CF Brăila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
CF Brăila
Stemacfbraila.png
Informații generale
Nume complet SC Clubul de Fotbal Brăila SA
Abreviat CFBR
Poreclă Alb-albaștrii
Leii lui Cozmoc
Nume precedent(e) CSM Brăila, Progresul Brăila, Laminorul Brăila, Constructorul Brăila, FC Brăila, FCM Progresul Brăila, Dacia Unirea Brăila
Data fondării 1922
Culori         
Stadion Municipal
(20.000 - 8.000 pe scaune locuri)
Campionat Liga a II-a
Finanțator România Florin Cârligea
Președinte România Valentin Avramescu
Antrenor România Alin Pânzaru
Site web www.cfbraila.ro
Palmares
Național Liga I - 7 prezențe
Liga II - locul 1 de 3 ori
Liga III - locul 1 de 3 ori

Cupa României - Finalistă în 1993
Semi-finalistă în 1940
Internațional Cupa Balcanică - Semi-finalistă în 1993
Echipament
Kit body whitehorizontal pectoral.png
Kit body.svg
Kit right arm white stripes2.png
Kit right arm.svg
Kit shorts adidaswhite.png
Kit shorts.svg
Kit socks 3 stripes blue.png
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body bluehorizontal pectoral.png
Kit body.svg
Kit right arm bluestripe.png
Kit right arm.svg
Kit shorts blue stripes adidas.png
Kit shorts.svg
Kit socks 3 stripes white.png
Kit socks long.svg
Deplasare
Sezon actual
Soccerball current event.svg

Pentru sezonul actual vedeți:
CF Brăila în sezonul 2013-2014

CF Brăila este un club de fotbal din Brăila, România. Aceasta este mai cunoscută sub denumirea de Dacia Unirea Brăila, nume ce l-a purtat până în vara anului 2006. În prezent echipa evoluează în Liga a II-a.

Prima prezență a echipei în competițiile naționale a fost înregistrată pe 18 mai 1930 - meci împotriva echipei Juventus București, atunci în urma câștigării campionatului regional, CF Brăila marchează prima sa evoluție în Divizia A.[1]

Ioan Chirilă în Zile și nopți pe stadion ilustrează această perioadă de început:[2]

„Brăila ne uluiește. Ni se pare o metropolă. În micul nostru port erau trei,patru vase. Acum sunt treizeci, patruzeci. Chiar din prima seară, stăm până noaptea târziu, ca să privim spectacolul de sunet zgomot și lumină al elevatoarelor din docuri. Dar primul drum e tot la stadion. Nu cred ca există în lume un tramvai mai frumos decât cel care leagă Brăila de Lacu Sărat și care, în drum trece prin pădurea Monumentului, făcând o haltă la stadion. În toamna lui 1940 Brăila era în A. Și ce bucurie! Era un colonel la Brăila ce aducea fanfara la meci pentru un refren special, cu do-mi-sol-do, do-sol-mi-do urmat de "Mulți ani trăiască!" ori de cate ori FC Brăila marca un gol... FC Brăila n-a prea câștigat de multe ori dar a lăsat și amintiri frumoase: Ripensia a câștigat greu cu 3-2. Ziua de glorie a Brăilei a fost la 5-2 cu UDR-ul, Weiss un fel de Baratki al Brăilei marcând 3 goluri.”

Istoric[modificare | modificare sursă]

Dacia Unirea Brăila - începuturi[modificare | modificare sursă]

Dacia Brăila a luat ființă în 1922 aproximativ în același timp cu o altă echipă, Unirea. Pană în 1928 când se realizează fuziunea între cele două colective și apare Dacia Unirea Brăila fiecare a participat separat, în campionatul regional. În anul 1929 Dacia Unirea Brăila are următorul 11 de bază: Padimatopol (Capreanu)-Stanciu, Vasiliu, Leu (Săvulescu), Fritz, Grigoriu, Anastasiu, Leșu, I. Goldenberg, Teodorescu (Frățescu, Cavadia, Geller, Munteanu). În sezonul 1929-1930 echipa câștigă turneul regional și se califică în turneul final al campionatului național fiind eliminată de Juventus București (campioana din acel sezon) cu scorul de 16-0.

Echipa tip 1929-1930, sistem 2-3-5

Aceasta marchează șapte prezențe divizionare antebelice: cinci au fost în Divizia B, între 1934-1937, 1938-1940 și două în primul eșalon, 1937-1938 [3] , 1940-1941[4], numele echipei și al clubului schimbându-se de câteva ori: DUIG (Dacia Unirea Ignatz Goldenberg) în 1937, Dacia Unirea în 1938 și FC Brăila în 1940. În anii războiului, a activat în "Cupa Eroilor", iar după război, cu numele inițial Dacia Unirea, a participat la o singură ediție a fostei Divizii C (1946-1947), după care a dispărut din nomenclatorul divizionar. Dintre jucătorii utilizați în perioada de vârf a echipei sunt de menționat: I. Goldenberg, Traian Tomescu, N. Stanciu, Hagiopol, Șaramet, Weiss, Cavadia, Bonațiu, V. Pop, Negrescu, Drăghicescu, Pascalide, D. Stanciu și Wetzer IV (fratele celebrului Rudolf Wetzer).

