Comuna Mănești, Prahova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănești
—  Comună  —
Stemă
Stemă
Coordonate: Coordonate: 44°52′0″N 25°51′6″E / 44.86667°N 25.85167°E / 44.86667; 25.8516744°52′0″N 25°51′6″E / 44.86667°N 25.85167°E / 44.86667; 25.85167

Țară  România
Județ Prahova

SIRUTA 134194

Reședință Mănești
Localități componente

Guvernare
 - Primar Constantin Nițoi[1] (PDL[1],02012)

Populație (2011)[2][3]
 - Total 3.994 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 4.165 locuitori

Cod poștal 107375

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Mănești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Băltița, Coada Izvorului, Gura Crivățului, Mănești (reședința) și Zalhanaua.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, într-o zonă de câmpie, pe malul drept al Prahovei. Este traversată de șoseaua județeană DJ101A care o leagă spre nord de Filipeștii de Târg (unde se termină în DN72) și spre sud de Cocorăștii Colț (unde se intersectează cu DN1A), Șirna și mai departe în județul Ilfov de Periș.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Mănești

     Români (96.19%)

     Necunoscută (3.4%)

     Altă etnie (0.4%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Mănești

     Ortodocși (93.74%)

     Adventiști de ziua a șaptea (2.05%)

     Necunoscută (3.4%)

     Altă religie (0.8%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mănești se ridică la 3.994 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.165 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,19%). Pentru 3,41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,74%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,05%). Pentru 3,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se afla în plasa Filipești a județului Prahova, fiind formată din cătunele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Comănacul, totalizând 1028 de locuitori. Avea o școală cu 74 de elevi (din care 9 fete) și 3 biserici — două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu.[6] Anuarul Socec din 1924 o consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni).[7] În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului.[8]

În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a preluat satele comunei Cocorăștii Colț, desființată temporar, precum și satul Zalhanaua din comuna Vlădeni-Mărgineni, desființată și împărțită între județele Prahova și Dâmbovița.[9][10] În 2004, comuna Cocorăștii Colț a fost reînființată, comuna Mănești rămânând în forma actuală.[11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Castelul Văcărescu-Calimachi din Mănești, monument istoric

În comuna Mănești se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica „Sfântul Nicolae” (1716) din Băltița; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1892) din Mănești; și curtea Văcărescu-Calimachi (1882–1892) din Mănești, ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882–1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea).

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca situri arheologice: cetatea de „la Grădiște” (în zona satului Coada Izvorului) din perioada Latène; așezarea din Epoca Bronzului de la „Movila Mare” (satul Mănești); și situl de „la Turnuri” (satul Zalhanaua), cuprinzând urme de așezări din perioada Latène, epoca romană, secolele al III-lea–al IV-lea e.n. și din secolul al X-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Mănești, Prahova. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@44.8790203,25.8265589,14z. Accesat la 17 martie 2015. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Mănești, com. rur., în jud. Prahova”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 280–282. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Mănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=583. Accesat la 22 februarie 2013. 
  8. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 301–302. 15 iulie 1931. 
  9. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 22 februarie 2013. 
  10. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 22 februarie 2013. 
  11. ^ „[http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=48727 Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004 pentru înființarea unor comune]”. Camera Deputaților din România. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=48727. Accesat la 17 ianuarie 2012.