a concretizat într-una din piesele de rezistență de pe album, atingând locul 12 în topul britanic.[11]

În iunie 2003, Placebo au fost invitați la festivalul Rock AM Ring, pentru a suplini absența celor de la Linkin Park, al căror solist, Chester Bennington, era la acea vreme internat în spital. Brian Molko s-a folosit de această ocazie pentru a își exprima dezaprobarea față de Tony Blair (premierul de atunci al Marii Britanii) și față de George W. Bush (președintele de atunci al Statelor Unite ale Americii). Molko a schimbat piesa „Slave to the Wage”, cântând „Sick and tired of Tony's farm; he's George Bush's bitch with broken arms” în loc de „Sick and tired of Maggie's farm, she's a bitch with broken arms”.[21]

La sfârșitul anului, apare și Sleeping With Ghosts Special Edition ce conținea albumul și încă un disc cu zece coveruri, două dintre ele („Running Up That Hill” a lui Kate Bush și „The Ballad Of Melody Nelson” a lui Serge Gainsbourg) nemaifiind apărute înainte pe vreun single.

În timpul turneului de promovare al albumului, mai precis, în timpul concertului din Bercy din octombrie 2003, Placebo au înregistrat primul lor DVD, Soulmates Never Die (Live in Paris 2003), care a apărut pe 15 martie 2004.[22]

Once More With Feeling - singles 1994 - 2004[modificare | modificare sursă]

După patru albume de studio, Placebo au decis, în 2004, că este momentul unui bilanț. Colecția de single-uri a văzut lumina zilei pe 25 octombrie 2004 (in format CD, DVD, și cu un CD bonus conținând zece remixuri). Ulterior, trupa a luat o pauză, nemaisusținând decât un concert în septembrie (la Wembley) și un mini turneu de promovare în America în aprilie anul următor. Vocea lui Brian a apărut de asemenea pe albumul din 2005 al lui Timo Maas, „Pictures”.[23]

O retrospectivă în istoria trupei, după cum declara de altfel și Molko[24], Once More With Feeling dă ocazia ascultătorului să analizeze schimbările petrecute în sound-ul Placebo și în atitudinea și felul de a cânta al lui Molko. „Dacă m-aș putea întoarce în timp, aș vorbi numai despre muzică”, spunea Molko la un moment dat, nemulțumit de faptul că declarațiile sale oneste la adresa vieții lui private au atras atenția într-o perioadă mai mult decât muzica pe care o făcea.

Once More With Feeling conținea, pe lângă single-uri (prezente toate, în afară de „Come Home”), o melodie ce fusese lansată numai în Franța, „Protège-Moi” (varianta în franceză a unui cântec de pe Sleeping With Ghosts, plus două melodii noi, „I Do” și „Twenty Years”, ultima beneficiind și de un videoclip.

Meds[modificare | modificare sursă]

Brian Molko şi Stefan Olsdal la ediţia din 2007 a festivalului Coachella.

Pe 13 martie 2006 s-a lansat al cincilea album de studio al trupei britanice, numit Meds, care fusese lansat cu o lună înainte pe Internet, în mod ilegal. Nu sunt cunoscute amănunte cu privire la cum a fost posibil acest incident.

Albumul a fost scos și în ediție limitată (al doilea disc conținea un documentar, versurile, niște videoclipuri live, trei variante demo - la „Pierrot The Clown”, „I Do” și „In The Cold Light Of Morning”, și cântecul „Long Division”, care fusese interpretat în concerte, dar nu fusese înregistrat până atunci). Meds beneficiază de două colaborări: Alison „VV” Mosshart de la The Kills, pe piesa ce dă titlul albumului (și care de altfel a și fost extrasă pe single), și Michael Stipe de la R.E.M., pe piesa „Broken Promise”. Albumul a atins locul 1 în mai multe țări, printre care Franța, Elveția, Austria și Belgia.

