Dan Deșliu
Dan Deșliu (n. 31 august 1927 - d. 4 septembrie 1992, Neptun) a fost un poet român.
A studiat la Liceul „Matei Basarab” din București, la Liceul de Aeronautică din Mediaș, la Liceul Industrial și de Construcții din București și la Conservatorul de Arte Dramatice din București.
A lucrat ca actor la Petroșani și București (1946-1948).
A debutat în 1945, în revista „Lumea”, a lui George Călinescu. Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în Republica Populară Română. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist (denumit proletcultism) și poate cel mai de succes poet al vremii. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare” [1].
Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80, atitudinea lui s-a radicalizat, ajungând în ultimii doi ani dizident pe față al regimului comunist, strecurând texte împotriva lui Ceaușescu spre Radio Europa Liberă[2][3]. L-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu că se comportă de parcă ar fi „proprietarul României”.[4]
Și-a dat demisia din PCR în 1980, după ce fusese membru din 1945.[5]
În decembrie 1989 a devenit membru al Consiliul Frontului Salvării Naționale.
A murit înecat, în timp ce înota în mare în stațiunea Neptun.[6]
A avut un fiu, Manole Deșliu.[7]
Cuprins |
Funcții [modificare]
- membru al Biroului Uniunii Scriitorilor
- redactor la Flacăra
- redactor la Scânteia
- redactor-șef adjunct la Luceafărul
Scrieri (selecție) [modificare]
- Goarnele inimii, 1949
- Cântec pentru Legea cea Mare, 1949
- Lazăr de la Rusca, 1949
- Poezii. Cântec pentru slava lui Gheorghi Dimitrov, 1949
- Numele vieții (poeme), 1950
- Minerii din Maramureș (poem), 1951
- Versuri alese, 1953
- Cuvânt despre sergentul Belate Alexandru, 1956
- Cântec de ruină (poem), 1957
- Ceva mai greu (versuri), 1958
- Poeme, 1961
- Cercuri de copac (versuri), 1962
- Poezii, Bucuresti. 1962
- Minunile de fiecare zi. versuri, Bucuresti, 1964
- În poartă, Voinescu!, 1968
- Drumul spre Dikson, 1969
- Luminile arenei, 1969
- Regele X, 1969
- Din țara lui Nu-mă-uita, 1970
- În batalia pierdută (versuri) (1942-1969), 1971
- Visul și veghea, 1972
- Sângele-voinicului, 1973
- Cetatea de pe aer, 1974
- Premiera se amână. Bucuresti, 1977
- Un haiduc pe bicicleta sau Contra timp și spațiu cu Marin Niculescu, 1978
- Visul și veghea, 1980
- Păvaza putredă (versuri), 1981
- Roman imaginar (versuri), 1991
- Un glonț pierdut (versuri), 1991
Premii și distincții [modificare]
- Premiul Uniunii Scriitorilor: 1974, 1978
- Laureat al Premiului de stat: 1949, 1950, 1951
Bibliografie [modificare]
- De la proletcultism la disidență, 5 octombrie 2009, Eliza Dumitrescu, Jurnalul Național
- Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet-Cultura națională, București, 1994, p. 310
Note [modificare]
- ^ Un fals epocal: Lazar de la Rusca | Romania Libera
- ^ Centrul Cultural Pitesti - Posteritatea lui Dan Desliu
- ^ Suplimente Jurnalul | Scanteia | Dan Deșliu considera că Nicolae Ceaușescu devenise proprietarul României
- ^ http://www.romlit.ro/ceva_despre_disiden_i_disideni?caut=Dan%20Desliu
- ^ http://www.halbjahresschrift.homepage.t-online.de/radu.htm
- ^ Marturii literare - Numarul 78 - August - 2001 - Arhiva - Observatorcultural.ro
- ^ http://www.observatorcultural.ro/Marturii-literare*articleID_1583-articles_details.html
Legături externe [modificare]
- Văduva poetului Dan Deșliu vinde vechituri în talcioc | VIDEO, 3 Iulie 2011, Vlad Teodorescu, Evenimentul zilei
- De la proletcultism la disidență, 5 octombrie 2009, Eliza Dumitrescu, Jurnalul Național
- România – Arest și domiciliu forțat pentru cei care critică Guvernul, 30 septembrie 2009, Jurnalul Național
