CS Jiul Petroșani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
CS Jiul Petroșani
Jiul-Petrosani.jpg
Informații generale
Nume complet AFC Jiul 1919 Petroșani
Poreclă "Minerii"
Nume precedent(e) C.A.M Petroșani,
UCAS Petroșani,
Partizanul Petroșani,
Flacăra Petroșani,
Minerul Petroșani,
Energia Petroșani
Data fondării 1919
Culori         
Stadion Jiul, Petroșani
(30.000 locuri)
Campionat Liga IV
Finanțator România -
Președinte Marin Tudorache
Antrenor România Sorin Ghițan
Site web [inexistent]
Palmares
Național Cupa României (1)
Echipament
Acasă
Deplasare

Jiul Petroșani este un club de fotbal din Petroșani, România care activează în Liga 4-a Hunedoara. Clubul a fost înființat în 1919, cu numele de Clubul Atletic al Minelor din Petroșani. Cea mai importantă realizare din palmaresul clubului este câștigarea Cupei României în sezonul 1973 - 1974.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pagină Oficial Jiul Petroșani

De la "District", la "B"[modificare | modificare sursă]

În Valea Jiului, fotbalul a pătruns în primii ani ai secolului XX, fotbalul fiind totuși privit cu neîncredere și ostilitate de către mineri, pentru că cei care îl practicau proveneau din alte bresle. În anul 1919 în lunile de vară, fotbalul se juca la Petroșani pe actualul loc din zona minei Dâlja. Fotbalul este adunat într-o formă oficială de către Ion Winklehner, director general al minelor "Societății Petroșani", sub numele de Clubul Atletic al Minelor Petroșani (CAMP). Primi instructori (antrenori) au fost nume precum Iosif Keiling, Carol Krausz, Wilhelm Spitzer sau Janos Kovezdi, alături de care făceau parte jucătorii Lajos Nagy - Ferenc Keiling, Grava, Ocsofsky, Kuna, Jozsef Bobei, Janos Horvath, Fridmansky, Lajos Spitzer, Cornea, Heinz, Ladany sau Palinkas. Primele partide au fost cu echipe din regiunea Hunedoarei, astfel că după o omogenizare, în anul 1922, CAMP se înscrie în campionatul districtului Arad. Pentru a face față competiției, conducătorii de atunci ai CAMP-ului au adus jucători cu veleități din alte zone ale țării, precum Iosif Klein, L. Kiminich, Adalbert Danko sau Z. Veszpreny, cu reale calități competitive. În primul an competițional, CAM Petroșani ocupă locul 3, după AAC Arad și CS Vulcan. În ediția 1924-1925, CAMP câștigă campionatul districtului Arad, dar de data aceasta sub denumirea de UCASP (Uniunea Cluburilor Sportive ale Societății Petroșani), după fuziunea cu CS Vulcan, efectuată în 1924. UCASP participă la faza finală eliminând pe "U" Cluj și Jahn Cernăuți, dar pierzând finala (1-5) cu Chinezul Timișoara. A fost totuși un titlu de vicecampioană națională, jucători precum Adalbert Danko, Gheorghe Peterffy, L. Kiminich, Z. Veszpremy, Alexandru Berkessy sau Ștefan Messner fiind primiți pe brațe la Petroșani. După desfacerea fuziunii cu CS Vulcan în 1926, UCSAP va mai încerca o împerechere cu Jiul Lupeni în 1929, funcționând sub numele echipei din Lupeni, nume sub care va mai participa la o finală națională pierdută la 29 iulie 1928, 2-3 cu Colțea Brașov, de data asta cu Ioan Kiss, Eugen Szabados, Iosif Kilianovitz, Aurel Guga și Bognar printre cei mai buni. În continuare după desfințarea fuziunii cu echipele din Vulcan și Lupeni, din 1929 echipa din Petroșani își va lua numele de Jiul.