Lotul a fost completat cu: Hagiopol, Redea, Vintea, Olteanu, Tănăsescu, Zimrea, Motoroi. În 1938-1939 revine la numele de Dacia Unirea și în Divizia B ocupă locul 5. În 1939-1940 termină campionatul pe locul 3 în Divizia B și ajunge în semifinalele Cupei României (elimină pe AMEFA Arad 2-1, FC Olimpia Satu Mare 2-1 Victoria Cluj 2-1) unde este învinsă cu greu de către Rapid București cu scorul de 2-0.

În anii de după război FC Brăila dispare (ca și cealaltă echipă brăileană Franco-Română) de pe firmamentul divizionar, încercările de reorganizare pentru afirmarea fotbalului brăilean rămânând fără efect. În circuitul competițional republican apar sporadic Progresul (locul 7 în Divizia C 1948-49) Metalul (locul 16 în 1953 și 13 în 1954 în Divizia B), Energia (locul 11 în 1956 în Divizia C), Dinamo (locul 2 în 1957-58, Divizia C) Industria Sârmei (locul 4 în 1958-59 - Divizia C).

În campionatul divizionar B sezonul 1960-1961 își face apariția CSM Brăila, o primă încercare de concentrare a forțelor pe plan local (locul 7 în 1960-61, și 8 în 1961-62). În anul următor devine Progresul care ocupând locul 11, retrogradează în Divizia C, fiind retrogradată de FRF pentru întrebuințarea de mijloace nepermise pentru câștigarea unor jocuri, alături de echipele Prahova Ploiești, Carpați Sinaia, și IMU Medgidia.

În 1963 își schimbă numele în Laminorul, câștigă una dintre seriile Diviziei C, seria Est și revine în Divizia B. Din păcate nu se menține decât patru sezoane, de fiecare dată având altă denumire: Laminorul locul 6, Constructorul locul 6 și Progresul locul 6 și locul 13, la sfârșitul sezonului 1966-1967, retrogradând în Divizia C, unde după numai un sezon se întoarce în eșalonul secund, unde va evolua pentru următoarele 22 de sezoane. În această perioadă (1963-1965) echipa era condusă de antrenorul Economu și jucătorii: Rădoi, State, Buterez, Teodorescu, Cazan, Iuhasz, Gheorghiță, Ionescu, Urmeș, Balaban, Turcu, Iancu, Ciupitu, Oprea, Stoian. De aici înainte Progresul devine una dintre cele mai puternice divizionare B, ocupând în ordinea anilor următoarele locuri în clasamentul primei serii: 8 (1968-69), 5 (1969-70), 4 (1970-71), 6 (1971-72), 15 (1972-73), 8 (1973-74) 2 (1974-75, an în care clubul revine la denumirea FC Brăila), 2 (1975-76), 9 (1976-77), 6 (1977-78), 10 (1978-79 când echipa devine FCM Progresul Brăila), 14 (1979-80), 8 1980-81), 9 (1981-82), 6 (1982-83), 10 (1983-84 și 1984-85), 7 (1985-86), 3 (1986-87 și 1987-88) și 2 (1988-89).

Începând de la data de 21 august 1974 echipa se mută de pe stadionul Progresul pe Stadionul Municipal, cu o capacitate de 30 000 de locuri.

În Cupa României sezonul 1970-71 după eliminarea divizionarelor A CS Jiul Petroșani (2-1) și SC Bacău (0-0) Progresul Brăila ajunge în sferturile de finală [5] unde este eliminată de către Dinamo București într-o dublă manșă (0-0 și 1-4).

În sezonul 1977-78 este atinsă din nou faza sferturilor de finală [6], victorii cu FCM Târgoviște (1-0) și Poli Timișoara (3-1) și eliminare în fața lui Poli Iași (1-2).

Perioada FCM Progresul Brăila - 1978-1991[modificare | modificare sursă]

În anul 1978, FC Brăila își schimbă denumirea în Fotbal Club Muncitoresc Progresul Brăila (FCM Progresul Brăila), denumire ce o va purta timp de 13 sezoane până în anul 1991. Din cele 13 sezoane, FCM Progresul Brăila a participat în 12 sezoane ale Diviziei B și 1 sezon în Divizia A, în 1990-1991, după acest sezon echipa revine la denumirea istorică Dacia Unirea Brăila.

