Alan Turing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Alan Turing
Alan Turing
Alan Turing
Născut 23 iunie 1912(1912-06-23)
Londra, Regatul Unit
Decedat 7 iunie 1954 (41 ani)
Wilmslow, Cheshire, Regatul Unit
Rezidenţă Regatul Unit Regatul Unit
Naţionalitate englez
Domeniu matematician, logician, criptanalist
Instituţie Universitatea Cambridge
Universitatea Princeton
Alma Mater Universitatea Manchester
Laboratorul Naţional de Fizică
Universitatea Cambridge
Conducător de doctorat Alonzo Church
Cunoscut pentru Problema opririi
Maşina Turing
Testul Turing
Premii Ordinul Imperiului Britanic
Religie Ateism

Alan Mathison Turing, OBE, FRS (ˈtjʊ(ə)rɪŋ) (n. 23 iunie 1912, Londra, Regatul Unit – d. 7 iunie 1954, Wilmslow, Cheshire, Regatul Unit) a fost un matematician, logician, criptanalist şi informatician britanic.

Turing este adesea considerat a fi părintele informaticii moderne. Cu maşina Turing, el a adus o formalizare a conceptului de algoritm şi calcul. În 1999, Time Magazine l-a numit pe Turing unul dintre cei mai importanţi 100 de oameni din secolul XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern, afirmând: „Rămâne faptul că oricine tastează la un calculator, oricine deschide o foaie de calcul sau un program de procesare a textului lucrează pe o formă de maşină Turing.”[1]

Între timp, cu testul Turing, a adus o contribuţie semnificativă la dezbaterea privind inteligenţa artificială: dacă va fi vreodată posibil să se spunem că o maşină este conştientă şi poate gândi. Ulterior, el a lucrat la Laboratorul Naţional de Fizică, creând unul dintre primele proiecte de calculator cu program stocat, ACE, deşi acesta nu a fost niciodată implementat într-o formă completă. În 1948, s-a mutat la Universitatea Manchester unde a lucrat la Manchester Mark 1, unul dintre primele calculatoare adevărate din lume.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a lucrat la Bletchley Park, centrul britanic de criptanaliză, şi a condus o vreme Hut 8, secţiunea responsabilă pentru criptanaliza comunicaţiilor marinei germane. El a dezvoltat o serie de tehnici de spargere a cifrurilor germane, printre care metoda bombe, o maşină electromecanică capabilă să găsească setări pentru maşina Enigma.

Spre sfârşitul vieţii sale, Turing a devenit interesat de chimie. A scris o lucrare despre bazele chimice ale morfogenezei[2] şi a prezis reacţiile chimice oscilante, cum ar fi reacţia Belousov–Jabotinski, observată pentru prima oară în anii 1960.

Turing era homosexual, într-o vreme când homosexualitatea era considerată boală mintală şi era ilegală. După ce homosexualitatea sa a fost dată în vileag, a fost anchetat penal în 1952, ceea ce a dus la terminarea carierei sale. A murit la scurt timp după aceea prin otrăvire cu cianură, eveniment considerat oficial sinucidiere, deşi alţi oameni, printre care mama sa, consideră că circumstanţele morţii sale sunt suspecte.

La 10 septembrie 2009, Primul Ministru britanic Gordon Brown a dat o declaraţie largă prin care a cerut scuze lui Alan Turing în numele guvernului pentru modul în care a fost tratat în perioada de după război. Scuzele oficiale au venit în urma unei petiţii online care a primit mii de semnături din tot Regatul Unit.[3][4]

Gordon Brown:

Mii de oameni s-au adunat să ceară dreptate pentru Alan Turing şi recunoaşterea modului groaznic în care a fost el tratat. Deşi Turing a fost tratat conform legilor acelor vremi şi nu putem da timpul înapoi, tratamentul primit a fost, desigur, totalmente nedrept şi mă bucur că am ocazia să spun cât de rău îmi pare mie şi nouă, tuturor, pentru ceea ce i s-a întâmplat. [...] Deci, în numele guvernului britanic, şi în numele tuturor celor care trăiesc liberi datorită muncii lui Alan, spun cu mândrie: ne pare rău, meritai să fii tratat mult mai bine.[3]

