Curba Phillips
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Economistul britanic, de origine neo-zeelandeză, Alban William Phillips, cercetând o serie de fenomene şi date statistice care cuprind perioada 1861-1957, a pus în evidenţă o relaţie inversă între rata inflaţiei şi rata şomajului, pe exemplul Marii Britanii. Aveastă relaţiei este cunsocută sub denumirea de curba Phillips.
Astfel când rata inflaţiei creşte, rata şomajului scade, deoarece sporirea preţurilor stimulează extinderea activităţii economice, creşterea ocupării forţei de muncă şi atenuarea şomajului. Invers, atunci când rata şomajului scade, se înregistrează o creştere a ratei şomajului, agenţii economici nefiind interesaţi în extinderea activităţii. De aici ar rezulta concluzia conform căreia lupta împotriva şomajului ar necesita, într-o anumită proporţie, inflaţie; la rândul ei, combaterea accentuării fenomenului inflaţionist ar presupune, într-o anumită măsură, şomaj, care atenuează posibilităţile de cumpărare şi urcare a preţurilor.
În general, curba Phillips, şi-a găsit confirmarea în realitatea economică de piaţă până în anii 1960-1969.
[modifică] Legături externe
 |
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