Într-un meci amical jucat în februarie 1990 FCM Progresul Brăila învinge campioana țării și finalista CCE Steaua București (pentru care evoluau jucători ca Silviu Lung, Dan Petrescu, Marius Lăcătuș , Gheorghe Hagi, Ilie Dumitrescu) cu scorul de 2-1, goluri marcate de Titirișcă și Viorel Radu.

Anul 1990 aduce o mare bucurie în sufletele suporterilor brăileni: după jumătate de secol Brăila este din nou în prima ligă! A fost o luptă în trei cu Gloria Buzău și Oțelul Galați, promovarea fiind obținută la golaveraj. În ultima etapă Progresul Brăila - CSM Râmnicu Sărat 3-0. Foarte important a fost meciul câștigat la Galați în fața Oțelului (1-0) prin golul marcat de Marian Ivan.

Pe teren propriu au fost câștigate toate meciurile, golaverajul general fiind 57-4. Autorii acestei performanțe au fost: Ionel Dinu, care a apărat poarta echipei brăilene ca un adevărat înger păzitor, deschizând drumul Brăilei către Divizia A, Constantin Brătianu, Cristea Rusu, Vasilică Darie (capitanul echipei), Minciu Sandu, Vasile Brătianu, Marius Stan, Nicolai Pascu, Victor Titirișcă, Ionel Drăgoi, Eugen Popescu, Marius Anton,Marian Ivan, Marin Petrache, Viorel Radu, Adrian Baldovin, Fătăliga, Gheorghe Negoiță, Aurel Marin, Aurelian Stamate, Marian Săvescu, Angelin Rădulescu, Bogdan Muscă; Antrenori Bujor Hălmăgeanu și Ionel Iuga, (Vasile Grosu).

În primul sezon de Divizia A startul a fost greoi: prima victorie a fost obținută în etapa cu numărul 8 contra celor de la U Cluj (3-1) după care au urmat și altele printre care și cea cu Rapid (1-0). Un punct surprinzător a fost obținut în deplasare la Dinamo (0-0). După turul campionatului echipa ocupa locul 15 cu 13 puncte. În retur Steaua București nu a reușit să câștige la Brăila (1-1) iar prima victorie în deplasare a venit tot la Cluj (1-0). Campioana din anul precedent Dinamo București a fost și ea învinsă (2-1) după ce la pauză oaspeții erau în avantaj.

Perioada Dacia Unirea Brăila 1991-2006[modificare | modificare sursă]

Sezonul următor a adus schimbarea numelui în Dacia Unirea și al sponsorului principal care a devenit concernul Braigal înlocuind uzina Progresul. Startul de campionat a fost din nou mai greoi dar a fost învins Rapidul în etapa a V-a (1-0). Turul s-a încheiat cu o situație grea locul 15 cu doar 12 puncte unul mai mult decat ultima clasată Sportul Studențesc. În pauza competițională antrenor a fost numit Dumitru Dumitriu și rezultatele au început să se vadă. Dacia Unirea a devenit o echipă temută pe orice arenă din țară. În deplasare s-a realizat o frumoasă serie de victorii la Universitatea Craiova (2-0), FC Argeș Pitești (2-1), FCM Bacău (1-0) și în Regie (1-0). Pe Municipal Steaua (0-0) și Dinamo (1-1) nu au reușit să se impună. Ultima etapă a adus o victorie frumoasă cu Poli Timișoara(4-0) și cea mai bună clasare din istoria clubului - locul 6! Interesant este un clasament al acestui retur excelent în care echipa din Brăila se afla pe podium cu 23 de puncte fiind depășită doar de Dinamo (25) și Steaua (24).

În Cupa României după victoriile cu Mureșul Toplița (1-0) și Rapid (1-0), Dacia Unirea a fost eliminată într-o dublă manșă de Universitatea Craiova (1-0 și 0-2) în sferturile de finală.

De asemenea clubul brăilean a participat și în Cupa Balcanică fiind eliminat într-o dublă manșă de către Etar Tarnovo (Bulgaria). Începutul anului a consemnat și convocarea a 3 fotbaliști brăileni la loturile naționale Vasile Brătianu și Costel Luca (Romania B) iar Vasile Matincă la lotul de tineret.

În campionatul următor apare și primul jucător străin din istoria clubului albanezul Arben Minga. Campioana Dinamo nu reușește nici de data aceasta să învingă la Brăila (1-1) iar în alt meci se salvează un punct prin două goluri înscrise în ultimul minut împotriva Universității Craiova (2-2). După un arbitraj controversat Steaua câștigă la Brăila (3-1). Etapele se scurg previzibil cu victorii acasă și înfrangeri în deplasare. Cu două etape înainte de final se obține un meci egal la FCM Bacău rezultat ce va duce la retrogradarea echipei gazdă (1-1). Echipa a fost la un pas de o tragedie după meciul pierdut la Ploiești (0-2) când autocarul echipei s-a răsturnat între Mizil și Buzău. Din fericire nu au fost victime.