Ideea albumului se bazează pe întoarcerea la rădăcini, după cum explică Molko:

„Ideea lui Dimitri (Tikovoi, producătorul) a fost să ne învețe să facem din nou un 'prim album'... Așa că ne-am întors la o latură foarte elementară a trupei Placebo. Spre exemplu, în părțile unde de obicei apelam la o claviatură extrem de sofisticată, am folosit pianul. Cred că de-a lungul timpului ne-am făcut o faimă din a fi destul de complicați și cred că ne-a plăcut această libertate de a ne întoarce la rădăcini pe care am avut-o pe acest disc, ne-am concentrat mai mult pe scrierea cântecelor decât să arătăm cât de deștepți suntem și cât de buni am ajuns la folosirea unui studio. Am mers pe simplitate mai degrabă decât pe elaborare.”[18]

Turneul de promovare al albumului Meds a inclus și România, Placebo concertând la București pe 13 august 2006, locația aleasă fiind Arenele Romane.[25][26]

În octombrie 2006, la zece ani de la lansare, Placebo a fost relansat, după ce a fost masterizat digital, cu titlul „10th Anniversary collectors edition”. Includea și un DVD cu videoclipuri, concerte și apariții televizate.

În 2007, la sfârșitul lunii martie, Placebo a anunțat că recrutează fani pentru a apărea în videoclipul noului lor single, „Running Up That Hill”.[27] În același an, Placebo i-au însoțit pe Linkin Park, My Chemical Romance, Julien-K, HIM, Saosin, și Taking Back Sunday în turneul Projekt: Revolution.

După programarea turneului Projekt Revolution, cei de la Virgin au scos pe piață EP-ul Extended Play '07 EP destinat să familiarizeze noii fani ai formației cu muzica Placebo. Compilația conținea opt cântece: „Nancy Boy”, „Every You Every Me”, „Taste in Men”, „The Bitter End”, „Meds”, „Pure Morning” (variantă live), „Infra Red” (variantă live) și cover-ul „Running Up That Hill” (variantă live).

Concertele din turneul Projekt Revolution aveau să fie ultimele apariții ale lui Steve Hewitt pe scenă cu Placebo. Pe 1 octombrie 2007, pagina oficială a formației anunța: „Steve Hewitt nu mai face parte din Placebo. Placebo s-au despărțit de toboșarul pe care îl aveau de 11 ani, Steve Hewitt, din cauza neînțelegerilor muzicale și personale. (...) Despărțirea e amiabilă și un moment trist pentru ambele părți.” Site-ul anunța de asemenea că Placebo iau o pauză, că vor reîncepe lucrul la un nou album în primăvara anului următor, și că nu se grăbesc să caute un înlocuitor pentru Steve.[28]

De abia în anul următor (mai precis pe 6 august 2008) s-a făcut cunoscut și numele noului toboșar - Steve Forrest, fost component al trupei americane Evaline. Cu această ocazie, s-a anunțat și începerea înregistrărilor pentru noul album.[29]

La sfârșitul lunii octombrie, Molko a cântat la concertul ținut la Paris în onoarea lui Serge Gainsbourg[30]; aceasta a fost prima apariție oficială a unui membru al trupei de la sfârșitul turneului Project Revolution. Ulterior, formația a concertat în Cambodgia, la Ankgor Wat, în cadrul unui concert organizat de postul de muzică MTV, concert menit să atragă atenția asupra traficului de carne vie.[31]

Pe 18 ianuarie 2009, s-a anunțat că Placebo au semnat un contract cu casa de discuri PIAS Entertainment Group, punând astfel capăt în mod oficial celor doisprezece ani de colaborare cu EMI. Solistul Brian Molko a declarat cu această ocazie: „Suntem încântați să semnăm cu PIAS, una dintre cele mai respectate și de succes companii de muzică din lume. Am fost foarte norocoși că atâtea case mari de discuri s-au interesat de noi, înseamnă mult, mai ales după 12 ani în care am lansat albume.”.[32][33]

Battle for the Sun[modificare | modificare sursă]

Placebo în concert la Romexpo, București, 21 iunie 2009. De la stânga la dreapta: Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest

Pentru acest album, a cărui lansare oficială a avut loc pe data de 8 iunie 2009, formația Placebo a colaborat cu producătorul David Bottrill, care a mai lucrat cu Tool (la Aenima, Salival și Lateralus), Silverchair (Diorama) și dEUS (The Ideal Crash). Single-ul promoțional, care dă și titlul albumului, a fost difuzat în exclusivitate pe 17 martie la emisiunea lui Zane Lowe de pe BBC Radio 1. În aceeași seară, formația a interpretat în cadru restrâns câteva piese de pe album. Revista Rocksound a precizat că albumul este, din punct de vedere instrumental, o întoarcere la albumul din 1998, Without You I'm Nothing.[34]

Pe data de 20 aprilie 2009 a fost difuzat la radio pentru prima oară întâiul single propriu-zis de pe album, „For What It's Worth”, care a devenit disponibil spre downloadare chiar de a doua zi[35]; tot în a doua zi a avut loc și lansarea videoclipului, primul cu Steve Forrest în componență[36]. Lansarea propriu-zisă a single-ului a avut loc pe 1 iunie 2009.[37]

Pe 9 mai 2009, formația a susținut un concert la Sheffield, concert în cadrul căruia a interpretat atât piese de pe noul album cât și piese vechi.[38]. Concertul a fost unul dintre primele concerte din turneul de promovare al albumului Battle for the Sun

Pe data de 13 mai 2009, la miezul nopții, site-ul oficial al formației, Placeboworld, a fost relansat într-o formă îmbunătățită. Pe 21 mai aici a fost postată o știre conform căreia toți fanii ce se înscriseseră sau aveau să se înscrie pe site aveau să poată asculta în premieră albumul Battle for the Sun. Albumul a fost disponibil spre ascultare pe site-ul oficial de pe 29 mai pe 31 mai.[39]

Pe 8 iunie 2009, în aceeași zi cu lansarea oficială a albumului Battle for the Sun, a fost scos pe piață de către Virgin Records Limited Edition Placebo Box Set, ce conținea zece discuri, printre care se numărau cele cinci albume de studio anterioare ale trupei, B-side-urile, EP-ul Live at La Cigale și DVD-urile Soulmates Never Die (Live in Paris 2003) și Once More with Feeling (video collection).[40] Placebo au ținut să clarifice că această lansare s-a făcut fără consultări preliminare cu ei, și că, drept urmare, nu au niciun amestec în distribuția box set-ului.[41]

Pe 21 iunie 2009, Placebo au concertat în România, la București (Romexpo); a fost cel de-al doilea concert susținut aici de formație.[42][43]

În iulie 2009, melodia „Every You Every Me” a fost votată de către publicul australian pe locul 83 în „Triple J Hottest 100 of all time”.[44]

La începutul lunii august a intervenit un incident în timpul unui concert la Osaka: lui Brian Molko i s-a făcut rău pe scenă, și concertul a fost întrerupt. Ulterior, pe site-ul oficial al formației a apărut o știre conform căreia Molko ar fi contactat un virus, care, combinat cu epuizarea din turneu, a condus la leșin. Ca urmare a acestui incident, Placebo au fost nevoiți să anuleze o serie de concerte pe care trebuiau să le susțină în SUA.[45]

Pe data de 5 noiembrie 2009, Placebo au primit premiul pentru cea mai bună trupă alternative în cadrul premiilor MTV Europe Music Awards de la Berlin, categorie la care au concurat cu The Killers, Muse, Paramore și The Prodigy.[46] Cu această ocazie, Molko a declarat „Este incredibil că am ajuns să câștigăm unul după cincisprezece ani de carieră.”[47]

În decembrie 2009, Placebo au lansat iTunes Live: London Festival '09, un album live înregistrat la iTunes Festival (The Roundhouse, Camden, 14 iulie 2009).[48] Albumul conține 19 piese live și este disponibil momentan doar pe iTunes Store.

