LGV Est

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
LGV Est européenne
Hartă cu LGV Est
Lungime: 409 km
Ecartament: 1.435 mm
Voltaj: 25 kV, 50 Hz ~
Viteză maximă: 320 km/h
KBHFa
Paris Est
STR
Linia Paris–Strasbourg
DST
Gara Le Chenay-Gagny
DST
Gara Chelles
ABZrf
Vaires-sur-Marne Linia clasică spre Strasbourg
KMW
21,6
0,0
Începutul liniei noi
KRZo
0,80 Traversare a liniei clasice spre Strasbourg
AKRZo
2,14 Pod peste la Autostrada Francilienne (75 m)
WBRÜCKE
6,07 Aqueduc de la Dhuis (41 m)
ABZ3lg KRZo ABZ3rg
10,10 Spre LGV SE / LGV Nord
STR ABZrg STRrf
11,26
STRlf ABZlg leer
12,77
WBRÜCKE
37,04 Viaduc de l'Ourcq (452 m)
ABZ3lg KRZo leer
38,33 Spre Meaux/Reims
STRlf ABZlg leer
38,80
AKRZo
53,58 Pod peste autostrada franceză A4 (164 m)
AKRZo
78,70 Pod peste autostrada franceză A4
WBRÜCKE
99,53 Pod peste râul Ardre (112 m)
leer BHF KBHFa
113,76 Champagne-Ardenne-TGV
leer ABZlf ABZlg
114,69
leer KRZo ABZ3lf
117,38 Spre Épernay/Reims
AKRZo
136,37 Pod peste autostrada franceză A4 (93 m)
leer ABZlf STRlg
144,58 Racordul Châlons-Nord
STRrg ABZrf STR
146,22 Racordul Châlons-Sud
ABZqr+r KRZo ABZ3rf
146,90 Spre Châlons/Reims
STRlf KRZo STRq
147,89 Spre Verdun
AKRZo
160,68 Pod peste autostrada franceză A4 (101 m)
WBRÜCKE
178,29 Pod peste râul Yèvre (30 m)
WBRÜCKE
190,43 Pod peste râul Aisne (43 m)
WBRÜCKE
206,91 Pod peste râul Aire (53 m)
BHF
213,57 Meuse-TGV
KRZo
230,87 Traversare a liniei Lérouville-Verdun
WBRÜCKE
215,24 Viaduc de la Meuse (603 m)
WBRÜCKE
235,67 Pod peste râul Creuë (114 m)
KRZo
258,50 Viaduc de Jaulny (480 m)
STR
Traversare a liniei Lérouville-Metz
STRrg ABZglr STRlg
268,11 Racordul Pagny et Vandières
ABZ3rf KRZo ABZ3lf
268,11 Traversare a liniei Nancy/Metz (353 m)
WBRÜCKE
271,79 Viaduc de la Moselle (1115 m)
AKRZo
277,01 Pod peste autostrada franceză A31 (93 m)
WBRÜCKE
277,89 Viaduc de la Moselle (65 m)
BHF
281,32 Lorraine-TGV
leer ABZlf STRlg
301,47 Racordul Herny
ABZ3lg KRZo KRZo
304,01 Spre Strasbourg/Metz
STRlf xABZrf STR
Racordul Baudrecourt LGV phase 2
leer exSTR ABZlf
307,15 Spre Metz
leer exSTR STR
Spre Saarbrücken
exABZrf
Racordul Réding Spre linia Strasbourg-Nancy
exTUNNEL1
Tunnel de Saverne 4.019 m
xKRZo
Traversare a liniei Nancy/Metz–Strasbourg
xABZrg
Spre linia Nancy/Metz–Strasbourg
DST
Gara Vendenheim
BHF
416 Gara Strasbourg

LGV Est européenne (uneori numită doar LGV Est) este o Linie de Mare Viteză situată în Franța, dedicată transportului de pasageri. Linia leagă Parisul cu principalele orașe din estul Franței în faza finală urmând să aibă terminus-ul la Strasbourg. Linia permite realizarea de conexiuni de mare viteză între Paris și Luxemburg, Germania și Elveția. În ceea ce privește legăturile interne, prin intermediul LGV Interconnexion Est linia permite conectarea estului Franței la celelalte regiuni franceze deja deservite de trenuri TGV, fiind prevăzte legături inclusiv cu Belgia.

Regiunile franceze traversate sunt Alsacia, Lorena, Champagne-Ardenne și Île-de-France. Primii 300 km ai proiectului de 406-km, ce leagă Vaires-sur-Marne la periferia Parisului cu Baudrecourt în departamentul Moselle, au fost dați în folosință la data de 10 iunie, 2007. Linia este construită pentru a asigura viteze de 350 km/h, dar actualmente serviciul comercial este limitat la 320 km/h[1]. Este prima linie de mare viteză care utilizează această viteză în serviciul comercial precum și prima LGV ce utilizează sistemul de semnalizare ERTMS[2], noul sistem european de semnalizare feroviară. De asemenea este prima linie franceză utilizată de trenurile germane de mare viteză ICE.[3][4]

Proiectul[modificare | modificare sursă]

Traseul LGV Est: în roşu prima fază, cu linie punctată a doua fază, linie neagră punctată liniile clasice utilizate de TGV Est.