Echipa de start în finala Cupei României 1993.

În Cupa României Dacia Unirea Brăila ajunge în Finală [7]! 3000 de suporteri brăileni au luat locul în tribunele Stadionului Național la ora startului finalei contra echipei Universitatea Craiova cel mai important meci din istoria clubului. În mod ciudat arbitru a fost ales Mircea Salomir cel care arbitrase și meciul de la Baia Mare. În chiar minutul 2 al finalei a avut loc o gravă greșeală de arbitraj. Drăgoi a fost agățat de portarul Lung în careu dar nu s-a acordat penaltyul cuvenit! Jocul a continuat cu atacuri ale craiovenilor și apărare grupată și contratacuri fulger de cealaltă parte. Minutul 18 a adus eliminarea lui Matinca după un conflict al acestuia cu Cristescu în urma căruia se impunea o dublă eliminare. La pauză scorul a rămas alb. Minutul 75 a fost crucial pentru soarta meciului: Brătianu a plecat cu mingea la picior din propriul teren a driblat tot ce a ieșit în cale și din colțul careului de 16 m a centrat cu stângul pe jos în fața porții. Din partea opusă a venit în viteză Baldovin care din 6 m a trimis în plasa laterală. Zece minute mai târziu reduta brăileană a cedat și Vasc a deschis scorul. Pe final Gheorghe Craioveanu a dublat avantajul Universității iar Emil Săndoi a fost grav accidentat după un contact cu Petrache.

Al patrulea sezon consecutiv în prima ligă a început cu rezultate obișnuite punctele fiind câștigate doar pe teren propriu. Meciul cu Oțelul Galați a fost câștigat în minutul 90 (1-0), iar Luca a înscris de 3 ori în poarta Progresului București (4-0). Cu victorii pe teren propriu turul a fost încheiat pe un liniștit loc 11 și totul părea ok. Dezastrul a început însă după meciul pierdut pe teren propriu cu Gloria Bistrița (2-4) după care Ioan Sdrobiș și-a dat demisia. Meciul de la Galați a fost pierdut la mare luptă (3-4) ca și cel de la București cu Progresul în care gazdele au întors scorul (1-2). O nouă lovitură a venit de la Poli Timișoara care a învins la Brăila (0-3). Pe final ca o palidă consolare a fost câștigat meciul cu Dinamo (1-0) iar ultima etapă a adus o înfrângere categorică în fața campioanei Steaua(2-5).

Anul 1993 a adus primul transfer în străinătate din istoria clubului: Luca a plecat la Samsunspor iar Vasile Brătianu a fost desemnat de ancheta postului Radio România Actualități al III- lea fotbalist din campionatul intern. De asemenea în acest an echipa de juniori II antrenată de Dumitru Bulancea a fost vicecampioană națională.


În următorul an Dacia Unirea antrenată de Virgil Dridea a luptat pentru revenirea pe prima scenă cu echipa Selena Bacău. După tur diferența de 7 puncte în favoarea echipei din Bacău părea decisivă. Meciul direct de la Brăila a găsit însă cele două echipe la egalitate de puncte. În fața unui stadion arhiplin Dacia a învins cu 2-0 și părea favorită la promovare. Visul s-a năruit însă la Iași unde în urma scandalului Trifina-Cananau echipei brăilene i-a fost interzisă promovarea. Tot pe locul II a fost încheiat și campionatul următor(1995-96)[8] de această dată câștigătoarea seriei fiind formația din Târgoviște cu doar un punct avans. Promovarea a fost pierdută pe final în deplasarea de la Caracal(2-3) în fața unei echipe ce avea să retrogradeze. Sezonul următor a fost încheiat pe locul III. Demn de remarcat este faptul că în acești trei ani echipa brăileană nu a pierdut niciun meci pe teren propriu!

Acest lucru s-a întâmplat în sezonul următor (1997-98) în fața echipei Nitramonia Făgăraș (0-3). A fost un sezon greu în care echipa s-a salvat de la retrogradare în ciuda condițiilor grele (locul 13). În lipsa unui sponsor dezastrul nu a mai putut fi evitat în sezonul următor (1998-99) [9]. Acesta este fără îndoială cel mai negru din istoria clubului lotul fiind format doar din juniori. Înfrângerile umilitoare au curs una după alta, echipa adunând doar 10 puncte și primind 125 de goluri.