Cuprins

[modifică] Copilăria şi tinereţea

Turing a fost conceput la Chhatrapur, Orissa, India.[5] Tatăl său, Julius Mathison Turing, era membru al Indian Civil Service. Julius şi soţia sa Sara (născută Stoney; 1881 – 1976, fiica lui Edward Waller Stoney, inginer şef la Căile Ferate Madras) au vrut ca Alan să fie crescut în Anglia, astfel că s-au întors la Maida Vale,[6] Londra, unde s-a născut Alan Turing la 23 iunie 1912, aşa cum se arată pe o placă albastră aflată pe un perete exterior al clădirii, care astăzi este Hotelul Colonnade.[7][8] Avea un frate mai mare, John. Tatăl său era în continuare în slujba Serviciului Civil, şi pe timpul copilăriei lui Turing, părinţii lui au călătorit între Guildford, Anglia şi India, lăsându-i pe cei doi fii să locuiască la prieteni în Hastings în Anglia [9]. De mic copil, Turing a arătat semne de genialitate.[10]

Părinţii săi l-au înscris la Şcoala St Michael's. Directoarea i-a descoperit geniul de timpuriu, acest geniu fiind observat şi de alţi profesori. În 1926, la vârsta de 14 ani, s-a dus la Sherborne School, o şcoală publică reputată şi scumpă din Dorset. În prima sa zi de şcoală acolo a avut loc o grevă generală în toată Anglia, dar era atât de hotărât să meargă la şcoală încât a mers singur pe bicicletă 97 km de la Southampton la şcoală, înnoptând la un han.[11]

Sala calculatoarelor de la King's poartă astăzi numele lui Turing, care a studiat acolo din 1931, devenind Fellow în 1935

Înclinaţia naturală a lui Turing către matematică şi ştiinţe nu i-a adus respectul profesorilor de la Sherborne, care puneau mult mai mult accent pe materiile umaniste, în special literatura şi artele. Directorul său le-a scris părinţilor: „Sper că nu va cădea între două şcoli. Dacă ar fi să rămână la o şcoală publică, trebuie să-şi propună să devină educat. Dacă vrea să fie doar un Specialist în ştiinţe, atunci îşi pierde timpul la o şcoală publică".[12]

În ciuda acestui fapt, Turing a continuat să demonstreze o pricepere remarcabilă la materiile care-i plăceau, rezolvând în 1927 probleme avansate fără a fi studiat vreodată bazele analizei matematice. În 1928, la 16 ani, Turing a întâlnit lucrările lui Albert Einstein; el a extrapolat ideea că Einstein punea în discuţie legile mişcării ale lui Newton dintr-un text în care aceasta nu era precizată explicit.[13]

Speranţele şi ambiţiile lui Turing la şcoală au crescut odată cu prietenia pe care a dezvoltat-o cu un student mai în vârstă, Christopher Morcom, care a fost şi prima iubire a lui Turing. Morcom a murit subit la câteva săptămâni după începutul ultimului semestru la Sherborne, din cauza unor complicaţii la o tuberculoză bovină, contractată după ce a băut în copilărie lapte de vacă infectat.[14] Credinţa religioasă a lui Turing a fost atunci distrusă şi a devenit ateu. A adoptat convingerea că toate fenomenele, inclusiv funcţionarea creierului uman, sunt lucruri materiale.[15]

[modifică] Studenţia şi munca în domeniul calculabilităţii

Lipsa de interes a lui Turing pentru materiile umaniste a avut ca efect faptul că nu a putut obţine o bursă la Trinity College, şi a mers la a doua sa opţiune, King's College, Cambridge. A studiat acolo între 1931 şi 1934, iar în 1935 a fost ales fellow la King's pe baza unei disertaţii despre teorema limitei centrale.

În lucrarea sa „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem” („Despre numerele calculabile, cu aplicaţii în Entscheidungsproblem”)[16] (publicată la 28 mai 1936), Turing a reformulat rezultatele din 1931 ale lui Kurt Gödel referitoare la limitele demonstrabilităţii şi calculabilităţii, înlocuind limbajul formal universal bazat pe aritmetică al lui Gödel cu ceea ce astăzi se numesc maşini Turing, nişte dispozitive formale simple. El a demonstrat că o astfel de maşină ar fi capabilă să rezolve orice problemă matematică ce poate fi reprezentată sub forma unui algoritm, deşi nicio maşină Turing reală n-ar putea avea aplicaţii reale, fiind mult mai lentă decât alternativele realizabile.

Maşina Turing este subiectul central al studiilor din domeniul teoriei calculabilităţii. Turing a demonstrat că nu există o soluţie a Entscheidungsproblem arătând întâi că problema opririi pentru maşinile Turing este nedecidabilă: nu se poate decide, în general, algoritmic, dacă o maşină Turing dată se va opri. Deşi demonstraţia sa a fost publicată după demonstraţia similară a lui Alonzo Church valabilă pentru calculul lambda, lucrarea lui Turing este mai accesibilă şi mai intuitivă. Ea aducea şi o inovaţie, prin ideea de „Maşină (Turing) universală”, ideea că o astfel de maşină ar putea efectua calculele oricărei alte maşini. Lucrarea lui a introdus şi noţiunea de număr definibil.

Turing a petrecut anii 1937 şi 1938 la Universitatea Princeton, studiind cu Alonzo Church. În 1938 şi-a obţinut doctoratul la Princeton; disertaţia sa a introdus noţiunea de calcul relativ, în care maşinilor Turing li se adaugă nişte aşa-numite oracole, care permit studiul problemelor ce nu pot fi rezolvate de o maşină Turing.

Întors la Cambridge în 1939, a urmat cursurile lui Ludwig Wittgenstein despre bazele matematicii.[17] Cei doi au intrat în dispute, Turing apărând formalismul, iar Wittgenstein argumentând că matematica nu descoperă adevărurile absolute, ci mai degrabă le inventează.[18]

[modifică] Criptanaliza

Două case în curtea grajdurilor de la Bletchley Park. Turing a lucrat acolo în perioada 1939 – 1940 până când s-a mutat la Hut 8

În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a fost un important participant la eforturile depuse la Bletchley Park pentru a sparge cifrurile germane. Bazându-se şi pe studiile de criptanaliză efectuate în Polonia de către Marian Rejewski, Jerzy Różycki şi Henryk Zygalski de la Biroul de Cifruri înainte de război, a contribuit la spargerea atât a maşinii Enigma cât şi a lui Lorenz SZ 40/42 (un cifru ataşat denumit de britanici „Tunny”), şi a fost, o vreme, şeful Hut 8, secţiunea responsabilă cu citirea semnalelor navale germane.

După septembrie 1938, Turing lucra part-time la Government Code and Cypher School (GCCS), organizaţia britanică de spart coduri. A lucrat la problema maşinii germane Enigma, şi a colaborat cu Dilly Knox, un criptanalist senior de la GCCS.[19] La 4 septembrie 1939, a doua zi după ce Regatul Unit a declarat război Germaniei naziste, Turing s-a prezentat la Bletchley Park, postul GCCS pe perioada războiului.[20]

[modifică] Maşina „Bombe” Turing-Welchman

Replica unei maşini bombe

La câteva săptămâni după ce a ajuns la Bletchley Park,[20] Turing proiectase o maşină electromecanică ce putea ajuta la spargerea maşinii Enigma mai rapid decât bomba din 1932, „bombe”, denumită după modelul original polonez, bomba, din care s-a şi inspirat. Bombe, cu o îmbunătăţire sugerată de matematicianul Gordon Welchman, a devenit una din principalale unelte automate utilizate pentru a ataca traficul de mesaje protejat de Enigma.

Profesorul Jack Good, criptanalyst care lucra la acea vreme cu Turing la Bletchley Park, a spus apoi: „Cea mai importantă contribuţie a lui Turing, cred eu, a fost o parte din proiectul lui Bombe, maşina criptanalitică. El a avut ideea că se poate folosi efectiv o teoremă din logică, teoremă ce poate părea absurdă unei persoane neiniţiate; şi anume că dintr-o contradicţie se poate deduce totul."[21]

Bombe căuta setări potenţial corecte pentru un mesaj Enigma (adică, ordinea rotoarelor, setările rotoarelor, etc.), folosind un fragment de text clar probabil. Pentru fiecare setare posibilă a rotoarelor (numărul maxim posibil fiind de ordinul a 1019 stări, sau 1022 pentru maşinile Enigma de la U-boat, care avea patru rotoare, faţă de maşina Enigma standard care avea doar trei),[22] Bombe efectua un lanţ de deducţii logice pe baza fragmentului probabil, deducţii implementate electric. Bombe detecta când avea loc o contradicţie, şi elimina setarea, trecând la următoarea. Majoritatea setărilor posibile puteau cauza contradicţii, fiind eliminate, lăsând doar câteva de investigat în detaliu. Maşina Bombe a lui Turing a fost instalată pentru prima oară la 18 martie 1940.[23] Peste două sute de astfel de maşini au fost în funcţiune până la sfârşitul războiului.[24]

[modifică] Hut 8 şi Maşina Enigma navală

În decembrie 1940, Turing a rezolvat sistemul de indicatori al maşinii Enigma navale, care era mai complex din punct de vedere matematic decât sistemul folosit de celelalte servicii. Turing a inventat şi o tehnică statistică bayesiană intitulată "Banburismus" pentru a-l ajuta la spargerea Enigmei navale. Banburismus putea elimina anumite ordini ale rotoarelor maşinii Enigma, reducând timpul necesar testării setărilor de pe Bombe.

În primăvara anului 1941, Turing a cerut-o în căsătorie pe colega sa de la Hut 8, Joan Clarke, dar logodna a fost ruptă de comun acord în aceeaşi vară.

În iulie 1942, Turing a inventat o tehnică denumită Turingismus sau Turingery ce putea fi folosită împotriva cifrului Lorenz utilizat în noua maşină a germanilor, Geheimschreiber („scriitor secret”). De asemenea, l-a introdus în echipa care lucra la această maşină pe Tommy Flowers care, sub îndrumarea lui Max Newman, a construit calculatorul Colossus, primul calculator electronic digital programabil din lume, care a înlocuit maşinile anterioare mai simple (inclusiv pe "Heath Robinson") şi a căruit viteză superioară a permis aplicarea cu succes a unor tehnici de decriptare de tip forţă brută asupra unor cifruri care se schimbau zilnic.[25] Turing nu a fost o persoană-cheie în proiectarea calculatorului Colossus.[26]

Turing a călătorit în Statele Unite în noiembrie 1942 şi a lucrat cu criptanaliştii marinei americane la construirea de maşini Enigma navale şi maşini Bombe la Washington, şi a asistat echipele de la Laboratoarele Bell la dezvoltarea dispozitivelor de vorbire securizată. S-a întors la Bletchley Park în martie 1943. În absenţa sa, Hugh Alexander preluase oficial postul de şef al Hut 8, deşi Alexander fusese şef de facto de ceva timp — Turing nefiind interesat de munca de organizare de zi cu zi a secţiunii. Turing a devenit consulatant general pentru criptanaliză la Bletchley Park.

În partea de sfârşit a războiului, când învăţa electronică în acelaşi timp, şi asistat de inginerul Donald Bayley, Turing a întreprins proiectul unei maşini portabile denumite Delilah pentru a permite comunicaţii de voce securizate. Această maşină urma să aibă alte aplicaţii, lipsindu-i capabilitatea de transmisie radio pe distanţe mari, şi, în orice caz, a fost terminată prea târziu pentru a putea fi folosită în război. Deşi Turing a făcut o demonstraţie oficialilor, criptând şi decriptând o înregistrare a unui discurs al lui Winston Churchill, Delilah nu a fost pusă în producţie.

În 1945, Turing a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile aduse în timpul războiului, dar munca sa a rămas secretă mulţi ani după aceea. Într-o biografie publicată de Royal Society la scurt timp după moartea sa se scria:

"Trei lucrări remarcabile scrise puţin înainte de război, pe trei subiecte matematice diferite, arată calitatea lucrărilor pe care le-ar fi realizat dacă s-ar fi apucat să lucreze serios la vreo problemă majoră în acea perioadă critică. Pentru munca sa la Foreign Office a primit Ordinul Imperiului Britanic."[27]

[modifică] Primele calculatoare şi Testul Turing

Din 1945 până în 1947 a lucrat în cadrul Laboratorului Naţional de Fizică din Regatul Unit, unde a contribuit la proiectarea calculatorului ACE (Automatic Computing Engine—Motor Automat de Calcul). La 19 februarie 1946, a prezentat o lucrare ce reprezintă primul proiect detaliat al unui calculator cu program stocat.[28] Deşi ACE era un proiect fezabil, secretele ce au înconjurat activitatea de la Bletchley Park din timpul războiului au dus la întârzieri în demararea proiectului, iar Turing a ajuns deziluzionat. Spre sfârşitul lui 1947 s-a întors la Cambridge pentru un an de pauză. Cât timp el era la Cambridge, proiectul pilot ACE a fost realizat în absenţa sa. ACE a executat primul program la 10 mai 1950.

În 1948, Turing a fost numit Reader în cadrul Departamentului de Matematică de la Universitatea Manchester iar în 1949 a devenit director adjunct al laboratorului de calcul de acolo, şi a lucrat la software-ul unuia dintre primele calculatoare adevărate — Manchester Mark I. În această perioadă, a continuat să efectueze şi studii mai abstracte, iar în „Computing machinery and intelligence” („Maşinile de calcul şi inteligenţa”; Mind, octombrie 1950), Turing a tratat problema inteligenţei artificiale şi a propus un experiment cunoscut astăzi sub numele de testul Turing, o încercare de a defini un standard pentru a denumi o maşină „inteligentă”. Ideea era că despre un calculator se poate spune că „gândeşte” în momentul în care poate păcăli un interlocutor făcându-l să creadă că vorbeşte cu un om.

În 1948, Turing, lucrând cu fostul său coleg de facultate, D.G. Champernowne, a început să scrie un program de jucat şah pentru un calculator care nu exista încă. În 1952, în lipsa unui calculator suficient de puternic încât să execute programul, Turing a jucat el însuşi un joc în care a simulat calculatorul, efectuând aproximativ o mutare la o jumătate de oră. Jocul a fost înregistrat;[29] programul a pierdut în faţa colegului lui Turing Alick Glennie, deşi se spune că ar fi câştigat un joc împotriva soţiei lui Champernowne.

[modifică] Formarea de şabloane şi biologia matematică

Turing a lucrat din 1952 până la moartea sa în 1954 în domeniul biologiei matematice, anume în domeniul morfogenezei. A publicat o lucrare pe acest subiect, lucrare intitulată „The Chemical Basis of Morphogenesis” („Bazele chimice ale morfogenezei”) în 1952, avansând ipoteza Turing pentru formarea şabloanelor.[30] Interesul său central în domeniu era înţelegerea filotaxiei Fibonacci, existenţa numerelor Fibonacci în structurile plantelor. S-a folosit de ecuaţii reacţie-difuzie, care sunt astăzi un element central în domeniul formării şabloanelor. Lucrările sale ulterioare au rămas nepublicate până în 1992 când s-a editat colecţia Collected Works of A.M. Turing.

[modifică] Acuzarea şi moartea

Homosexualitatea era, la acea vreme, ilegală în Regatul Unit[7] considerată ca boală mintală şi supusă sancţiunilor penale. În 1952, Arnold Murray, de 19 ani, o cunoştinţă recentă a lui Turing,[31] a ajutat un complice să pătrundă prin efracţie în casa lui Turing, iar acesta a reclamat fapta la poliţie. Ca rezultat al investigaţiei, Turing a recunoscut că avea relaţii sexuale cu Murray, iar Turing şi Murray au fost acuzaţi de acte indecente conform Secţiunii 11 a Codului Penal britanic din 1885. Turing a fost condamnat pentru acelaşi delict pentru care fusese condamnat şi Oscar Wilde cu peste cincizeci de ani în urmă.[32]

Turing a putut alege între închisoare şi o eliberare condiţionată cu un tratament hormonal de reducere a libidoului. A acceptat injecţiile cu estrogen, tratament ce a ţinut un an, pentru a evita închisoarea. Condamnarea sa a avut ca efect pierderea drepturilor de acces şi a posibilităţii de a continua consultanţa acordată GCHQ în chestiuni de criptografie. La acea vreme, exista în sânul opiniei publice o temere profundă de spioni şi de relaţii homosexuale cu agenţi sovietici, şi din cauza recentei deconspirări a grupului Cambridge Five ca agenţi dubli KGB. Turing însă nu a fost niciodată acuzat de spionaj.

La 8 iunie 1954, femeia de serviciu l-a găsit mort; cu o zi înainte, murise prin otrăvire cu cianură, aparent de la un măr intoxicat cu cianură rămas mâncat pe jumătate lângă pat. Mărul nu a fost testat pentru contaminare cu cianură, dar autopsia a stabilit că moartea a survenit din cauza otrăvirii cu cianură. Moartea sa a fost considerată sinucidere. Mama lui Turing, însă, a susţinut constant că ingerarea otrăvii a fost accidentală şi cauzată de stocarea improprie de substanţe chimice de laborator. Biograful Andrew Hodges sugerează că Turing s-ar putea să se fi sinucis în acest mod ambiguu tocmai pentru a-i da mamei sale posibilitatea să nu creadă.[33] Alţii sugerează că Turing interpreta o scenă din „Albă ca zăpada”, povestea sa preferată.[34] Deoarece homosexualitatea lui Turing ar fi putut fi percepută atunci ca risc de securitate,a fost sugerată şi posibilitatea asasinatului.[35] Rămăşiţele sale au fost incinerate la crematoriul Woking la 12 iunie 1954.

[modifică] Recunoaşterea postumă

Începând din 1966, Premiul Turing este decernat anual de către Association for Computing Machinery pentru contribuţii tehnice în domeniul informaticii. Acest premiu este cea mai prestigioasă distincţie acordată în domeniul informaticii, fiind considerat un Premiu Nobel pentru Informatică.[36]

În Manchester, oraşul în care a lucrat spre sfârşitul vieţii sale, i s-a adus omagiu în mai multe moduri. În 1994, o parte din şoseaua A6010 (al doilea inel al oraşului Manchester) a primit numele Calea Alan Turing (în engleză Alan Turing Way). Un pod peste care trece acest drum a fost lărgit şi poartă numele de Podul Alan Turing.

Statuia lui Alan Turing din Parcul Sackville

În Manchester, s-a dezvelit o statuie a lui Turing la 23 iunie 2001. Ea se află în Parcul Sackville, între clădirea Universităţii Manchester de pe Whitworth Street şi cartierul homosexual din Canal Street. O comemorare a vieţii şi realizărilor lui Turing, organizată de British Logic Colloquium şi de British Society for the History of Mathematics a avut loc la 5 iunie 2004 la Universitatea din Manchester; în acea vară, în cadrul universităţii, a fost înfiinţat Institutul Alan Turing. Clădirea care este sediul Şcolii de Matematică, Institutului de Ştiinţa Fotonilor şi al Centrului de Astrofizică Jodrell Bank poartă numele de Clădirea Alan Turing şi a fost deschisă în iulie 2007.

La 23 iunie 1998, în ziua în care Turing ar fi împlinit 86 de ani, Andrew Hodges, autorul biografiei lui, a dezvelit o placă albastră oficială a organizaţiei English Heritage pe casa în care a copilărit Alan Turing în Warrington Crescent, Londra, astăzi Hotelul Colonnade.[37][38] Pentru a comemora 50 de ani de la moartea sa, a fost dezvelită o altă placă memorială la fosta sa locuinţă, Hollymeade, din Wilmslow, la 7 iunie 2004.

Placa de la casa lui Turing

Multe universităţi din Regatul Unit şi de peste hotare i-au adus omagiul pentru realizările sale din informatică. La 28 octombrie 2004, o statuie de bronz a lui Alan Turing sculptată de John W Mills a fost dezvelită la Universitatea Surrey din Guildford.[39] Statuia comemorează 50 de ani de la moartea lui Turing şi îl reprezintă pe acesta cărându-şi cărţile prin campus.

Universitatea Politehnică Puerto Rico şi Universitatea Los Andes din Bogotá, Columbia, au ambele laboratoare de informatică ce poartă numele lui Turing. University Texas din Austin are un program de titluri onorifice în informatică denumit Turing Scholars. Universitatea Istanbul Bilgi organizeează o conferinţă anuală de teoria calculabilităţii intitulată „Zilele Turing”.[40] Sala calculatoarelor de la King's College, Cambridge se numeşte „Sala Turing”. Universitatea Carnegie Mellon are o bancă din piatră, situată în Hornbostel Mall, cu numele „A. M. Turing” sculptat pe partea de sus, "Read" pe piciorul stâng, şi "Write" pe celălalt. Organizaţia LGBT din Boston l-a numit pe Turing Honorary Grand Marshal în 2006.[41]

La 13 martie 2000, St Vincent & The Grenadines a emis o serie de timbre pentru a celebra cele mai mari realizări ale secolului al XX-lea, din care unul din timbre are un portret al lui Turing pe un fundal de cifre 0 şi 1 repetate, şi care poartă inscripţia „1937: Alan Turing's theory of digital computing” („1937: Alan Turing – teoria calculului digital”)

O statuie în mărime naturală, de 1,5 tone, a fost dezvelită la 19 iunie 2007 la Bletchley Park. Construită din aproximativ o jumătate de milion de bucăţi de ardezie galeză, a fost sculptată de Stephen Kettle, la comanda miliardarului american Sidney Frank.[42]

Ştafeta Turing[43] este o cursă de ştafetă în şase etape între Ely şi Cambridge şi retur, pe potecile de pe malul râului. Pe aceste poteci alerga Turing când se afla la Cambridge; recordul său personal la maraton era de 2 ore şi 46 minute.

În august 2009, John Graham-Cumming a iniţiat o petiţie prin care cerea guvernului britanic să-şi ceară scuze pentru persecutarea lui Alan Turing din cauza orientării sale sexuale.[44][45] Primul Ministru Gordon Brown a primit petiţia, dând apoi o declaraţie publică prin care a afirmat că tratamentul la care a fost Turing supus a fost „groaznic”.[3][46]

