LGV Sud-Est

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
LGV Sud-Est
Hartă cu LGV Sud-Est
Număr: LN1
Lungime: 409 km
Ecartament: 1.435 mm
Voltaj: 25 kV, 50 Hz ~
Viteză maximă: 300 km/h
KBHFa
0,0 Gare de Lyon
ABZlf
9,32 Legătură cu Linia LGV Interconnexion Est
KRZo
11,40 Traversare a liniei Grande Ceinture
ABZrg
Legătură cu Linia Grande Ceinture
ABZrf
14,91 Legătură cu Linia spre Juvisy
DST
25,87 Stația Combs-la-Ville
ABZrf
28,87
0,00
Începutul Liniei de Mare Viteză
ABZrg
17,09 Legătură cu Linia LGV Interconnexion Est
WBRÜCKE
42,74 Viaduc de la Seine (134 m)
AKRZo
72,20 Pod peste autostrada A19
WBRÜCKE
115,75 Viaduc sur l'Armançon (160 m)
ABZ3lg KRZo leer
117,17 Traversare a liniei Paris–Dijon
STRlf ABZlg leer
117,23 spre Sens
STR
leer ABZlf STRlg
162,10
0,00
Bifurcația Pasilly
leer STR ABZrg
16,42
235,95
Bifurcația Aisy
leer STR STR
Legătură cu Linia Paris−Dijon
AKRZo
185,35 Viaduc d'Époisses peste autostrada A6 (90 m)
BRÜCKE
191,96 Viaduc du Serein (200 m)
BRÜCKE
209,17 Viaduc du Saulieu (200 m)
BRÜCKE
239,21 Viaduc de l'Arroux (127 m)
BRÜCKE
253,48 Viaduc de la Digoine (420 m)
BHF
273,82 Le Creusot TGV
KRZo
Traversare a liniei MontchaninChagny
BRÜCKE
321,19 Viaduc de la Roche (386 m)
BHF
334,02 Mâcon-Loché-TGV
STRrg ABZrf leer
334,50 spre Lyon pe linie clasică
STR AKRZo leer
335,18 Pod peste autostrada A6 (88 m)
STR ABZrg STRlg
335,90 spre Dijon pe linie clasică
ABZ3rf KRZo ABZ3lf
335,98 Legătură cu Linia Dijon-Lyon
WBRÜCKE
337,52 Viaduc de la Saône (340 m)
ABZlf
337,89 Legătură cu Linia MâconBourg-en-Bresse
AKRZu
379,57 Pod sub autostrada A46
ABZlf
380,54 Legătură cu Linia LGV Rhône-Alpes
STR
Sfârșitul Liniei de Mare Viteză
DST
389,31 Gara Sathonay-Rilieux
ABZrg
Legătură cu Linia Bourg-en-Bresse–Lyon
ABZlg
Legătură cu Linia Dijon–Lyon
BHF
Lyon Part-Dieu

LGV Sud-Est, sau Linia Nouă 1 (LN1) (franceză ligne nouvelle 1), este o Linie de Mare Viteză situată în Franța, dedicată transportului de pasageri. Linia deservește orașele situate la sud de Paris iar punctul de plecare a liniei este Gara Lyonului din Paris. Este prima linie de mare viteză din Franța, fiind inaugurată la data de 22 septembrie 1981, moment ce a însemnat începutul unei noi perioade a transportului feroviar de pasageri în Franța.

Ulterior linia a fost prelungită până la Marsilia prin intermediul liniilor LGV Rhône-Alpes și Méditerranée și spre nord prin intermediul LGV Interconnexion Est, legături ce au permis scurtarea substanțială a timpilor de parcurs dintre Paris, orașele din nordul Franței, Anglia și Belgia pe de o parte și a orașelor din sudul Franței, Elveția și Italia de altă parte.