În februarie-aprilie 2010, Placebo au susținut concerte în Asia, Australia și America de Sud, vizitând ulterior și țări precum Israel, Liban sau Rusia.[1] Ultimele concerte din turneul de promovare Battle for the Sun au avut loc la Brixton Academy (Londra) pe 27 septembrie și 28 septembrie 2010. Formația ar fi trebuit să mai susțină câteva concerte în Spania, Portugalia, Japonia și Coreea de Sud, dar spectacolele au fost anulate din pricina stării proaste de sănătate a lui Brian Molko.[49][50]

Pe 27 septembrie 2010 a fost lansat Battle for the Sun Redux Edition, care includea o ediție remasterizată a albumului Battle for the Sun, ce conținea varianta single a piesei „Bright Lights” și un disc bonus care conținea câteva piese mai vechi, reînregistrate, plus două piese noi, „Monster Truck” (un cover după Wild Boar) și „Trigger Happy Hands”, ce a beneficiat și de un videoclip.[51]

Lirica[modificare | modificare sursă]

Temele abordate de către formație în cântece se mulează în jurul dependențelor de tot felul (inclusiv de droguri) și a frustrărilor sexuale și amoroase și a ambiguității sexuale. Primul album, Placebo, abordează lucrurile dintr-un unghi predominant erotic (piesa „Nancy Boy” fiind un bun exemplu în acest sens[12], însă nu lipsesc și frustrările de tip adolescentin, ideea cum că nimeni nu te poate înțelege.[52] Odată cu cel de-al doilea album, Without You I'm Nothing tonul versurilor ia o turnură puțin mai introspectivă și mai melancolică, ton ce se menține și pe următoarele două albume de studio (Black Market Music și Sleeping With Ghosts). Molko a declarat nu o dată că versurile sunt inspirate în mare parte din experiențele personale, adăugând și faptul că de multe ori, deși pare a fi extrem de critic la adresa altor persoane, de fapt se pune în pielea persoanelor respective, blamându-se astfel pe sine însuși.[53]

Cel de-al cincilea album, Meds, este recunoscut de către trupă drept fiind cel mai întunecat de până atunci, tema principală fiind dependențele de tot felul, fie că e vorba despre dependența de medicamente, ca în „Meds” sau despre dependența de o persoană („Pierrot the Clown”). În opoziție cu acest album, dar și cu albumele anterioare, Battle for the Sun are un ton mult mai optimist[54], explorând teme precum speranța într-un viitor luminos sau erotismul pur, lipsit de amărăciunea despărțirii sau trădării. Tema abuzurilor nu a fost abandonată complet, însă tonul este al cuiva care a trecut peste problemele respective, ca în „Julien”.[55]

Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]

Albume[modificare | modificare sursă]

Compilații[modificare | modificare sursă]

NotăCovers este discul bonus de pe Sleeping with Ghosts Special Edition. Se poate downloada de pe iTunes.

Melodii Placebo în filme și seriale[modificare | modificare sursă]

  • Every You Every Me” a fost tema principală a filmului american Cruel Intentions (1999)[56].
  • Black-Eyed” se aude pe genericul final al filmului german Engel & Joe (2001). Pe parcursul filmului se poate auzi de asemenea și „Johnny and Mary”, un cover pe care Placebo l-au făcut după Robert Palmer.
  • Pure Morning” a apărut în comedia neagră The Chumscrubber (2005).
  • Piesa „The Crawl” se află pe coloana sonoră a filmului francez Les Chevaliers du ciel (2005).
  • Un alt cover Placebo, „Running Up That Hill” (melodia originală îi aparține cântăreței Kate Bush) a apărut în primul episod al celei de-a patra serii a serialului The OC, precum și în episodul Judas On A Pole din serialul Bones și la finalul episodului A La Cart din CSI.

