Horatio Nelson
Horatio Nelson (n.29 septembrie 1758 – d.21 octombrie 1805), amiral britanic este cunoscut în istorie, înainte de toate, ca învingător al flotei franco-spaniole la Trafalgar.
A fost un conducător exemplar, cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei, iar pasiunea vieții sale a fost riscul. O altă pasiune a lui Nelson, tot la fel de riscantă, a fost legătura pe care acesta a avut-o cu Emma Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole. Numeroasele victorii, aduse în slujba Marinei Regale Britanice, au făcut din Nelson un idol pentru cadrele militare și pentru populația britanică.
Cuprins |
Date biografice [modificare]
Horatio Nelson s-a născut pe 29 septembrie 1758, în Bumham Thorpe, Norfolk, Anglia. Părinții săi, Edmund și Katherina Nelson, nu aveau o viață îmbelșugată. la vârsta de 9 ani, copilăria lui Nelson ia o întorsătură dureroasă: mama sa moare. Pentru a-și ajuta tatăl, care nu se prea descurca cu întreținerea numeroasei lor familii, se înrolează la vârsta de 11 ani în Marina Regală. Unchiul său, căpitanul Maurice Suckling, îl îmbarcă pe vasul HMS Raisonable.
Ironia carierei sale pe mare a fost faptul că el suferea de "rău de mare". Totuși, perseverența îl ajută să devină în anul 1777 locotenent în Marina Regală Britanică.
La vârsta de 20 ani, Horatio Nelson este numit căpitan pe fregata Hinchinbrook. A făcut multe expediții în Indiile de vest, La Cercul Polar și în Indiile de Est, unde s-a îmbolnăvit de malarie. La bordul lui HMS Lowenstoft a călătorit până la Barbados și Jamaica.
În anul 1781, Nelson conduce expediția militară împotriva fortăreței spaniole San Juan, din Nicaragua. Bătălia a fost câștigată, dar, tânărul căpitan se îmbolnăvește și se întoarce în Anglia, unde rămâne un an în rezervă. Întors la datorie, primește comanda navei HMS Boreas, în Indiile de Vest și continuă lupta împotriva coloniilor rebele americane până la terminarea războiului.
În anul 1787, pe 11 martie, Nelson se căsătorește cu Fanny Nesbit. Următorii ani reprezintă un pas înapoi pentru cariera tânărului căpitan. Regatul Marii Britanii nu se mai afla în război cu nici o țară și, drept urmare, Nelson este trecut în rezervă, o practică des întâlnită în acele vremuri. Viața plictisitoare pe uscat se termină o dată cu izbucnirea războiului cu Franța. Lui Nelson i se încredințează, în anul 1793, comanda vasului "Agammemnon", dotat cu 64 de tunuri și împreună cu flota Lordului Hood, navighează pe Marea Mediterană.
Un an mai târziu, în timpul unei operațiuni de unire a efectivului naval în Corsica, Nelson suferă primul accident grav: este lovit în față de o bucată de proiectil și își pierde ochiul drept. În anul 1796, comanda flotei din Marea Mediterană trece în mâinile lui Sir John Jervis. Acesta îl numește pe Horatio Nelson comandantul flotei ce păzea coasta Franței.În iulie 1797, Nelson este împușcat în brațul drept, în timp ce încerca să cucerească Santa Cruz de Tenerife. Pentru evitarea unei infecții, medicii îi amputează brațul. Aceste accidente l-au chinuit pe Nelson și l-au ținut departe de mare pentru câteva luni.
Amiralitate [modificare]
Un moment crucial în cariera lui Nelson a fost lupta de la capul Sf. Vincent - la 14 februarie 1797.El a condus navele britanice de pe puntea vasului HMS Captain, împotriva Marinei Spaniole. Flota spaniolă era condusă de nava Santissima Trinidad, considerată la acea vreme cel mai puternic vas de război.Nelson a reuși s-o avarieze grav, dar nu a reușit s-o captureze. În urma victoriei obținute, Horatio Nelson este numit amiral și îi este acordat Ordinul Naval.
În anul 1798, Napoleon Bonaparte invadase Egiptul. În această campanie, francezii mobilizează aproape toată flota de care dispuneau: 13 vase de linie și mai multe fregate. Nelson, îmbarcat la bordul vasului HMS Vanguard, pleacă în urmărirea navelor franceze.
Furtuna care a lovit flota britanică a zădărnicit urmărirea. Navele franceze nu se mai zăreau; catargul navei HMS Vanguard fusese grav avariat iar timpul era de partea francezilor.
Reparând catargul rupt, Nelson a plecat în urmărirea francezilor și a găsit flota lui Napoleon ascunsă în Golful Abu Kir, în apropierea Alexandriei. Atacul prin surprindere condus de Nelson a făcut ca dintre 13 nave franceze, 11 să ajungă pe fundul mării sau să fie capturate de englezi.
Confruntarea navală din anul 1798 a rămas un punct de referință în cărțile de istorie. Practic, Nelson l-a izolat pe Napoleon în Egipt și s-a ales în același timp cu o pradă de război fabuloasă - orașul Neapole.
Totuși, cea mai mare recompensă pentru el avea să fie întâlnirea cu Lady Emma Hamilton, soția ambasadorului englez la Neapole. Cu toate că amândoi erau căsătoriți, povestea lor de dragoste a durat mulți ani. Deși relația pe care cei doi au avut-o a fost subiect de bârfă în toată Anglia, amiralul Nelson a fost văzut de toată lumea ca un erou. de altfel, relația cu Lady Emma s-a împlinit prin aducerea pe lume a două fiice.
În anul 1801, la ordinele lui Sir Hyde Porker, Nelson a condus atacul asupra orașului Copenhaga, unde a ignorat, cu abilitate, semnalele de încetare a luptei, transmise de Parker (deoarece nu avea un ochi, s-a prefăcut că nu vede). Desigur, a repurtat victoria și, di nou, în loc de mustrare, a primit titlul de viceconte, după care boala l-a obligat să se întoarcă în Anglia.
Bătălia de la Trafalgar [modificare]
Legături externe [modificare]
- en Biografie
- en Amiral Lord Nelson
- ro Nava Victory
- Eroism si menaj in trei, 5 aprilie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin
