Comuna Gura Vitioarei, Prahova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gura Vitioarei
—  Comună  —
Gura Vitioarei se află în România
{{{alt}}}
Gura Vitioarei
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 45°9′0″N 26°1′54″E / 45.15000°N 26.03167°E / 45.15000; 26.0316745°9′0″N 26°1′54″E / 45.15000°N 26.03167°E / 45.15000; 26.03167

Țară  România
Județ Prahova

SIRUTA 131835

Reședință Gura Vitioarei
Localități componente

Guvernare
 - Primar Gheorghe Tirifon[1] (USL[1],02004)

Populație (2011)[2][3]
 - Total 6.003 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 6.061 locuitori

Cod poștal 107305

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Gura Vitioarei este o comună în județul Prahova, Muntenia, România. Comuna Gura Vitioarei are în componența actuală satele: Gura Vitioarei (reședința), Bughea de Sus, Poiana Copăceni, Făgetu, Fundeni.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comuna Gura Vitioarei se situează în partea de nord a județului Prahova, în zona subcarpatică din valea Teleajenului. Este străbătută pe șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte, la 28 km de municipiul Ploiești, la sud de orașul Vălenii de Munte. Din DN1A, se desprinde lângă Gura Vitioarei șoseaua județeană DJ100G, care o leagă de Vărbilău și Slănic prin pădurea Cazacului.

Prin comună trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de halta Făget Teleajen.

Relief[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei este caracterizat printr-un relief de deal și este străbătut de râul Teleajen în partea de est și de râul Bughea în partea de vest, râu care se varsă în râul Teleajen la ieșirea din satul Făgetu.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Gura Vitioarei

     Români (97.05%)

     Necunoscută (2.91%)

     Altă etnie (0.03%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Gura Vitioarei

     Ortodocși (94.88%)

     Necunoscută (2.91%)

     Altă religie (2.19%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Vitioarei se ridică la 6.003 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.061 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,05%). Pentru 2,92% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,89%). Pentru 2,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Existenta unei vieți organizate pe aceste plaiuri încă din vremuri străvechi este confirmată de însăși legenda unor toponime ca "Movila" sau "Gorgonul" care ar fi fost cetăți naturale ale dacilor preluate de romani pentru baza drumului roman.

Comuna Gura Vitioarei este amintită în analele istoriei comunei prin existența următoarelor construcții:

  • monumentul istoric de valoare exceptională "Hanu Roșu" din sat Făgetu, construit în secolul al XVII –lea, folosit ca "dejugătoare" a poștalioanelor care făceau legătura între cele două principate prin pasul Bratocea;
  • moșia Brâncovenilor din satul Fundeni;
  • conacul Cireșanu construit în anul 1910 în sat Făgetu;
  • monumentului istoric "Biserica Fundeni" , construită în anul 1800, astăzi ruine, unde s-au găsit plăcuțe cu scriere chirilică, traduse de Nicolae Iorga;
  • școala în aceasta zona care este menționată în anul școlar 1895 -1896 când aici a început să funcționeze "Școala Mixtă" din Plaiul Teleajen, precum și prin relicve datând din perioada dacică descoperite în punct numit "Movila" situat în satul Gura-Vitioarei.

În locul numit "Movila" a existat o puternica davă, o cetățuie greu de cucerit, resedința a unei căpetenii geto-dace din ultimele secole înaintea erei noastre și punct fortificat care controla, împreuna cu cel de la Bughea, intrarea în Valea Teleajenului. Clădirea, cunoscută sub denumirea de "Hanu Roșu", este înscrisa în lista Monumentelor de Arhitectură a județului Prahova și reprezintă singurul exemplu de han de postă care s-a mai pastrat în zona prahoveană și chiar în Muntenia. Ridicat pe vechiul drum comercial care lega Transilvania și țările occidentale de zona dunăreană și de aici cu Orientul, calea văii Teleajenului a fost utilizată din antichitate, fiind singurul drum de care și de postă până la începutul secolului al XIX–lea. Hanul împarțea distanța dintre Ploiești și Vălenii de Munte în doua tronsoane egale; la Văleni, spre ieșirea din localitate, se aflau alte două hanuri tot atât de vechi (hanul "La Frâncu" a fost mutat și remontat în incinta Muzeului Satului din București).

Singurul han postal "de drum mare" a ramas "Hanu Roșu" de la Gura-Vitioarei, situație care a sporit valoarea clădirii la categoria monument istoric de importanță națională excepțională.[necesită citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată dintr-un singur sat și făcea parte din plaiul Teleajen al județului Prahova. Acesta avea 147 de familii și o biserică zidită din fondurile mănăstirii Mislea. Copiii din comună mergeau la școală la Vălenii de Munte.[5] Satul Poiana-Copăceni se numea Poiana-Copaciului și făcea parte din comuna Opăriți; satul avea 307 locuitori și se formase la 1783.[6] Satul Bughea de Jos era reședința comunei Bughiile, o comună ce avea școală din 1890, frecventată de 52 de copii și o moară pe pârâul Bughea.[7] În Bughea de Jos exista o biserică zidită în 1813 de Damian și Steliana din Vălenii de Munte.[8] Celelalte două sate formau comuna Scăioși (denumită după satul Scăioși, astăzi cunoscut sub numele de Făgetu); această comună avea 992 de locuitori, o moară pe râul Teleajen, o școală mixtă cu 53 de elevi și 2 biserici, una în Scăioși (zidită în 1801 de familia Filipescu) și una în Fundeni, înființată de niște călugări.[9]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceiași plasă: în comuna Gura Vitioarei trăia o populație de 1033 de locuitori,[10] Bughiile avea 1059,[11] iar Scăioși — 2390.[12]

În 1950, comunele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul și comuna Scăioși au fost rebotezate Făgetul.[13] În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Bughiile, Opăriți și Făgetu s-au desfințat. Comuna Scăioși a fost inclusă în comuna Gura Vitioarei, comuna Bughiile a fost împărțită între comunele Gura Vitioarei și Teișani, iar comuna Făgetu — între comunele Gura Vitioarei și Predeal-Sărari.[14][15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Gura-Vitioarei, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 672. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Poiana-Copaciului, sat”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 32. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1899). „Bughiile”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 54. http://ia700400.us.archive.org/21/items/mareledictionar00lahogoog/mareledictionar00lahogoog.pdf. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (1899). „Bughea-de-Jos”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 54. http://ia700400.us.archive.org/21/items/mareledictionar00lahogoog/mareledictionar00lahogoog.pdf. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Scăioși, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 348. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  10. ^ Comuna Gura Vitioarei în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=581. Accesat la 21 februarie 2013. 
  11. ^ Comuna Bughiile în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=571. Accesat la 21 februarie 2013. 
  12. ^ Comuna Scăioși în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=591. Accesat la 21 februarie 2013. 
  13. ^ Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-799-din-17-decembrie-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati-emitent-consiliul-de-stat-publicat-n-19380.html. Accesat la 21 februarie 2013. 
  14. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 21 februarie 2013. 
  15. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 21 februarie 2013.