Membri[modificare | modificare sursă]

Membri actuali[modificare | modificare sursă]

  • Brian Molko – voce, chitară, muzicuță, claviaturi, saxofon (1994-prezent)
  • Stefan Olsdal – chitară bas, chitară, claviaturi, voce (1994-prezent)
  • Steve Forrest - tobe (2008-prezent)

Membri care însoțesc trupa în turnee:

  • Bill Lloyd – chitară, chitară bas (1999-prezent)
  • Fiona Brice - vioară, backing vocal (2008-prezent)
  • Nick Gavrilovich - claviatură, chitară, backing vocal (2009-prezent)

Foști membri[modificare | modificare sursă]

  • Steve Hewitt – tobe, percuție (1996-2007)
  • Robert Schultzberg – tobe, percuție, didgeridoo (1994-1996)
  • Xavior Roide (a însoțit trupa în turneul Sleeping with Ghosts) – claviatură, backing vocal (2003-2005)
  • Alex Lee (a însoțit trupa în turneul Meds) – claviatură, chitară, backing vocal (2006-2008)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en placeboworld.co.uk. „Gigs Archive 2009. http://placeboworld.co.uk/gigs-archive.php.  Accesat la data de 31 ianuarie 2009
  2. ^ en indielondon.co.uk. „Placebo announce UK Arena tour. http://www.indielondon.co.uk/Music-Review/placebo-announce-uk-arena-tour.  Accesat la data de 5 mai 2009
  3. ^ en pias.be. „PIAS To Sign PLACEBO Across Europe. http://www.pias.be/incnews4.asp?offset=1.  Accesat la data de 5 mai 2009
  4. ^ a b c d en sing265.com. „PLACEBO BIOGRAPHY. http://www.sing365.com/music/lyric.nsf/Placebo-Biography/3ECAB98DE613670B48256A2500150190.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  5. ^ a b en placeboworld.co.uk. „PLACEBO in conversation with Sally Stratton August 1998. http://web.archive.org/web/20060929031237/www.placeboworld.co.uk/archive/sstrat.htm.  Accesat la data de 23 octombrie 2010
  6. ^ en adelaidenow.com.au. „Brian Molko, adelaidenow.com.au, 04th June 2009. http://www.adelaidenow.com.au/news/in-depth/placebos-battle-to-find-a-new-identity/story-e6frec83-1225720031202.  Accesat la data de 23 iunie 2009
  7. ^ en placeboworld.co.uk. „THE PLEASURE PRINCIPAL. http://web.archive.org/web/20060929030430/www.placeboworld.co.uk/archive/princ.htm.  Accesat la data de 7 iunie 2010
  8. ^ yourhereblog.mtv.com Placebo: the sex and the drugs and the complications. http://yourhereblog.mtv.com/2007/08/18/girls-gone-punk-placebo-the-sex-and-the-drugs-and-the-complications/.  Accesat la data de 21 decembrie 2008
  9. ^ en placeboworld.co.uk. „READY, STEADY, SPOOK. http://web.archive.org/web/20060929030739/www.placeboworld.co.uk/archive/spook.htm.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  10. ^ en placebocity.com. „Biographie de Robert Schultzberg. http://www.placebocity.com/biographie-robert-schultzberg.html.  Accesat la data de 31 ianuarie 2009
  11. ^ a b c d e f en everyhit.com. „Search Results -- Singles. http://everyhit.com/.  Accesat la data de 13 iunie 2008
  12. ^ a b c fr traductionsetparoles.over-blog.com. „Brian Molko, All Music, noiembrie 2004. http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-10341872-6.html.  Accesat la data de 13 iunie 2008
  13. ^ en metrolyrics.com. „1999 BRIT Awards. http://www.metrolyrics.com/1999-brit-awards.html.  Accesat la data de 18 noiembrie 2009
  14. ^ en placeboworld.co.uk. „NEW YORK DOLL - Kerrang, 18 Jan 1997. http://web.archive.org/web/20080130153315/http://placeboworld.co.uk/archive/doll.htm.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  15. ^ en placeboworld.co.uk. „I THOUGHT I WAS GOOD AT HANDLING PUSSY. http://web.archive.org/web/20080324003724/http://www.placeboworld.co.uk/archive/selpussy.htm.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  16. ^ en imdb.com. „Full cast and crew for Velvet Goldmine. http://www.imdb.com/title/tt0120879/fullcredits#cast.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  17. ^ a b en Interview with Brian Molko of Placebo. http://www.nyrock.com/interviews/2001/placebo_int2.asp.  Accesat la data de 21 decembrie 2008
  18. ^ a b en placeboworld.co.uk. „Biography for 'Meds'. http://web.archive.org/web/20080318111822/www.placeboworld.co.uk/news/Meds_biog.html.  Accesat la data de 21 decembrie 2008
  19. ^ fr lescharts.com. „Recherche. http://lescharts.com/search.asp?cat=s&search=placebo.  Accesat la data de 21 decembrie 2008
  20. ^ fr traductionsetparoles.over-blog.com. „L'effet Placebo ! (Brian Molko, Studyrama, 2003). http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-10154778-6.html.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  21. ^ en Placebo. http://earthlingsoft.net/ssp/blog/2003/06/placebo.  Accesat la data de 28 iulie 2009
  22. ^ en placeboworld.co.uk. „Discography - Albums/DVD. http://web.archive.org/web/20071011004705/www.placeboworld.co.uk/discography/index.html.  Accesat la data de 17 ianuarie 2010
  23. ^ en contactmusic.com. „Timo Maas - Pictures (review by Pete Ainsley). http://www.contactmusic.com/new/home.nsf/webpages/timomaasx04x07x05.  Accesat la data de 17 ianuarie 2010
  24. ^ fr traductionsetparoles.over-blog.com. „Brian Molko, Les Inrockuptibles, Novembre 2004. http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-10154769-6.html.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  25. ^ en placeboworld.co.uk. „Placebo to play Romania for the First time!!. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=297.  Accesat la data de 30 iulie 2010
  26. ^ ro metropotam.ro. „Concert Placebo în București. http://metropotam.ro/La-zi/2006/07/art1683570758-Concert-Placebo-in-Bucuresti/.  Accesat la data de 16 ianuarie 2010
  27. ^ en side-line.com. „Placebo wants you in their video !. http://www.side-line.com/news_comments.php?id=21961_0_2_0_C.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  28. ^ en placeboworld.co.uk. „PLACEBO PART COMPANY WITH DRUMMER STEVE HEWITT. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=412.  Accesat la data de 12 iunie 2008
  29. ^ en placeboworld.co.uk. „PLACEBO - THE RETURN!. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=416.  Accesat la data de 7 august 2008
  30. ^ en placeboworld.co.uk. „Brian to perform Ballade of Melody Nelson in Paris. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=417.  Accesat la data de 13 martie 2009
  31. ^ en placeboworld.co.uk. „Review - Angkor Wat Cambodia, 7 December 08. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=39.  Accesat la data de 21 decembrie 2008
  32. ^ en billboard.biz. „PIAS Signs Placebo. http://www.billboard.biz/bbbiz/content_display/industry/e3i4edf08b57868094d71f166220b848593.  Accesat la data de 31 ianuarie 2009
  33. ^ en placeboworld.co.uk. „Placebo Sign New Record Deal for Europe. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=37.  Accesat la data de 17 ianuarie 2010
  34. ^ en rocksound.tv. „Placebo Take On The Sun. http://www.rocksound.tv/news/article/placebo-take-on-the-sun.  Accesat la data de 22 martie 2009
  35. ^ en placeboworld.co.uk. „New single available to download. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=6.  Accesat la data de 5 mai 2009
  36. ^ en blogs.myspace.com. „Video Exclusive!. http://blogs.myspace.com/index.cfm?fuseaction=blog.view&friendId=17442338&blogId=483835812.  Accesat la data de 5 mai 2009
