Fundul mării

Fundul mării este un termen general ce indică o porțiune vastă a scoarței terestre, deasupra căreia se găsesc apele unei mări sau ale unui ocean. În general, fundul mării prezintă trei zone distincte ca adâncimi, pantă de înclinare și natură a depunerilor, și anume:

• a) platforma continentală — parte a fundului cuprinsă între linia ce separă uscatul de mare și linia batimetrică de 200 m, având o pantă lină;
• b) taluzul continental — cuprins între linia de unde adâncimile încep să crească brusc și până la adâncimi mai mari de 3 000 m;
• c) patul mării sau oceanului, care reprezintă zona cea mai întinsă a oceanului, asemănătoare unei câmpii vaste și relativ puțin accidentate. Fundul oceanului ocupă aproximativ 71% din suprafața planetei noastre, din care aproximativ 30% (122 000000 km2) este ocupat de patul oceanului.

Bibliografie

• Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971