High Speed 1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
High Speed One / CTRL
Lungime: 108 km
Ecartament: 1435 mm
Voltaj: 25 kV 50 Hz ~
Viteză maximă: 300 km/h
leer leer ABZrg
Linia West Coast
TUNNELa STRrg KRZo
Linia Midland
KBHFl ABZr+r STR
0 km St Pancras International
tABZlf ABZgl+l ABZrf
Linia North London
exTUNNELe STR STR
tunelurile Thameslink 2000
ABZxl+l KRZol KRZo
Linia East Coast
KBHFe TUNNELa leer
Tunelul de vest sub Londra 7,5 km
leer TUNNELe KDSTxa
Depoul Eurostar Temple Mills (linie simplă)
leer eBHF TUNNEL2
9 km Stratford International
leer ABZlf STRrf
Linia Temple Mills
TUNNEL1
10 km Tunelul de est sub Londra 10 km
ABZlg
21 km conexiunea cu Linia Ripple
WBRÜCKE
Viaductul Rainham 0,5 km
KRZo
27 km Viaductul Aveley 1 km
AKRZo
30 km Viaductul Thurrock 1,2 km
TUNNEL1
32 km Tunelul sub Tamisa (2,5 km)
BHF
37 km Ebbsfleet International
LUECKE eABZlf exLUECKEq
Linia North Kent
STR eGRENZE leer
Limita dintre Faza 1 - Faza 2
ABZlf ABZlg leer
39 km Joncțiunea Fawkham
STR
spre Linia Chatham Main pentru Gara Waterloo
WBRÜCKE
50 km Viaductul Medway peste Medway (1,2 km)
TUNNEL1
54 km Tunelul North Downs (3,2 km)
STR
TUNNELa
88 km Tunelul Ashford (1,5 km)
STRrg tKRZ ABZ3rg
Linia Maidstone
ABZdg tABZdf ABZlg
Linia South Eastern
ABZrg tKRZ STRrf
89 km
BHF TUNNELe leer
90 km Ashford International
ABZrf BRÜCKEa leer
Linia Marshlink
STR hSTR KDSTa
Depoul Ashford CTRL-DS (Hitachi)
ABZlf hKRZ ABZ3lf
Linia Ashford - Ramsgate
ABZlf hKRZ STRlg
91 km Traversarea Ashford (1,5 km)
STR BRÜCKEe STRf
ABZlf ABZdg STRrf
LUECKE STR leer
LUECKE STR leer
TUNNELa ABZlf STRlg
tÜWKul ÜWor evSTRa
ÜWo+l ÜWu+r evSTR
KRZo ABZrf evSTR
Linia South Eastern
STR eABZrg evSTRrf
STRg DST STRf
106 km Terminalul de marfă Dollands Moor
STRlf ABZdg STRrf
AKRZo
Autostrada M20
STRrg KRZo STRlg
108 km limita High Speed 1/Eurotunnel
STRlf ABZlg DST
Terminalul Cheriton (Folkestone)
leer ABZrg STRrf
TUNNELa
109 km Tunelul Canalului Mânecii spre LGV Nord
tÜST
tWGRENZE
Un tren Eurostar pe linia High Speed 1, lângă Ashford
Un tren Eurostar în gara St Pancras

High Speed 1 (engleză pentru „Mare Viteză 1”; prescurtată HS1), cunoscută și drept Channel Tunnel Rail Link (CTRL) (engleză pentru „Legătura Feroviară cu Tunelul Canalului”) pe perioada construcției, este o cale ferată de mare viteză cu o lungime de 108 km ce face legătura între Londra și capătul britanic al Tunelului Canalului Mânecii.

Prima secțiune a proiectului, dată în folosință la data de 28 septembrie 2003, are o lungime de 74 km între Tunelul Canalului Mânecii și Joncțiunea Fawkham în comitatul englez Kent. Cea de a doua secțiune, dată în folosință la data de 14 noiembrie 2007, are o lungime de 39,4 km între Gara Ebbsfleet International și St Pancras International. Costul total de construcție s-a ridicat la 5,2 miliarde Lire sterline iar noua linie a realizat o reducere a timpului de călătorie cu Eurostarul spre Londra cu 40 minute. Timpii minimi de voiaj din gara St Pancras sunt de 2 ore și 15 minute spre Gara de Nord în Paris și de 1 oră și 51 minute spre Gara Bruxelles-Sud.[1]

La data de 14 noiembrie 2006 compania proprietară a liniei, London and Continental Railways, a adoptat pentru proiectul finalizat noul nume High Speed 1. Legislația oficială, documentația și marcajele de-a lungul liniei continuă să folosească acronimul "CTRL".