  37. ^ en placeboworld.co.uk. „'For What It's Worth' - Out Today. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=64.  Accesat la data de 5 mai 2009
  38. ^ en community.livejournal.com. „Setlistul concertului de la Sheffield, pe community.livejournal.com/placebowhores. http://community.livejournal.com/placebowhores/2032235.html#cutid1.  Accesat la data de 13 mai 2009
  39. ^ en placeboworld.co.uk. „EXCLUSIVE! �Battle For The Sun� Fan Playback. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=64.  Accesat la data de 22 mai 2009
  40. ^ en webassets.emimusic.co.uk. „Placebo: Box Set Tracklisting. http://webassets.emimusic.co.uk/emicatalogue/placebo/placebotracklisting.html.  Accesat la data de 9 iunie 2009
  41. ^ en blogs.myspace.com. „VIRGIN BOX SET DISCLAIMER. http://blogs.myspace.com/index.cfm?fuseaction=blog.view&friendId=17442338&blogId=494201969.  Accesat la data de 11 iunie 2009
  42. ^ en placeboworld.co.uk. „Placebo to play in Romania. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=31.  Accesat la data de 17 ianuarie 2010
  43. ^ ro metropotam.ro. „Brian Molko și-a ținut promisiunea, Placebo revine la București!. http://metropotam.ro/La-zi/2009/02/art4220053894-Brian-Molko-si-a-tinut-promisiunea-Placebo-revine-la-Bucuresti/.  Accesat la data de 17 ianuarie 2010
  44. ^ en abc.net.au. „Hottest 100 Of All Time 2009. http://www.abc.net.au/triplej/hottest100_alltime/countdown/cd_list.htm.  Accesat la data de 27 iulie 2009
  45. ^ en placeboworld.co.uk. „Message To Our Japanese Fans: Brian Recovering Well. http://placeboworld.co.uk/mynews.php?id=129.  Accesat la data de 11 august 2009
  46. ^ en ema.mtv.co.uk. „MTV EMA nominees and winners. http://ema.mtv.co.uk/vote.  Accesat la data de 5 noiembrie 2009
  47. ^ en mtv.co.uk. „EMAs: Placebo Pick Up Best Alternative. http://www.mtv.co.uk/events/emas/news/163305-emas-placebo-pick-up-best-alternative.  Accesat la data de 5 noiembrie 2009
  48. ^ en placeboworld.co.uk. „Placebo iTunes Live : London Festival '09' OUT TODAY!. http://www.placeboworld.co.uk/mynews.php?id=466.  Accesat la data de 22 octombrie 2010
  49. ^ en placeboworld.co.uk. „PLACEBO CANCEL SPAIN & PORTUGAL SHOWS. http://www.placeboworld.co.uk/mynews.php?id=567.  Accesat la data de 22 octombrie 2010
  50. ^ en placeboworld.co.uk. „PLACEBO CANCEL SOUTH KOREA AND JAPAN SHOWS. http://www.placeboworld.co.uk/mynews.php?id=568.  Accesat la data de 22 octombrie 2010
  51. ^ en placeboworld.co.uk. „BATTLE FOR THE SUN : REDUX EDITION, OUT TODAY!. http://www.placeboworld.co.uk/mynews.php?id=566.  Accesat la data de 22 octombrie 2010
  52. ^ fr traductionsetparoles.over-blog.com. „Versurile piesei Teenage Angst. http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-10342023-6.html.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  53. ^ en placeboworld.co.uk. „NO MORE CHARLIE ANGELS. http://web.archive.org/web/20060929030843/www.placeboworld.co.uk/archive/charlie.htm.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  54. ^ fr traductionsetparoles.over-blog.com. „Album BATTLE FOR THE SUN. http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-29064462-6.html.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  55. ^ fr traductionsetparoles.over-blog.com. „Versurile piesei Julien. http://traductionsetparoles.over-blog.com/article-31488588-6.html.  Accesat la data de 11 octombrie 2009
  56. ^ en imdb.com. „Lista melodiilor de pe coloana sonoră a filmului Cruel Intentions. http://www.imdb.com/title/tt0139134/soundtrack.  Accesat la data de 13 martie 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Placebo (formație)