Astfel după 40 de ani formația brăileană revenea în Divizia C. Desființarea echipei părea iminentă după 7 etape ea ocupând ultimul loc cu doar un punct. În acest moment clubul a fost preluat de omul de afaceri de origine turcă Husseyn Tekynalp. Până la finalul sezonului s-a dus o luptă grea pentru rămânerea în divizie deși pe teren propriu nu s-au mai pierdut puncte. Emoțiile au fost risipite abia în ultima etapă după egalul de la Constanța în fața echipei Portul (2-2). Cu doar un punct peste prima retrogradată Dacia termină pe locul 10.

Sezonul 2000-2001[10] echipa era antrenată de Mihai Ciobanu și după un duel cu Gloria Buzău, Dacia Unirea reușea să revină în Divizia B. Decisiv a fost meciul din retur de la Buzău (0-0) în care portarul Mirică a apărat un penalty. Frunză a fost golgheterul campionatului cu 19 goluri.

Lotul care a obținut promovarea: Bratianu I, Mirica, Ivan, Brătianu II, Braguta, Baboi, Rădulescu, Tănase, Bulancea, Frunză, Stoian, Buteseaca, Rotaru, Bandarica, Vioreanu, Balta, Stanciu, Munteanu, Ghioca, E.Cristian, State, V.Stan, Grosu.

În sezonul 2003-2004 Mihai Ciobanu revine la Brăila încercand promovarea în prima ligă. Startul este bun Dunărea Galați este umilită pe Municipal (9-2). Echipa FC Vaslui se dovedește însă mai constantă și câștigă seria. Dacia Unirea termină pe locul 4. În Cupa României Rapidul este eliminat de golul lui Buteseacă (1-0) în fața unui stadion arhiplin. În optimi pe terenul Conpet din Ploiești este eliminată și formația Apullum Alba Iulia (2-0). Aventura din cupă se încheie în sferturi într-o dublă manșă contra lui Dinamo (0-2 și 0-1).


Perioada CF Brăila - 2006-2012[modificare | modificare sursă]

Sezonul 2006-2007 este unul dezastruos, Dacia Unirea încheie sezonul pe ultimul loc și retrogradează pentru a doua oară în ultimii 10 ani în Liga a III-a. [11]

Sezonul 2007-2008 este unul dificil. Echipa își schimbă numele în CF Brăila și devine societate pe acțiuni. Sunt datorii mari de plătit, situația financiară nepermițând transferuri. Se mizează pe un lot format din jucători localnici iar antrenor este Vasile Darie. În plus se pornește la drum cu un handicap de 3 puncte pentru neîndeplinirea baremului în sezonul anterior iar programul este greu, primul meci acasă fiind cu cea mai puternică echipă din serie Cetatea Suceava (0-3). Cu toate acestea echipa încheie pe locul 9.

Lotul de jucători care a terminat pe locul 9 nu se dovedește suficient de puternic pentru a promova în sezonul 2008-2009. Asta deși Mihai Ciobanu revine pentru a III-a oară la Brăila. În momentul în care șansele sunt ratate el părăsește echipa pe cale amiabilă antrenor principal redevenind Vasile Darie. La final CF Brăila se poziționează pe locul 8.

Mult dorita revenire în Liga a II-a va fi obținută în sezonul 2009-2010 sub conducerea antrenorilor Vasile Darie (tur) și Daniel Timofte (retur). [12] Principalele contracandidate la câștigarea seriei CS Panciu, Petrotub Roman și FC Politehnica II Iași nu au reușit să țină pasul cu CF Brăila cedând una câte una lupta. Nelu Buca a fost golgheterul echipei și al seriei cu 25 de goluri. O frumoasă performanță a reușit și echipa de juniori B (antrenor Teodor Cătălin) care a ajuns până în turneul semifinal.

Dar iată și lotul care a obținut promovarea (cifra din paranteză reprezintă numărul de jocuri): Portari - Cristian Mitrea (17), Anton Ilie (14), Paul Botaș (1); Fundași - Gabriel Bosoi (30), Cristian Gurguiatu (27), Cosmin Necoară (25), Victor Olenic (20), Ionuț Șerban (20), Moldoveanu (14), V.Nicolae (7), Bălan (3); Mijlocași - Robert Stăncioiu (30), Ndigwe (29), Iosofache (26), Alin Pânzaru (26), Dragus (17), Stanciulescu (12), Oprea (10), V.Gheorghe (10), George Pungă (9), Tudor (3), Pascu(3); Atacanți - Badea (29), Nelu Buca (27), Panait (22), Cazan (11), Henry (7), Lupu (2).

Palmares[modificare | modificare sursă]

Național[modificare | modificare sursă]

Echipa fanion a orașului Brăila.

Campioana Romania.pngLiga I:

  • Câștigătoare (0):
  • Cel mai bun loc: 6th 1991-92

Liga II:

Liga III:

Liga Sud:[13]

Roundel of the Romanian Air Force.svgCupa României:

  • Câștigătoare (0):
  • Finalistă (1): 1992–93

European[modificare | modificare sursă]

Cupa Balcanică

Pe 26 iunie 1993, echipa Brăilei întâlnește Universitatea Craiova în Finala Cupei României, meci în care 3.000 de fani brăileni au facut deplasarea în București pe Stadionul Național.

