Bătălia de la Trafalgar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Parte a Războiului celei de-a Treia Coaliții
Trafalgar-Auguste Mayer.jpg
Bătălia de la Trafalgar de Auguste Mayer
Informații generale
Perioadă 21 octombrie 1805
Loc în largul Capului Trafalgar Spania
Rezultat Victorie britanică decisivă
Combatanți
Regatul UnitMarea Britanie FranțaPrimul Imperiu Francez
SpaniaSpania
Conducători
Naval Ensign of the United Kingdom.svgHoratio Nelson
Naval Ensign of the United Kingdom.svgCuthberg Collingwood
FranțaPierre-Charles Villeneuve
(prizonier de război)
SpaniaFederico Gravina
Efective
27 de nave de linie
4 fregate
1 goeletă
18500 de oameni
33 nave de linie
5 fregate
2 bricuri
26000 de oameni
Pierderi
458 morți
1208 răniți
Total: 1666[1]
Franța:
10 nave capturate,
o navă distrusă
2218 morți
1155 răniți
4000 prizonieri[2]
Spania:
11 nave capturate
1025 morți
1383 răniți
4000 prizonieri[2]
Total:13781

Bătălia de la Trafalgar a avut loc la data de 21 octombrie 1805, în largul Capului Trafalgar, Spania. Ea a avut loc între flota Regatului Unit și flota unită franco-spaniolă, rezultatul bătăliei fiind înfrângerea aliaților franco-spanioli, dar și moartea amiralului englez Horatio Nelson.

Anul 1805 a adus un nou război între Regatul Unit și Franța - Războiul celei de-a Treia Coaliții. Misiunea lui Nelson, aflat pe puntea vasului HMS Victory, era supravegherea portului Toulon și blocarea flotelor spaniole și franceze. Intenția lui Napoleon era invadarea Marii Britanii și pentru atingerea acestui obiectiv trebuia ca flota sa să asigure supremația navală pe Canalul Mânecii, pentru o traversare sigură a forțelor de invazie (La Grande Armée), cantonate în taberele de la Boulogne.

Napoleon a ordonat vice-amiralului Pierre-Charles Villeneuve, aflat în portul Cadiz, să atace flota britanică. Flotele s-au întâlnit la Trafalgar, pe 21 octombrie 1805: 27 de nave britanice, aflate sub comanda amiralului Nelson, contra 33 de nave franceze și spaniole.

Măiestria tacticii amiralului Nelson a atins apogeul în această confruntare, lupta de la Trafalgar fiind considerată de specialiștii militari, cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice (Royal Navy).

Din păcate, Nelson nu a mai apucat să culeagă laurii victoriei - la ora 4:30 un trăgător de elită francez l-a împușcat în coloana vertebrală. Amiralul Nelson nu a mai putut fi salvat și după trei ore a murit, dar bătălia era deja câștigată de către flota sa.

După bătălie, corpul neînsuflețit al amiralului Nelson a fost transportat în Anglia. Ca un omagiu, a fost înmormântat într-un sicriu făcut din catargul vasului francez L'Orient (vasul-amiral al flotei aliate). Întreaga populație britanică a plâns după eroul mărilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Adkin, p. 524
  2. ^ a b Adkins, p. 190

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Tim Clayton, Phil Craig: Trafalgar. The men, the battle, the storm. Hodder & Stoughton, London 2004. ISBN 0-340-83026-3 (engl.)
  • Rene Maine: Internationale Flottengeschichte. Bd 1. Von Lepanto bis Trafalgar. Stalling TB, Oldenburg 1982. ISBN 3-7979-1894-1
  • Sten Nadolny: Lord Nelsons größte Stunde. in: Die Zeit. Hamburg 2005,41. ISSN 0044-2070
  • Alan Schom: Trafalgar. Countdown to Battle 1803 – 1805. Penguin Books, London 1992. ISBN 0-14-011164-6 (engl.)
  • Roy Adkins: Nelson's Trafalgar, 2004, Londra, Penguin Books
  • Mark Adkin: The Trafalgar Companion: A Guide to History's Most Famous Sea Battle and the Life of Admiral Lord Nelson, 2005, Londra, Aurum Press, ISBN 1-84513-018-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bătălia de la Trafalgar

Coordonate: 36°17′35″N 6°15′19″W / 36.29299°N 6.25534°V / 36.29299; -6.25534