Mihail Roller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mihail Roller (n. 6 mai 1908 - d. 21 iunie 1958) a fost un istoric comunist român, de origine evreu[1]. Mihail Roller s-a născut la Buhuși, a urmat liceul la Bacău, apoi a studiat la Berlin, Paris și Moscova[2]. În 1948 a fost numit membru titular al Academiei Române în Academia Republicii Populare Române[3] și a deținut un număr de funcții în structurile partidului comunist de guvernământ: director-adjunct al Institutului de Istorie a Partidului, șeful Secției de știință a Comitetului Central (CC) al PCR/PMR. Prin activitatea sa ideologică, Mihail Roller a influențat în mod sensibil istoriografia comunistă. Biografia oficială publicată de Academia Română îl prezintă astfel: Fără a avea studii de specialitate, a semnat manuale de liceu și cursuri universitare. ... A publicat studii și culegeri de documente, folosind munca altora.[4] După moartea lui Stalin în 1953, prestigioși istorici români l-au criticat pe Roller prin acuzații de plagiere și lipsă de profesionalism.[5]

Mihail Roller a condus grupul de istorici care a redactat manualul școlar sovieto-român Istoria României; manual unic pentru clasa a VIII-a secundară, publicat la București, Editura de Stat, 1947. În 1956 a apărut în Editura de Stat Didactică și Pedagogică, Istoria RPR, manual pentru învățămîntul mediu, sub redacția lui Mihail Roller.[6] Aceste manuale au fost formulate conform noțiunilor marxist-leniniste de periodizare și evoluție socială, fiind astfel o modalitate de indoctrinare și de propagandă comunistă a PMR-ului. Roller a pus accentul pe influența predominantă slavă în formarea etnică a românilor.[7]

Una din criticile post-comuniste ale istoriografiei române dirijată ideologic de Roller este că Holocaustul nu a fost suficient menționat.[8]. Roller a fost un convins comunist și antisionist. La Plenara C.C. al PMR din 9-13 iunie 1958, Mihail Roller a fost criticat pentru că permisese, la Institutul de istorie a partidului, luări de cuvânt ale unor ilegaliști precum Constantin Doncea. În expunerea sa asupra evenimentelor de la „Grivița” din 1933, Doncea minimaliza rolul pe care Gheorghiu-Dej îl avusese în toată „afacerea”. Afirmațiile sale erau, fără doar și poate, un grav atac la biografia „oficială” a secretarului general al partidului. Mânia ulterioară a lui Gheorghiu-Dej, la aflarea celor petrecute la Institutul de Istorie al partidului, avea să se îndrepte atât asupra vechiului „tovarăș de luptă”, dar și asupra celui care îi oferise lui Doncea „cuvântul”[2]. La scurt timp după aceea, Mihail Roller, care era grav bolnav de diabet, s-a sinucis (21 iunie 1958).

Comentarii despre scrierile lui Roller[modificare | modificare sursă]

Raportul Tismăneanu (la p. 659) apreciază manualul de istorie coordonat de Mihail Roller ca fiind „plin de falsificări și profund antipatriotic”. În orice caz, ideologia lui Roller era ideologia de stat din aceea perioadă iar Roller nu era decât un reprezentant al partidului care era la putere în domeniul academic.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Conform datelor din catalogul Bibliotecii Centrale Universitare București[9], Mihail Roller este autorul și editorul a 49 de volume publicate în perioada 1945-1960. Titlurile acestor volume sunt:

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dorina N. Rusu: Dicționarul membrilor Academiei Române, Ed. a 4-a rev și adăug., Editura Enciclopedică, București, 2010, ISBN 978-973-45-0617-0;
  • Katherine Verdery, National Ideology under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceaușescu's Romania, Berkeley, University of California Press, 1991, ISBN 0-520-20358-5.

Legături externe[modificare | modificare sursă]