Pierre-Charles Villeneuve
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre-Charles-Jean-Baptiste-Silvestre de Villeneuve (31 decembrie 1763 - 22 aprilie 1806) a fost un ofiţer naval francez din timpul Războaielor napoleoniene. El s-a aflat la comanda flotelor franceză şi spaniolă învinse de către Nelson în Bătălia de la Trafalgar.
Cuprins |
[modifică] Începutul carierei
Villeneuve s-a născut în 1763 la Valensole, Basses Alpes, şi s-a înrolat în marina franceză în 1778. Deşi provenea dintr-o familie aristocrată, a fost un susţinător al Revoluţiei Franceze, renunţând la formula aristocrată „de” din numele său şi reuşind astfel să-şi continue serviciul în marină atunci când ceilalţi ofiţeri aristocraţi au fost înlăturaţi. A participat la mai multe bătălii şi prin urmare a fost promovat în gradul de contra-amiral în 1796.
La Bătălia de pe Nil din 1798 el era la comanda escadronului din ariergardă. Nava sa, Guillaume Tell, a fost una dintre cele numai două nave franceze de linie care au reuşit să scape după bătălie. A fost capturat curând după aceea de către britanici atunci când aceştia au ocupat insula Malta, însă apoi a fost eliberat. A fost criticat deoarece nu s-a angajat în luptă împotriva britanicilor la Nil, însă Napoleon l-a considerat un „om norocos”, cariera sa nefiindu-i afectată.
În 1804, Napoleon i-a ordonat lui Villeneuve, acum viceamiral staţionat la Toulon, să scape de blocada navală britanică, să distrugă flota acesteia din Canalul Mânecii şi să permită astfel ca plănuita invadare a Marii Britanii să aibă loc. Pentru a distrage apărarea britanică, Villeneuve trebuia să navigheze în Indiile de Vest, unde ar fi trebuit să facă joncţiunea cu flotele spaniolă şi cea franceză din Brest, să atace posesiunile britanice din Caraibe şi apoi să se întoarcă travesând Atlanticul pentru a distruge escadroanele britanice din Canalul Mânecii şi să escorteze Armata Angliei din tabăra sa de la Boulogne către victorie în Anglia.