Context[modificare | modificare sursă]

Odată cu dare în funcțiune a Tunelului Canalului Mânecii în 1994 a funcționat și linia de mare viteză franceză LGV Nord ce face legătura între capătul francez al tunelului și periferia Parisului. Această linie permitea viteze comerciale de 300 km/h. În 1997, odată cu darea în funcțiune a liniei LMV 1 între frontiera franceză și Bruxelles, trenurile Eurostar circulau și pe această linie în regim de mare viteză. În Marea Britanie însă, pentru a ajunge la Londra, trenurile utilizau liniile clasice, astfel încât viteza acestora era limitată și acestea trebuiau să împartă linia cu traficul intern. Aceasta face că serviciul să fie limitat de capacitatea liniilor și să fie victimă a numeroase întârzieri datorate incidentelor și congestiei liniilor normale.

Proiectul inițial prevedea un tunel sub sud-estul Londrei iar terminalul ar fi trebuit să fie o nouă gară subterană în apropierea gării Kings Cross. Dorința de a revigora zona de est a Londrei, a făcut ca acesta să fie modificat astfel că un nou proiect prevedea un traseu prin estul aglomerației, ceea ce permitea utilizarea gării St Pancras, gară puțin utilizată[2]. Proiectul prevedea utilizarea liniei North London, dar acest lucru s-a dovedit iluzoriu datorită impactului noii legături și a dificultății de realizare a acesteia. În cele din urmă a fost reținută ideea utilizării gării St Pancras, aceasta urmând să fie accesată printr-o serie de tuneluri spre Dagenham via Stratford.

Cadrul legal de construcție a liniei a fost aprobat prin Legea Legăturii feroviare cu Canalul Mânecii[3] din 1996. Acesteia i-au fost adăugate amendamente în 2001 pentru a permite realizarea unor noi infrastructuri. Compania London and Continental Railways (LCR) a fost aleasă de guvernul britanic în 1996 să construiască linia și să modernizeze gara St Pancras. De asemenea aceasta a devenit exploatatorul părții britanice din Eurostar. Inițial proiectul trebuia să fie construit într-o singură fază, dar în 1998, datorită unor dificultăți financiare a fost decisă separarea proiectului în două faze. Compania națională de infrastructură Railtrack a intervenit în proiect, urmând să devină odată cu terminarea proiectului, proprietara infrastructurilor. În 2001, datorită dificultăților financiare ale acesteia, proprietarul liniei urma să redevină LCR iar dreptul de utilizare și de întreținere a liniei a fost acordat succesorului companiei Railtrack, Network Rail.

Traseul[modificare | modificare sursă]

Machetă care arată dezvoltarea zonei King's Cross, bolta gării St Pancras fiind vizibilă în stânga

Linia High Speed 1 are o lungime de 108 km și este formată din două linii paralele, una pentru fiecare sens, ce pot fi parcurse fiecare cu viteza de 300 km/h. Timpul de parcurs între cara St Pancras din Londra și intrarea în Tunelul Canalului Mânecii este de 35 minute.

Construcția primului sector, cu o lungime de 74 km, a început pe data de 5 octombrie 1998 și a fost inaugurat pe data de 16 septembrie 2003 de către prim ministrul britanic, fiind dat în folosință comercială pe data de 28 septembrie 2003[4]. Acesta a permis o reducere a timpului de călătorie cu 17 minute pentru legăturile cu Londra. Între ieșirea tunelului și Ashford linia este paralelă cu liniile existente. Linia traversează orașul printr-o serie de viaducte și tuneluri după care continuă paralel cu autostrada engleză M 20 până spre Maidstone. Aici traversează râul Medway prin intermediul unui viaduct și dealurile North Downs printr-un tunel de 3,2 km lungime. Pe data de 30 iulie 2003, un tren ce efectua teste de linie a bătut recordul de viteză pe cale ferată în Marea Britanie, stabilind o viteză de 334,7 km/h[5]. Recordul precedent era de 259,5 km/h fiind stabilit în 1979. Înainte de terminarea celui de al doilea sector, de la Joncțiunea Eawkham trenurile Eurostar continuau traseul spre Londra pe liniile clasice spre Gara Waterloo.

Al doilea sector a fost inaugurat la data de 14 nooembrie 2007, și are o lungime de 39,4 km între Ebbsfleet și gara St Pancras. Sectorul conține două gări noi Gara Ebbsfleet International și Gara Stratford International la periferia Londrei. Sectorul conține un tunel de 2,5 km sub Tamisa după care continuă printr-o serie de viaducte până în apropierea localității Dagenham de unde continuă printr-o serie de tunele înainte și după gara Stratford International cu o lungime totală de 19 km. La intrarea în gara St Pancras a fost construită o joncțiune complexă ce permite conexiuni spre liniile East Coast, North London spre West Coast și Midland. Lucrările au permis realizare de conexiuni între linea East Coast și linia Thameslink. Pe data de 6 martie 2007, un tren Eurostar a parcurs sectorul al doilea al proiectului pentru prima dată pentru a ajunge la gara St Pancras[6].

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]