Drumul spre "Divizia A"[modificare | modificare sursă]

Popularitatea formulei cu Divizia A aparută în campionatul 1932-1933, a impus înființarea unui al doilea eșantion valoric, Divizia B, începand cu ediția 1934-1935, cu cinci serii, pe criterii geografice. Jiul Petroșani a ocupat locul 1 în prima ediție a Diviziei B, seria a II-a. Conform regulamentului de atunci, s-a desfășurat un turneu de calificare cu jocuri tur-retur, între câștigătoarele celor cinci serii, turneu câștigat de Jiul Petroșani, care trebuia să susțină un turneu de baraj cu ultima clasată din Divizia A, abia atunci având dreptul de promovare. Jocul a fost susținut de AMEFA Arad jiuliștii jucând cu Emerich, Medve, R. Radu, Szulle, Peterffy, Vajdea, s.a., scorurile fiind de 0-2 la Arad și 0-0 la Petroșani. Ultimul campionat, 1936-1937 a adus la rampă și Divizia C. În aceste condiții, din Divizia B au promovat câte patru echipe din cele două serii, din seria a II-a promovând Phoenix Baia Mare, Jiul Petroșani, Vulturii Textila Lugoj și Olimpia Satu Mare. Astfel, echipa Jiul Petroșani, condusă de antrenorul maghiar Rudolf Jenny, cu jucători valoroși precum I. Kiss, Bredan, Mardare, Zastulka, Skrovan, Vajdea sau Gutman vor reuși prima promovare în Divizia A pentru fotbalul din Valea Jiului.

Perioada 1946-1966[modificare | modificare sursă]

Până la cel de-al doilea război mondial (1939-1945), Jiul Petroșani a oscilat între Divizia A (1937-1938) și Divizia B (1938-1941), jucătorii de elită ai acestei perioade fiind Emil Cosma, Erno Skovran (au jucat în Naționala "B"), Gheorghe Vajdea, Teodor Bulea, Remus Radu, Gusti Emmerich, Geza Medve, Iosif Medve II, Ladislau Medve III, Bela Pop sau Traian Simandean. După câștigarea seriei a II-a diviziei B în 1940-1941, din cauza războiului, campionatul s-a întrerupt, urmând a fi reluat în 1946 cu participarea de drept a echipei Jiul Petroșani în prima ligă. În continuare Jiul Petroșani va avea o epocă așa zisă "de aur" chiar în ediția 1948-1949 reușind cea mai bună performanță din istoria sa, ocuparea locului 3 în Divizia A, după ICO Oradea și CFR (Rapid) București, după ce cu un an înainte ocupaseră locul 10. A fost un loc excelent și datorită achizițiilor din ultimii ani, Lica Panait, Costică Marinescu sau Tudor Paraschiva, care alături de Pop IV, Ion Nicsa, Costică Morar, Oroszi, Mihai Nemeș, Dez Szilaghi, Tibi Bone, Andrei Roman sau Janos Balogh au alcătuit o grupare puternică. Chiar dacă între 1950-1956 s-a jucat după modelul sovietic, primăvara-toamnă și echipa a mai avut și alte denumiri tipice momentului (Partizanul, Flacăra, Minerul), Jiul Petroșani a zburdat prin Divizia A cu locuri de mijloc până la retrogradarea din 1959-1960. Au fost 13 ani consecutivi în Divizia A datorită constanței și seriozitații antrenorilor de atunci, Jean Lăpușneanu sau Andrei Sepci, dar și a dăruirii unor fotbaliști așa cum au fost Aurel Crasnic, Tudor Paraschiva, Gheorghe Romoșan, Costică Moraru, Petre Vasiu, Ion Nicsa, Ștefan Szoke, Costică Marinescu, Gheorghe Anisia, Ștefan Codium, Iuliu Farkaș I, Emeric Farkaș II, Emil Ciurdarescu, Ion Ghibea, Lica Panait, Iosif "Bontu" Deleanu sau Gica Nertea. A venit apoi o perioadă de recul, în care greutatea numelor din deceniul 5 nu a putut fi contrabalansată de cei veniți după 1960. După un sezon în Divizia B (1960-1961) chiar și fără Panait și Deleanu retrași, dar cu ambițiosul Bazil Marian la cârmă, Jiul Petroșani revine în primul eșalon câștigând la golaveraj în fața lui CSM Baia Mare. A fost o luptă strânsă, în trei, apoi Jiul a cunoscut gustul primei divizii doar un campionat (1961-1962), pentru ca apoi să joace din nou patru ani (1962-1966) în Divizia B. În această perioadă au mai apărut la Jiul Petroșani jucători remarcabili precum Baldwin Frank, Victor Zamfir, Florea Martinovici, Cornel Pavlovici, Mihai Ciornoava, Emil Dumitriu II, Marin Peronescu, Ioan Achim, Petre Libardi, Mircea Crăciun, Ion Vasile, Teodor Pop, Andrei Stocker. În ediția 1965-1966, antrenorul Eugen Mladin readuce echipa Jiul Petroșani în prima divizie, pe care nu o va mai părăsi timp de 19 ani.