Traseul[modificare | modificare sursă]

Linia de mare viteză are o lungime de 409 km între localitățile Saint-Florentin în departamentul Yonne la periferia Parisului și Sathonay în departamentul Rhône la periferia Lyonului. Distanța totală dintre principalele gări deservite este de 425 km între Gara Lyonului în Paris și Gara Part-Dieu în Lyon. Acest traseu direct evită toate aglomerațiile urbane dintre Paris și Lyon, în special Dijonul, și este mai scurt cu 87 de km față de traseul clasic.

Compatibilitatea sistemului TGV cu rețelele feroviare clasice a permis, la data construcției, realizarea de economii importante prin utilizarea infrastructurii feroviare deja existente pentru accesul la gările din centrul orașelor. Aceasta a permis evitarea consturirii de infrastructuri noi în zone urbane dense. Cu toate acestea, linia poate fii utilizată doar de către trenurile de mare viteză, singurele trenuri ce pot aborda rampele abrupte cu o înclinare de până la 35 la mie.

Linia este conectata în mai multe puncte la rețeaua clasică prin intermediul unor bretele de mare viteză la Pasilly-Aisy (15 km) pentru trenurile în direcția Dijon și Vallorbe, și la Mâcon-Pont-de-Veyle (6 km) pentru trenurile în direcția Bourg-en-Bresse și Savoia. De asemenea alte trei racorduri permit accesul trenurilor de servicii și rerutarea trenurilor în caz de incidente.

Caracteristicile liniei[modificare | modificare sursă]

Linia ocupă o suprafață totală de 1600 hectare, ceea ce corespunde unei lărgimi medii de 40 m. Platforma are o lărgime de 13 m, cele două sensuri fiind situate la 4,2 m distanță. Pe toată lungimea ei, a fost prevăzută o bandă de 5 m lărgime folosită drept arteră de telecomunicații. Linia a fost proiectată pentru o viteză nominală de 300 km/h, majoritatea curbelor având o rază minimă de 4000 m.

Linia nu conține tuneluri și totalizează 17 lucrări de infrastructură importante și alte 780 elemente curente (pasaje sub și supra-terane, canale, etc). Linia este înconjurată de un gard de protecție cu o lungime totală de 850 km ce previne accesul accidental al persoanelor sau animalelor.

Linia conține în total 847 km de cale ferată cu șine tip UIC 60 de 288 metrii sudate și traverse din beton de tip bi-bloc (două blocuri de beton conectate prin intermediul unei bare metalice), în număr de 1660 pe km. Linia conține 116 aparate de linie telecomandate, din care 4 macaze ce pot fi abordate la 220 km/h și 78 ce pot fi abordate la 160 km/h. Toate instalațiile feroviare sunt comandate de la un post central situat la Paris.

Linia este electrificată în 25 kV la 50 Hz prin intermediul a 8 sub-stații conectate la rețeaua de 225 kV. Catenarul este alimentat printr-un cablu de cupru cu o lungime totală de peste 1000 km susținut de 15.900 stâlpi. Alimentarea este în opoziție de fază ceea ce echivalează cu o alimentare la 50 kV, și permite dezvoltarea de puteri de până la 14.000kW.

Datorită vitezei mare de deplasare a trenurilor panourile de semnalizare clasice nu pot fi observate de către conductor. De aceea la construcția acesteia a fost dezvoltat sistemul TVM ce permite transmiterea și afișarea informațiilor în interiorul cabinei de conducere. Acest sistem este actualmente utilizat pe ansamblul rețelelor de mare viteză din Franța, Anglia și Belgia. Datele sunt transmise prin intermediul șinelor prin semnale de frecvență înaltă, singurele indicatoare pe marginea liniei fiind delimitatoarele de sectoare feroviare.

Gări[modificare | modificare sursă]

Pe traseul liniei au fost construite două gări noi:

Aceste gări sunt simple din punct de vedere arhitectural, și sunt situate departe de aglomerații. Sunt formate din 2 peroane și patru linii, 2 centrale pentru trenurile ce nu opresc și două de fiecare parte a acestora pentru staționarea trenurilor ce deservesc stațiile.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]