Proiectul se înscrie într-un proiect europea de lung termen ce vizează realizarea unei legături de mare viteză între Paris și Budapesta trecând prin sudul Germaniei și Austria. În plan național, traseul proiectului ia în calcul necesitatea unei bune deserviri a marilor metropole de la est de Paris și anume Reims și Strasbourg. Pentru a nu relansa rivalitatea dintre orașele Nancy și Metz linia trece la egală distanță între acestea, iar o gară nouă situată la intersecția dintre LGV Est și linia clasică Nancy-Metz a fost construită. Datorită costurilor ridicate și compexității proiectului, acesta a fost împărțită in două faze:

Pe lânga construcția liniei de mare viteză proiectul a mai cuprind și:

  • construcția a trei gări speciale TGV:
  • modernizarea și dezvoltarea infrastructurilor terminale dintre Gara de Est din Paris și Vaires-sur-Marne pe de o parte și a liniei StrasbourgKehl pe de altă parte.
  • Modernizarea gărilor din centrul orașelor deservite
  • Electrificarea liniilor din văile Vosgilor pentru a permite accesul TGV-urilor

Primul tronson[modificare | modificare sursă]

Lucrările de terasament au debutat în anul 2002 și au durat timp de trei ani. Au fost realizate de asemenea 327 lucrări de infrastructură și lucrări ce au permis restabilirea căilor de comunicație afectate. O atenție deosebită a fost acordată refacerii traseelor naturale ale animalelor sălbatice, fiind construite pasarele și pasaje dedicate acestora. Lucrările de montare a căii de rulare au debutat în 2004 odată cu lucrările de construcție a noilor gări. Odată cu începerea instalării echipamentelor de linie în 2005 lucrările au fost marcate de numeroase furturi de materiale, în special de cablu catenar, datorită creșterii puternice a prețului cuprului pe piața internațională.

Proiectul a fost primul de o asemenea amploare care a fost declarat proiect de utilitate publică de către Ministerul Francez al mediului. De asemenea este primul proiect feroviar de anvergură finanțat în principal de regiunile franceze și de Uniunea Europeană. Principalul contractor al acestuia este RFF(Réseau ferré de France), compania de infrastructură feroviară franceză. Lucrările de inginierie civilă au fost de asemenea acordate prin licitație diverselor sociețăți contractoare, fiind astfel primul proiect de LGV atribuit în urma unei competiții de la reforma infrastructurii feroviare franceze din 1997.

Costul total este estimat la 4 miliarde , defalcat astfel:

  • 61% fonduri publice
  • 17% RFF
  • 22% SNCF (inclusiv 800 milioane € pentru materialul rulant)

Al doilea tronson[modificare | modificare sursă]

A doua fază a LGV Est.

Șantierul celei de a doua faze a proiectului, dintre Baudrecourt și Vendenheim, la 5 km nord de Strasburg, urmează să dureze 5 ani, datorită necesității construirii unui tunel de 4000 metrii lungime sub masivul Vosgilor, precum și a numeroase lucrări de infrastructură necesare traversării acestuia. Costurile sunt estimate la aproximativ 1,7 miliarde €.

La data de 24 ianuarie 2007 a fost semnat un protocol de finanțare de 94 milioane € necesari lucrărilor prealabile : achiziții de terenuri, deplasări de rețele și lucrări de arheologie[5]. În acest timp, în paralel cu exploatarea primei faze, au loc negocieri pentru reunirea capitalului necesar construcției, proiectul fiind dependent de decizii politice și bugetare[6].

Istoric[modificare | modificare sursă]

  • 22 mai 1992: summit-ul Franco-German de la La Rochelle; decizia comună a Franței și a Germaniei de a realiza o legătură feroviară de mare viteză între cele două țări, care să cuprindă pe lânga LGV Est încă două legături: o ramură nordică Saarbrücken-Mannheim și una sudică Strasbourg-Karlsruhe
  • 14 mai 1996: declararea proiectului ca utilitate publică
  • 2001: demararea lucrărilor de modernizare a unir stații din Germania (Kaiserslautern de exemplu) și începerea lucrărilor de modernizare a liniei convenționale Saarbrücken and Mannheim)
  • 28 ianuarie 2002: începerea lucrărilor la LGV Est între Vaires and Baudrecourt
  • 18 decembrie 2003: guvernul Jean-Pierre Raffarin anunță o listă de 50 proiecte de modernizare, dintre care 8 sunt legate de TGV, inclusiv a doua fază a LGV Est ce ar urma să înceapă în 2010; iar interconexiunea dintre rețeaua germană pentru ICE și cea franceză ar urma să aibă loc între 2007 și 2010
  • 19 octombrie 2004: instalarea primelor șine la Saint-Hilaire-au-Temple (Marne); lucrările de terasament sunt realizate în proporție de 80%
  • iunie 2006: punerea sub tensiune a catenarului între Marne și Meuse
  • 31 octombrie 2006: punerea sub tensiune a catenarului pe întreaga lungime a liniei[7]
  • 13 noiembrie 2006: primele teste pe porțiunea centrală a liniei la viteze de 320 km/h[8]
  • 25 ianuarie 2007: un buget inițial de 94 milioane € este alocat pentru a doua fază a proiectului, cea dintre Baudrecourt și Strasbourg
  • 30 ianuarie 2007: punerea în funcțiune a tuturor sistemelor pe cei 300 km.
  • 1 februarie 2007: deschiderea centrului de control de la Pagny-sur-Moselle.
  • 13 februarie 2007: un nou record mondial de viteză este stabilit în mod neoficial în timpul unor teste. [9]
  • 3 aprilie 2007: Un nou record oficial de viteză pentru trenuri convenționale de 574,8 km/h este stabilit de un tren pe LGV Est.
  • 9 iunie 2007: primul voiaj inaugural al LGV Est.
  • 10 iunie 2007: începerea serviciilor comerciale.