Statistici[modificare | modificare sursă]

Prima prezență oficială a CF Brăila în competițiile fotbalistice a fost înregistrată in anul 1929, atunci CF Brăila a debutat în Liga I, în formatul de atunci al competiției. La sfârșitul sezonului 1934-1935 [14] a fost câștigătoarea din Liga a II-a, însă nu a fost singura dată când CF Brăila reușește să câștige campionatul, aceeași performanță reușind-o și în sezoanele 1943-1944 [15] și 1989-1990 [16].

CF Brăila reușește de asemenea să câștige Liga a III-a de 3 ori în sezoanele: 1963-64, 2000-01, 2009-10.

Clubul brăilean bifează 7 prezențe în Liga I, cea mai notabilă performanță fiind realizată în sezonul 1991-92 când CF Brăila a terminat pe locul 6. [17]

Prezențe Divizionare[modificare | modificare sursă]

  • România 7 prezențe în Liga I (1929-1930, 1937-1938, 1940-1941, 1990-1994);
  • România 53 prezențe în Liga II (1934-1937, 1938-1940, 1953, 1954, 1960-1963, 1964-1967, 1968-1990, 1994-1999, 2001-2007, 2010-2011, 2012 - Prezent);
  • România 12 prezențe în Liga III (1946-1947, 1956-1959, 1963-1964, 1967-1968, 1999-2001, 2007-2010).
  • România 12 prezențe în Campionatul Regional (1922-1934)

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Liga a II-a Liga a III-a Liga a II-a Liga a III-a Liga a II-a Liga I

Drumul spre finală (1992-1993)[modificare | modificare sursă]

În sezonul 1992-1993, Dacia Unirea Brăila a ajuns până în finala Cupei României, însă a fost învinsă cu scorul de 2-0 de Universitatea Craiova. [18]

ȘAISPREZECIMI

28 februarie 1993
15:00
Steaua Mizil 0 - 1 Dacia Unirea Brăila Stadionul Steaua, Mizil, Mizil
Spectatori: 5.000

OPTIMI

17 martie 1993
15:00
Dacia Unirea Brăila 1 - 0 Minerul Motru Stadionul Municipal, Brăila
Spectatori: 15.000

SFERTURI - TUR

21 aprilie 1993
15:00
Dacia Unirea Brăila 1 - 0 FC Brașov Stadionul Municipal, Brăila
Spectatori: 20.000

SFERTURI - RETUR

28 aprilie 1993
17:00
FC Brașov 1 - 1 Dacia Unirea Brăila Silviu Ploeșteanu, Brașov
Spectatori: 10.000

SEMIFINALĂ - TUR

12 mai 1993
17:00
Dacia Unirea Brăila 3 - 2 FC Maramureș Baia Mare Stadionul Municipal, Brăila
Spectatori: 23.000

SEMIFINALĂ - RETUR

19 mai 1993
17:00
FC Maramureș Baia Mare 1 - 1 Dacia Unirea Brăila Dealul Florilor, Baia-Mare
Spectatori: 15.000

FINALĂ

26 iunie 1993
17:00
Universitatea Craiova 2 - 0 Dacia Unirea Brăila Stadionul Național, București
Spectatori: 10.000
Arbitru: Mircea Salomir (Cluj-Napoca)
Cristian Vasc A marcat în minutul 81 81', Gheorghe Craioveanu A marcat în minutul 88 88'

Antrenorul Daciei Unirea Brăila era Ioan Sdrobiș, unul dintre cei mai importanți antrenori din istoria clubului; de asemenea anii 1992, 1993, au reprezentat cei mai glorioși ani, echipa brăileană atrăgând meci de meci pe Municipal 30.000 de persoane.

Date Club[modificare | modificare sursă]

  • Culori echipă: alb-albastru
  • Anul înființării: 1922
  • Statutul: profesionist
  • Reputația: regională
  • Rivalitate: Oțelul Galați, Dunărea Galați.
  • Stadion: Municipal
  • Capacitate stadion: 20.000 (8.000 pe scaune)
  • Dimensiunea terenului: 105 x 74 metri
  • Stadionul de rezervă: Progresul, Brăila
  • Media vârstei: 24
  • Debut în Divizia A (Liga 1): 1929-1930
  • Alte denumiri: Metalul Brăila (1953-1956), Energia Brăila (1956-1957), Dinamo Brăila (1957-1958), Industria Sârmei Brăila (1958-1960), C.S.M. Brăila (1960-1962), Progresul Brăila (1962-1963, 1967-1975, 1980-1991), Laminorul Brăila (1963-1965), Constructorul Brăila (1965-1967), și CF Brăila din 2006.

Stadion[modificare | modificare sursă]

Stadionul Municipal


CF Brăila și-a disputat de-a lungul timpului partidele de pe teren propriu pe trei stadioane: „Vasile Roaită”, „Progresul” și „Municipal”. Până în anul 1970, echipa își disputa meciurile pe arena „Vasile Roaită”, un stadion micuț ce dispunea de o singura tribună, localizat pe actualul loc al stadionului Municipal. În anul 1970 este inaugurat stadionul „Progresul”, iar echipa se mută pe acest nou stadion, deoarece arena Vasile Roaită este demolată și pornesc lucrările la construcția stadionului Municipal. Pe 21 august 1974 este inaugurat Stadionul Municipal care din acea zi și până în prezent reprezintă „casa fotbalului brăilean” [19]

În istoria sa de 39 ani, Stadionul Municipal a suferit numeroase modificări și modernizări, cele mai recente fiind în anul 2008 atunci când 8.000 de scaune au fost montate la Tribunele I și II; vestiarele și cabinele arbitrilor au fost modernizate; a fost înlocuit gazonul; a fost reabilitat exteriorul Tribunei Oficiale, deasemenea în 2012 au fost schimbate scaunele de la Tribuna I în culorile clubului, iar în anul 2013 este anunțat faptul că stadionul va intra într-un program de reabilitare.

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Înca din momentul înființării, CF Brăila a fost și a rămas echipa fanion a orașului Brăila, astfel a cunoscut o mare simpatie din partea brăilenilor. Simpatia fanilor crește începând cu anul 1974, atunci când echipa se mută pe Stadionul Municipal, stadion ce putea găzdui 30.000 de persoane. În anii 1978-1991 echipa este susținută în număr mare de lucrătorii uzinei Progresul, deasemenea numele echipei este FCM Progresul. Odată cu promovarea în Liga I în 1991, Stadionul Municipal devine neîncăpător fanilor, astfel pe 10 martie 1991 se înregistrează 23.000 de spectatori în meciul contra echipei Steaua București, ca mai apoi un an mai târziu pe 15 martie 1992, Stadionul Municipal să înregistreze un număr record de spectatori - 25.000, tot într-un meci contra echipei Steaua București. [20]

În 1993 Dacia Unirea Brăila ajunge în Finala Cupei României, astfel 3000 de suporteri brăileni au luat locul în tribunele Stadionului Național la ora startului finalei contra echipei Universitatea Craiova cel mai important meci din istoria clubului.

Odată cu apariția fenomenului Ultras în România, își face apariția și Ultras Brăila în anii 2000. În prezent echipa este susținută de 2 grupuri de fani: Legio Azzurra Brăila[21] și Bad Boys Brăila.

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Conducerea tehnică actuală[modificare | modificare sursă]

  • România Alin Pânzaru - antrenor principal
  • România Nicu Rotaru - antrenor secund
  • România Vasile Darie - antrenor juniori
  • România Șerban Tudorel - preparator fizic
  • România Ionel Drăgoi - director sportiv

Antrenori importanți[modificare | modificare sursă]

În istoria clubului brăilean, numeroși antrenori s-au remarcat și au obținut rezultate notabile, între care:

Precum și regretații: Viorel Mateianu [22], Nicolae Tătaru [23], Robert Cosmoc, Ștefan Onisie, Francisc Zavoda, Dumitru Nicolae Nicușor sau Titus Ozon [24].

Între cei mai buni antrenori localnici se numără profesorii Ionel Iuga și Mircea Iancu.

Istoria antrenorilor[modificare | modificare sursă]

În funcție de când au devenit antrenori la CF Brăila:

Conducerea administrativă[modificare | modificare sursă]

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lot de jucători 2013-2014[modificare | modificare sursă]

Echipa tip 2013-2014

Listă actualizată la data de 18 februarie 2014

Lotul actual de jucători[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
1 România P Ștefan Leu
12 România P Cristian Mitrea
93 România P Alin Comănescu
3 România F Cosmin Necoară
4 România F Gabriel Colilie
5 România F Victor Olenic
6 România F Laurențiu Ivan
7 România M Daniel Cazan
8 România M Daniel Ochia
9 România M Sorin Frunză
14 România A Adrian Câmpeanu
Nr. Poziție Jucător
15 România A Marius Dima
16 România A Gicu Iordache
17 România A Emmanul N'Digwe
18 România M Robert Neagoe
19 România M Daniel Spiridon
21 România F Daniel Ignat
România M Sabin Stângaciu
România M Bogdan Spătaru
România F Laurențiu Petean
România M Claudiu Ionescu

Ultima actualizare: 18 februarie 2014

Jucători importanți[modificare | modificare sursă]

De-a lungul istoriei, jucători importanțti ai României au evoluat la CF Brăila, unii atingându-și apogeul chiar la Brăila. Astfel de la clubul brăilean s-au lansat consacrații internaționali Nicolae Tilihoi, Vasile Brătianu și Bănel Nicoliță. Alți jucători emblematici pentru fotbalul brăilean sunt:

  • Primul jucător străin care apare în echipă, în perioada postbelică, este albanezul Arben Minga (din ediția de campionat 1992-1993).
  • Primul jucător brăilean transferat în străinătate a fost Costel Luca (din 1993, la formația turcă Samsunspor).
  • Cel mai bine cotat în plan național a fost Vasile Brătianu (evaluat de Redacția Sport a Radio România, ca al III-lea fotbalist al anului 1993)
  • Cel mai meciuri disputate pentru club - 400 îi aparțin lui Grigore (Primarul) Traian. [25]
  • Cele mai multe goluri înscrise pentru club - 139 îi aparțin tot lui Grigore (Primarul) Traian.

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prima prezență în Divizia A”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_a/tables/1929_30.shtml. 
  2. ^ Citat Ioan Chirilă”. cfbraila.ro. http://www.cfbraila.ro/istorie.php. 
  3. ^ Al doilea an în Liga I”. labtof.ro. http://www.labtof.ro/diviziaa/sezon/1937-1938. 
  4. ^ Al treilea an în Liga I”. labtof.ro. http://www.labtof.ro/diviziaa/sezon/1940-1941. 
  5. ^ Cupa României 1970-1971 Sferturi de finală”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/romanian_cup/1970_1971.shtml. 
  6. ^ Cupa României 1977-1978 Sferturi de finală”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/romanian_cup/1977_1978.shtml. 
  7. ^ Dacia Unirea în Finala Cupei”. viatabrailei.ro. http://viatabrailei.ro/dacia-unirea-de-la-finalista-a-cupei-romaniei-la-revenirea-in-liga-a-3-a_39. 
  8. ^ Sezonul 1995-1996”. http://romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/tables/1995_96.shtml. 
  9. ^ Sezonul 1998-1999”. http://romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/tables/1998_99.shtml. 
  10. ^ Sezonul 2000- 2001”. http://romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_c/tables/C2000-01.shtml. 
  11. ^ Sezonul dezastruos 2006-2007”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/_2006_2007/_seria_1.shtml. 
  12. ^ Revenire în Liga a II-a”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/competitii/fotbal/national/romania/liga-3/2009-2010/c1//_seria_1.shtml. 
  13. ^ Campionatele regionale - perioada interbelică”. webalice.it. http://www.webalice.it/claudionicoletti1/Final%20tables/romania%20final%20tables.htm. 
  14. ^ Câstigătoare Ligaa II-a în 1934-1935”. labtof.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/tables/1934_35.shtml. 
  15. ^ Câstigătoare Ligaa II-a în 1943-1944”. labtof.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/tables/1943_44.shtml. 
  16. ^ Câștigătoare Ligaa II-a în 1989-1990”. labtof.ro. http://www.romaniansoccer.ro/divizia_b/tables/1989_90.shtml. 
  17. ^ Locul 6 în 1991-1992”. labtof.ro. http://www.labtof.ro/diviziaa/sezon/1991-1992. 
  18. ^ Finala Cupei României”. romaniansoccer.ro. http://www.romaniansoccer.ro/romanian_cup/1992_1993.shtml. 
  19. ^ Stadionul Municipal Brăila”. adevarul.ro. http://www.adevarul.ro/locale/braila/Braila-_Stadion_de_18-000_de_locuri_in_divizia_C_0_250775092.html#. 
  20. ^ Record spectatori Brăila - Steaua”. fcsteaua.ro. http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/21622/. 
  21. ^ Galeria Legio Azzurra Brăila”. legio09azzurra.webs.com. http://legio09azzurra.webs.com/apps/videos/channels/show/893237/. 
  22. ^ biografie Viorel Mateianu”. http://pedigree77.wordpress.com. http://pedigree77.wordpress.com/2010/03/14/profil-de-fotbalist-viorel-mateianu/. 
  23. ^ biografie Vasile Grossu”. http://arenavalceana.ro. http://arenavalceana.ro/2010/07/18/vasile-grossu-de-3-x-bunic//. 
  24. ^ biografie Titus Ozon”. adevarul.ro. http://www.adevarul.ro/sport/echipa_nationala/Nas-vrajitorul_din_Obor_0_458954672.html. 
  25. ^ Grigore (Primarul) Traian”. obiectivbr.ro. http://www.obiectivbr.ro/memorialul-traian-grigore_id60397. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Zile și nopți pe stadion, Ioan Chirilă (1986)
  • Revista Asociația Sportivă Inter Vaslui (1987)

Legături externe[modificare | modificare sursă]