Generația "Cupei"[modificare | modificare sursă]

La numai 8 ani la revenirea în Divizia A, perioadă în care Jiul a ocupat poziții între 6 și 15, formația petroșeneană a dat marea lovitură, avându-l ca antrenor pe cel care a fost căpitanul echipei la promovarea din 1966, Traian Ivănescu. Acesta împreună cu echipa Gabriel Ion - Ion Nițu, Gogu Tonca, Andrei Stocker, Adrian Dodu - Alexandru Nagy, Petre Libardi - Arpad Szucs, Gheorghe Mulțescu, Adalbert Rozsnyai, Mihai Stoichiță a reușit pe 23 iunie 1974 (după ce ratase o finală în 1972) să învingă cu 4-2 pe "Poli" Timișoara în finala Cupei Romaniei și să aducă pentru prima dată trofeul în Valea Jiului. Jiul Petroșani a jucat în continuare în Divizia A, schimbând generații după generații, cu un vârf în sezonul 1976-1977, când antrenorul Gheorghe Ene a reușit un loc 5, cu o echipă în care au strălucit Iosif Cavai, Dragu Badin, Mihai Ciupitu, Augustin "Coco" Deleanu, Traian Stoica, Ionel Augustin, Gheorghe Mulțescu,Florea Dumitrache! După vârful din 1976-1977 au urmat ani buni pentru Jiul Petroșani, greutățile apărând, paradoxal, după ce noul stadion din Lunca Jiului a fost dat în funcțiune în 1982 (cel vechi construit în 1922, a ars în 1975). Astfel după 19 campionate în Divizia A, Jiul Petroșani va retrograda în ediția 1984-1985, într-un campionat oscilant cu trei antrenori perindați la cârma echipei și 24 jucători folosiți, mulți dintre ei suspectați de noncombat.

Perioada 1986-2001[modificare | modificare sursă]

Logo vechi

În următorii 15 ani, Jiul Petroșani s-a zbătut, nu de puține ori între sublim și ridicol. În ediția 1985-1986 revine genialul Gigi Mulțescu ca antrenor-jucător, readucând echipa în Divizia A după numai un campionat de B. Jiul Petroșani va reveni în "B" pentru alte două sezoane (1987-1989). Extazul erupe din nou pentru doi ani (1989-1991) când jiuliștii vor fi alături de elita fotbalului. Era de-acum generația lui Pauna Viorel, Sorin Ghițan, Florin Stoica, Ioan Varga, Marin Bacu, Silviu Popoviciu, Horațiu Lasconi, Aristică Cioabă, Marcel "Rico" Cristea, Ion Sburlea, Ion Radu sau Damian Militaru. Retrogradarea din 1991 va arunca într-o lungă beznă de cinci ani Jiul în B, cu evoluții submediocre, precum edițiile din 1993-1994 (locul 7) sau 1994-1995 (locul 13). Abia după intervenția energică a lui Miron Cozma, liderul sindical din anii '90, în destinele echipei, Jiul revine pe prima scenă în 1995-1996, cu antrenorul Ion "Lița" Dumitru și câțiva fotbaliști talentați, Leo Toader, Liviu Baicea, Mircea Cristescu, Aristică Cioabă, Marin Tudorache, Dan Neiconi, Fanel Țara, Vasile Matinca sau Toni Sedecaru. Lor li s-au adăugat ulterior și alții (Ion Bivolaru, Cristian Pușcaș, Romulus Bealcu, Tudorel Zamfirescu, Tiberiu Csik) care au menținut echipa în prima divizie timp de doi ani (1996-1998), retrogradarea fiind cea mai jenantă din istoria clubului, cu 10 puncte și numai trei victorii în 34 de meciuri. Degringolada s-a accentuat în următoarele ediții din Divizia B, prin pasarea echipei de la o conducere la alta. După trei ani în Divizia B (1998-2001), cu tânărul președinte al Consiliului de Administrație, Alin Simota și cu experimentatul antrenor Ioan Sdrobiș în staff-ul Jiului, obiectivele devenind foarte ambițioase.