Recordul de viteză[modificare | modificare sursă]

Înaintea inaugurării LGV Est au fost efectuate o serie de teste de mare viteză, denumite Operațiunea V150 (referire la viteza țintă de 150 m/s). Testele au fost realizate în comun de SNCF, constructorul TGV-urilor Alstom și de proprietarul infrastructurii Réseau Ferré de France în perioada 15 ianuarie 2007 - 15 aprilie 2007. În urma unor teste la viteze din ce în ce mai ridicate, la data de 3 aprilie 2007 a avut loc încercarea oficială de stabilire a unui nou record de viteză pe cale ferată pentru trenuri convenționale.[10][11] Viteza maximă de 574.8 km/h (159.6 m/s) a fost atinsă la kilometrul 191 langă localitatea Le Chemin, între Meuse și gara and Champagne-Ardenne TGV, unde există un profil de linie favorabil.

Recordul de 515.3 km/h, stabilit de un TGV Atlantique în 1990, a fost depășit în teste, în mod neoficial, de mai multe ori, prima dată fiind la data de 13 februarie 2007 cu o viteză de 554.3 km/h.

Inaugurare[modificare | modificare sursă]

La data de 9 iunie 2007 a avut loc primul voiaj inaugural pe rețeaua TGV Est cu plecare din gara de Est din Paris la ora 7:36. Printre pasagerii notabili, la bordul trenului au călătorit François Fillon, primul ministru francez, Alain Juppé, Ministrul Dezvoltării Durabile și o serie de diplomați străini. Primul ministru a salutat evenimentul ca un simbol al capacității de inovare a Franței precum și ca un simbol european al țării, având în vedere faptul că proiectul leagă capitala franței de Strasburg, una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europeene, precum și datorită faptului că proiectul s-a bucurat și de implicarea partenerilor luxemburghezi, germani și elvețieni. La data de 10 iunie 2007 a fost dată în folosință comercială prima fază a LGV Est.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Timpii de parcurs au fost reduși astfel:

  • Paris-Strasbourg: de la 4 la 2h 20 (prima fază) la 1h 50 (a doua fază)
  • Paris-Reims: de la 1h 35 la 0h 45
  • Paris-Sedan: de la 2h 50 la 2h 00
  • Paris-Charleville-Mézières: de la 2h 30 la 1h35
  • Paris-Nancy: de la 2h 45 la 1h 30
  • Paris-Metz: de la 2h 45 la 1h 25
  • Paris-Luxembourg: de la 3h 55 la 2h 05
  • Paris-Basel: de la 4h 55 la 3h 20
  • Paris-Zürich: de la 5h 50 la 4h 35
  • Paris-Frankfurt: de la 6h 15 la 3h 50
  • Paris-Stuttgart: de la 6h 10 la 3h 40 (prima fază) la 3h 10 (a doua fază)

Legături internaționale[modificare | modificare sursă]

Linia deservește legături internaționale spre Luxemburg, Germania și Elveția:

Curcilația trenurilor pe LGV Est a fost reglementată printr-un acord între DB și SNCF, astfel încât destinațiile au fost împărțite între cele două companii, elimininând astfel concurența pe rute similare. Trenurile internaționale sunt deservite de echipe mixte SNCF-DB. Totuși acest acord este mai puțin elaborat decât acordurile similare semnate cu alți operatori pentru exploatarea serviciilor internaționale. Alleo, societatea comună formată pentru oferirea serviciilor internaționale nu dispune asemenea serviciilor Thalys sau Eurostar de material rulant propriu și nu este nici o marcă comercială, trenurile circulând sub marca TGV respectiv ICE. În plus fiecare companie își păstrează gama tarifară proprie și tradițiile în ceea ce privește rezervarea sau serviciile oferite în tren[12]. Deservirea traseului Munchen - Paris care urmează să se realizeze în 5 h 30, față de 8 h 20, depinde de modernizarea infrastructurii rețelei germane și de disponibilitatea materialului rulant de tip TGV-POS.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de LGV Est