Mihail Şora
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Şora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, judeţul Timiş) este unul dintre cei mai însemnaţi filosofi şi eseişti români contemporani.
Cuprins |
[modifică] Biografie
[modifică] Educaţie, anii timpurii
Fiul lui Melentie Şora, preot ortodox, şi al Anei (născută Bogdan), Mihai studiază la Şcoala primară din comuna Izvin, judeţul Timiş, apoi la Timişoara (1923 - 1927), încheind studiile liceale la liceul "Constantin Diaconovici-Loga" din acelaşi oraş (1927 - 1934), unde a studiat temeinic filosofia şi limbile clasice, latina şi elina.
Va studia filosofia la Universitatea din Bucureşti (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franţei, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre "La notion de la grâce chez Pascal".
[modifică] Franţa, Elveţia, România
Ameninţarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăseacă Parisul în iunie 1940 şi, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un "pascalizant înrăit", conform propriilor sale cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, "Du dialogue intérieur", un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.
În anii războiului participă la rezistenţa franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 şi 1948.
Neînţelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică prin intermediul desfinţării partidelor politice, a democraţiei şi a guvernării ţării de către un guvern comunist aservit Kremlinului, revine în ţară în toamna anului 1948, cu intenţia de a se reîntoarce în Franţa, dar era mult prea târziu. Graniţele fuseseră deja închise şi o dată cu acestea şi deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.
Totuşi, din cauza tinereţii sale şi a apolitismului său evident şi declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca şef de secţie la Editura pentru limbi străine (între 1951 şi 1954) şi redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (un acronim pentru Biblioteca Pentru Toţi).
[modifică] Premii, traduceri, afilieri
- Mihai Şora este membru fondator al Grupului de Dialog Social şi al Alianţei Civice.
- A tradus din Jean-Jacques Rousseau ("Visările unui hoinar singuratic") şi din Sartre ("Cu uşile închise").
- Mihai Şora a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru Sarea pământului şi pe 1998 pentru Firul ierbii.
- După evenimentele din decembrie 1989, a fost Ministru al Învăţământului, în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman.
[modifică] Selecţiuni din volumele publicate
- Du dialogue interieur, 1947, Paris, Editions Gallimard
- Sarea pămîntului, 1978, Bucureşti
- A fi, a face, a avea, 1985
- Eu & tu & el & ea sau dialog generalizat, 1990
- Despre dialogul interior, 1995
- Firul ierbii, 1998
- Câteva crochiuri şi evocări, 2000
- Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, 2001
- Locuri comune, 2004
- Clipa şi timpul, 2005
- Despre toate şi ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2005
- Despre toate şi ceva în plus. De vorba cu Leonid Dragomir, 2006; ediţia a II-a revizuită şi adăugită