Stadionul[modificare | modificare sursă]

Distrugerea primului stadion[modificare | modificare sursă]

Clubul sportiv Jiul Petroșani a avut de-a lungul timpului două stadioane, și cel actual nu ar mai fi fost niciodată construit (poate doar îmbunătățit cel vechi) dacă nu intervenea un incident.

Acesta s-a întâmplat în 25 mai 1975, pe stadionul cu o singură tribună care rezistase aproape de la fondare, mai exact din 1922. În acea zi era programată o partidă cu FC Politehnica Iași, care se anunța extrem de tensionată datorită situației critice la retrogradarea din Divizia A în care se aflau minerii.

Meciul era condus de arbitrul bucureștean Gh. Limona, care a dat startul și disputa a decurs în mod normal până în minutul 14 când a luat foc tribuna veche de 53 de ani, și conducerea a fost obligată să pornească iarăși construcția unui stadion. Pe locul vechiului stadion fiind acum Hotelul "Petroșani" și Parcul Central "Carol Schreter".

Stadionul actual[modificare | modificare sursă]

Noul stadion a devenit unic în România din 1981, și încă este singurul cu două tribune + cea oficială acoperite complet.

Acesta a fost îmbunătățit la noi standarde după recenta promovare în Liga 1 din anul 2005, când s-a acoperit cu scaune de plastic toată suprafața, s-a iluminat un teren de antrenament iar tribuna presei a beneficiat de prize și acces la internet.

Construcția avea totuși instalată o tabelă electronică (destul de veche), amplasată o pistă de atletism în jurul terenului, și patru terenuri de antrenament care aparțin complexului sportiv. Practic acest stadion avea o capacitate de 30 000 de locuri.

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul sezonului 2013-2014 Liga a 4-a Hunedoara[modificare | modificare sursă]

Portari : Ilie Anton,Dragoș Stefănoaica și Ursachi Dumitru.

Jucători de câmp : Alexandru Bălan,Dan Pavel, Ilie Andrei, Daniel  Roșianu, Mihai Dăescu, Cornel Graur,  Dacian Ungur, Gabriel Rujoi, Dragoș Grigoriu, David Daniel, Sandu Remus, Sansiro Ciocoi, Alin Hasan, Alexandru Daj, Robert Stoicoiu, Cătălin Ionică, Oroles Roșu, Dani Stoica și Daniel Savu.

Conducerea Tehnică[modificare | modificare sursă]

  • Antrenor principal -Sorin Ghițan
  • Antrenor secund - Sorin Henzell
  • Antrenor de portari - Sorin Ghițan
  • Maseor - Octavian Fage

Conducerea Administrativă[modificare | modificare sursă]

  • Manager General -Marin Tudorache
  • Manager Sportiv - Toni Sedecaru
  • Președinte de Onoare - Ștefan Florin Kiss

Stadionul[modificare | modificare sursă]

  • Nume: Jiul Sporting Complex
  • Capacitate: 30 000
  • Adresă: Str. Lunca Nr. 100, Petroșani

Date de contact[modificare | modificare sursă]

Adresă: Str. Lunca Nr. 100 Petroșani Cod: 332061 Tel: +40-254-545472 Fax: +40-254-548141 Email: jiul@jiulpetrosani.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]