[modifică] Note

  1. ^ Gray, Paul (1999-03-29). Time 100: Alan Turing. Time.com. Accesat în 2009-06-18.
  2. ^ A.M. Turing, "The Chemical Basis of Morphogenesis", Philosophical Transactions of The Royal Society of London, series B, volume 237, pages 37–72, 1952.
  3. ^ a b c Treatment of Alan Turing was "appalling", Number10.gov.uk, 10 septembrie 2009, http://www.number10.gov.uk/Page20571 
  4. ^ Petiţia a fost deschisă doar cetăţenilor britanici.
  5. ^ Hodges, 1983, p. 5
  6. ^ London Blue Plaques. English-Heritage.org.uk. Accesat în 2007-02-10.
  7. ^ a b Hodges, Andrew (1983). Alan Turing: The Enigma, pag. pp. 5, New York: Simon & Schuster. ISBN 0-671-49207-1.
  8. ^ The Alan Turing Internet Scrapbook. Accesat în 2006-09-26.
  9. ^ Hastings Blue Plaque Trail.
  10. ^ Jones, G. James (2001-12-11). Alan Turing - Towards a Digital Mind: Part 1. System Toolbox. Accesat în 2007-07-27.
  11. ^ Hofstadter, Douglas R. (1985). Metamagical Themas: Questing for the Essence of Mind and Pattern, Basic Books. ISBN 0465045669.
  12. ^ Hodges, 1983, p. 26
  13. ^ Hodges, 1983, p. 34
  14. ^ ** Teuscher, Christof (ed.) (2004). Alan Turing: Life and Legacy of a Great Thinker, Springer-Verlag. ISBN 3-540-20020-7.
  15. ^ Paul Gray, "Alan Turing," Time Magazine's Most Important People of the Century, p.2 [1]
  16. ^ Turing, A.M. (1936). „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem” 42: 230–65. (şi Turing, A.M.. „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem: A correction” 43: 544–6.)
  17. ^ Hodges, 1983, p. 152
  18. ^ Hodges, 1983, pp. 153-154
  19. ^ Jack Copeland, "Colossus and the Dawning of the Computer Age", p. 352 în Action This Day, 2001
  20. ^ a b Copeland, 2006 p. 378
  21. ^ "The Men Who Cracked Enigma", 2003
  22. ^ Profesorul Jack Good în „The Men Who Cracked Enigma”, 2003: cu observaţia sa: „dacă-mi amintesc bine”
  23. ^ Hodges, 1983, p. 191
  24. ^ Copeland, Jack; Diane Proudfoot (May 2004). Alan Turing, Codebreaker and Computer Pioneer. Accesat în 2007-07-27.
  25. ^ Copeland, 2006, p. 72
  26. ^ Copeland, 2006, pp. 382-383
  27. ^ Newman, M. H. A. (1955). Alan Mathison Turing, The Royal Society.
  28. ^ Copeland, 2006, p. 108
  29. ^ Alan Turing vs Alick Glennie (1952) "Testul Turing".
  30. ^ Control Mechanism For Biological Pattern Formation Decoded. ScienceDaily (30 noiembrie 2006).
  31. ^ cf. Hodges, pp.449-455
  32. ^ Leavitt, David The Man Who Knew Too Much, p. 268, W. W. Norton & Co., 2006 ISBN 0-393-05236-2
  33. ^ Hodges, 1983, pp. 488-489
  34. ^ Ferris, Timothy. Seeing in the Dark. 2002. p. 250
  35. ^ Leavitt, David (2006). The man who knew too much: Alan Turing and the invention of the computer, New York: W. W. Norton. ISBN 0393052362.
  36. ^ Steven Geringer (27 iulie 2007). ACM'S Turing Award Prize Raised To $250,000 (în engleză). Comunicat de presă ACM. Accesat în 16 octombrie 2008.
  37. ^ Unveiling the official Blue Plaque on Alan Turing's Birthplace. Accesat în 2006-09-26.
  38. ^ About this Plaque - Alan Turing. Accesat în 2006-09-25.
  39. ^ The Earl of Wessex unveils statue of Alan Turing. Accesat în 2007-02-10.
  40. ^ Turing Days @ İstanbul Bilgi University. Accesat în 2007-02-10.
  41. ^ Honorary Grand Marshal. Accesat în 2007-02-10.
  42. ^ Bletchley Park Unveils Statue Commemorating Alan Turing. Comunicat de presă Bletchley Park (20 iunie 2007).
  43. ^ Turing Trail Relay.
  44. ^ Thousands call for Turing apology, BBC News, 31 august 2009, http://news.bbc.co.uk/1/hi/technology/8226509.stm, accesat la 2009-08-31 - dmy  
  45. ^ Petition seeks apology for Enigma code-breaker Turing, CNN, 01 September 2009, http://www.cnn.com/2009/WORLD/europe/09/01/alan.turing.petition/index.html, accesat la 2009-09-01 - dmy  
  46. ^ „PM apology after Turing petition”, BBC News, 11 September 2009. Accesat la data de 2009-09-11.

[modifică] Bibliografie recomandată

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Alan Turing
  1. ^ Sara Turing to Lyn Newman, 1967, Library of St John's College, Cambridge.


Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing