Alan Turing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alan Turing
Alan Turing cropped.jpg
Născut 23 iunie 1912(1912-06-23)
Londra, Regatul Unit
Decedat 7 iunie 1954 (41 de ani)
Wilmslow, Cheshire, Regatul Unit
Rezidență Regatul Unit Regatul Unit
Naționalitate englez
Domeniu matematician, logician, criptanalist
Instituție Universitatea Cambridge
Universitatea Princeton
Alma Mater Universitatea Manchester
Laboratorul Național de Fizică
Universitatea Cambridge
Conducător de doctorat Alonzo Church
Cunoscut pentru Problema opririi
Mașina Turing
Testul Turing
Premii Ordinul Imperiului Britanic
Religie Ateism

Alan Mathison Turing, OBE, FRS (ˈtjʊ(ə)rɪŋ) (n. 23 iunie 1912, Londra, Regatul Unit – d. 7 iunie 1954, Wilmslow, Cheshire, Regatul Unit) a fost un matematician, logician, criptanalist și informatician britanic.

Turing este adesea considerat a fi părintele informaticii moderne. Cu mașina Turing, el a adus o formalizare a conceptului de algoritm și calcul. În 1999, Time Magazine l-a numit pe Turing unul dintre cei mai importanți 100 de oameni din secolul XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern, afirmând: „Rămâne faptul că oricine tastează la un calculator, oricine deschide o foaie de calcul sau un program de procesare a textului lucrează pe o formă de mașină Turing.”[1]

Între timp, cu testul Turing, a adus o contribuție semnificativă la dezbaterea privind inteligența artificială: dacă va fi vreodată posibil să spunem că o mașină este conștientă și poate gândi. Ulterior, el a lucrat la Laboratorul Național de Fizică, creând unul dintre primele proiecte de calculator cu program stocat, ACE, deși acesta nu a fost niciodată implementat într-o formă completă. În 1948, s-a mutat la Universitatea Manchester unde a lucrat la Manchester Mark 1, unul dintre primele calculatoare adevărate din lume.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a lucrat la Bletchley Park, centrul britanic de criptanaliză, și a condus o vreme Hut 8, secțiunea responsabilă pentru criptanaliza comunicațiilor marinei germane. El a dezvoltat o serie de tehnici de spargere a cifrurilor germane, printre care metoda bombe, o mașină electromecanică capabilă să găsească setări pentru mașina Enigma.

Spre sfârșitul vieții sale, Turing a devenit interesat de chimie. A scris o lucrare despre bazele chimice ale morfogenezei[2] și a prezis reacțiile chimice oscilante, cum ar fi reacția Belousov–Jabotinski, observată pentru prima oară în anii 1960.

Turing era homosexual, într-o vreme când homosexualitatea era considerată boală mintală și era ilegală. După ce homosexualitatea sa a fost dată în vileag, a fost anchetat penal în 1952, ceea ce a dus la terminarea carierei sale. A murit la scurt timp după aceea prin otrăvire cu cianură, eveniment considerat oficial sinucidiere, deși alți oameni, printre care mama sa, consideră că circumstanțele morții sale sunt suspecte.

La 10 septembrie 2009, Primul Ministru britanic Gordon Brown a dat o declarație prin care a cerut scuze lui Alan Turing în numele guvernului pentru modul în care a fost tratat în perioada de după război. Scuzele oficiale au venit în urma unei petiții online care a primit mii de semnături din tot Regatul Unit.[3][4]

Copilăria și tinerețea[modificare | modificare sursă]

Turing a fost conceput la Chhatrapur, Orissa, India.[5] Tatăl său, Julius Mathison Turing, era membru al Indian Civil Service. Julius și soția sa Sara (născută Stoney; 1881 – 1976, fiica lui Edward Waller Stoney, inginer șef la Căile Ferate Madras) au vrut ca Alan să fie crescut în Anglia, astfel că s-au întors la Maida Vale,[6] Londra, unde s-a născut Alan Turing la 23 iunie 1912, așa cum se arată pe o placă albastră aflată pe un perete exterior al clădirii, care astăzi este Hotelul Colonnade.[7][8] Avea un frate mai mare, John. Tatăl său era în continuare în slujba Serviciului Civil, și pe timpul copilăriei lui Turing, părinții lui au călătorit între Guildford, Anglia și India, lăsându-i pe cei doi fii să locuiască la prieteni în Hastings în Anglia [9]. De mic copil, Turing a arătat semne de genialitate.[10]

Părinții săi l-au înscris la Școala St Michael's. Directoarea i-a descoperit geniul de timpuriu, acest geniu fiind observat și de alți profesori. În 1926, la vârsta de 14 ani, s-a dus la Sherborne School, o școală publică reputată și scumpă din Dorset. În prima sa zi de școală acolo a avut loc o grevă generală în toată Anglia, dar era atât de hotărât să meargă la școală încât a mers singur pe bicicletă 97 km de la Southampton la școală, înnoptând la un han.[11]

Sala calculatoarelor de la King's poartă astăzi numele lui Turing, care a studiat acolo din 1931, devenind Fellow în 1935

Înclinația naturală a lui Turing către matematică și științe nu i-a adus respectul profesorilor de la Sherborne, care puneau mult mai mult accent pe materiile umaniste, în special literatura și artele. Directorul său le-a scris părinților: „Sper că nu va cădea între două școli. Dacă ar fi să rămână la o școală publică, trebuie să-și propună să devină educat. Dacă vrea să fie doar un Specialist în științe, atunci își pierde timpul la o școală publică".[12]

În ciuda acestui fapt, Turing a continuat să demonstreze o pricepere remarcabilă la materiile care-i plăceau, rezolvând în 1927 probleme avansate fără a fi studiat vreodată bazele analizei matematice. În 1928, la 16 ani, Turing a întâlnit lucrările lui Albert Einstein; el a extrapolat ideea că Einstein punea în discuție legile mișcării ale lui Newton dintr-un text în care aceasta nu era precizată explicit.[13]

Speranțele și ambițiile lui Turing la școală au crescut odată cu prietenia pe care a dezvoltat-o cu un student mai în vârstă, Christopher Morcom, care a fost și prima iubire a lui Turing. Morcom a murit subit la câteva săptămâni după începutul ultimului semestru la Sherborne, din cauza unor complicații la o tuberculoză bovină, contractată după ce a băut în copilărie lapte de vacă infectat.[14] Credința religioasă a lui Turing a fost atunci distrusă și a devenit ateu. A adoptat convingerea că toate fenomenele, inclusiv funcționarea creierului uman, sunt lucruri materiale.[15]

Studenția și munca în domeniul calculabilității[modificare | modificare sursă]

Lipsa de interes a lui Turing pentru materiile umaniste a avut ca efect faptul că nu a putut obține o bursă la Trinity College, și a mers la a doua sa opțiune, King's College, Cambridge. A studiat acolo între 1931 și 1934, iar în 1935 a fost ales fellow la King's pe baza unei disertații despre teorema limitei centrale.

În lucrarea sa „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem” („Despre numerele calculabile, cu aplicații în Entscheidungsproblem”)[16] (publicată la 28 mai 1936), Turing a reformulat rezultatele din 1931 ale lui Kurt Gödel referitoare la limitele demonstrabilității și calculabilității, înlocuind limbajul formal universal bazat pe aritmetică al lui Gödel cu ceea ce astăzi se numesc mașini Turing, niște dispozitive formale simple. El a demonstrat că o astfel de mașină ar fi capabilă să rezolve orice problemă matematică ce poate fi reprezentată sub forma unui algoritm, deși nicio mașină Turing reală n-ar putea avea aplicații reale, fiind mult mai lentă decât alternativele realizabile.

Mașina Turing este subiectul central al studiilor din domeniul teoriei calculabilității. Turing a demonstrat că nu există o soluție a Entscheidungsproblem arătând întâi că problema opririi pentru mașinile Turing este nedecidabilă: nu se poate decide, în general, algoritmic, dacă o mașină Turing dată se va opri. Deși demonstrația sa a fost publicată după demonstrația similară a lui Alonzo Church valabilă pentru calculul lambda, lucrarea lui Turing este mai accesibilă și mai intuitivă. Ea aducea și o inovație, prin ideea de „Mașină (Turing) universală”, ideea că o astfel de mașină ar putea efectua calculele oricărei alte mașini. Lucrarea lui a introdus și noțiunea de număr definibil.

Turing a petrecut anii 1937 și 1938 la Universitatea Princeton, studiind cu Alonzo Church. În 1938 și-a obținut doctoratul la Princeton; disertația sa a introdus noțiunea de calcul relativ, în care mașinilor Turing li se adaugă niște așa-numite oracole, care permit studiul problemelor ce nu pot fi rezolvate de o mașină Turing.

Întors la Cambridge în 1939, a urmat cursurile lui Ludwig Wittgenstein despre bazele matematicii.[17] Cei doi au intrat în dispute, Turing apărând formalismul, iar Wittgenstein argumentând că matematica nu descoperă adevărurile absolute, ci mai degrabă le inventează.[18]

Criptanaliza[modificare | modificare sursă]

Două case în curtea grajdurilor de la Bletchley Park. Turing a lucrat acolo în perioada 1939 – 1940 până când s-a mutat la Hut 8

În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a fost un important participant la eforturile depuse la Bletchley Park pentru a sparge cifrurile germane. Bazându-se și pe studiile de criptanaliză efectuate în Polonia de către Marian Rejewski, Jerzy Różycki și Henryk Zygalski de la Biroul de Cifruri înainte de război, a contribuit la spargerea atât a mașinii Enigma cât și a lui Lorenz SZ 40/42 (un cifru atașat denumit de britanici „Tunny”), și a fost, o vreme, șeful Hut 8, secțiunea responsabilă cu citirea semnalelor navale germane.

După septembrie 1938, Turing lucra part-time la Government Code and Cypher School (GCCS), organizația britanică de spart coduri. A lucrat la problema mașinii germane Enigma, și a colaborat cu Dilly Knox, un criptanalist senior de la GCCS.[19] La 4 septembrie 1939, a doua zi după ce Regatul Unit a declarat război Germaniei naziste, Turing s-a prezentat la Bletchley Park, postul GCCS pe perioada războiului.[20]

Mașina „Bombe” Turing-Welchman[modificare | modificare sursă]

Replica unei maşini bombe

La câteva săptămâni după ce a ajuns la Bletchley Park,[20] Turing proiectase o mașină electromecanică ce putea ajuta la spargerea mașinii Enigma mai rapid decât bomba din 1932, bombe, denumită după modelul original polonez, bomba, din care s-a și inspirat. Bombe, cu o îmbunătățire sugerată de matematicianul Gordon Welchman, a devenit una din principalale unelte automate utilizate pentru a ataca traficul de mesaje protejat de Enigma.

Profesorul Jack Good, criptanalist care lucra la acea vreme cu Turing la Bletchley Park, a spus apoi: „Cea mai importantă contribuție a lui Turing, cred eu, a fost o parte din proiectul lui Bombe, mașina criptanalitică. El a avut ideea că se poate folosi efectiv o teoremă din logică, teoremă ce poate părea absurdă unei persoane neinițiate; și anume că dintr-o contradicție se poate deduce totul."[21]

Bombe căuta setări potențial corecte pentru un mesaj Enigma (adică, ordinea rotoarelor, setările rotoarelor, etc.), folosind un fragment de text clar probabil. Pentru fiecare setare posibilă a rotoarelor (numărul maxim posibil fiind de ordinul a 1019 stări, sau 1022 pentru mașinile Enigma de la U-boat, care aveau patru rotoare, față de mașina Enigma standard care avea doar trei),[22] Bombe efectua un lanț de deducții logice pe baza fragmentului probabil, deducții implementate electric. Bombe detecta când avea loc o contradicție, și elimina setarea, trecând la următoarea. Majoritatea setărilor posibile puteau cauza contradicții, fiind eliminate, lăsând doar câteva de investigat în detaliu. Mașina Bombe a lui Turing a fost instalată pentru prima oară la 18 martie 1940.[23] Peste două sute de astfel de mașini au fost în funcțiune până la sfârșitul războiului.[24]

Hut 8 și Mașina Enigma navală[modificare | modificare sursă]

În decembrie 1940, Turing a rezolvat sistemul de indicatori al mașinii Enigma navale, care era mai complex din punct de vedere matematic decât sistemul folosit de celelalte servicii. Turing a inventat și o tehnică statistică bayesiană intitulată "Banburismus" pentru a-l ajuta la spargerea Enigmei navale. Banburismus putea elimina anumite ordini ale rotoarelor mașinii Enigma, reducând timpul necesar testării setărilor de pe Bombe.

În primăvara anului 1941, Turing a cerut-o în căsătorie pe colega sa de la Hut 8, Joan Clarke, dar logodna a fost ruptă de comun acord în aceeași vară.

În iulie 1942, Turing a inventat o tehnică denumită Turingismus sau Turingery ce putea fi folosită împotriva cifrului Lorenz utilizat în noua mașină a germanilor, Geheimschreiber („scriitor secret”). De asemenea, l-a introdus în echipa care lucra la această mașină pe Tommy Flowers care, sub îndrumarea lui Max Newman, a construit calculatorul Colossus, primul calculator electronic digital programabil din lume, care a înlocuit mașinile anterioare mai simple (inclusiv pe "Heath Robinson") și a căruit viteză superioară a permis aplicarea cu succes a unor tehnici de decriptare de tip forță brută asupra unor cifruri care se schimbau zilnic.[25] Turing nu a fost o persoană-cheie în proiectarea calculatorului Colossus.[26]

Turing a călătorit în Statele Unite în noiembrie 1942 și a lucrat cu criptanaliștii marinei americane la construirea de mașini Enigma navale și mașini Bombe la Washington, și a asistat echipele de la Laboratoarele Bell la dezvoltarea dispozitivelor de vorbire securizată. S-a întors la Bletchley Park în martie 1943. În absența sa, Hugh Alexander preluase oficial postul de șef al Hut 8, deși Alexander fusese șef de facto de ceva timp — Turing nefiind interesat de munca de organizare de zi cu zi a secțiunii. Turing a devenit consultant general pentru criptanaliză la Bletchley Park.

În partea de sfârșit a războiului, când învăța electronică în același timp, și asistat de inginerul Donald Bayley, Turing a întreprins proiectul unei mașini portabile denumite Delilah pentru a permite comunicații de voce securizate. Această mașină urma să aibă alte aplicații, lipsindu-i capabilitatea de transmisie radio pe distanțe mari, și, în orice caz, a fost terminată prea târziu pentru a putea fi folosită în război. Deși Turing a făcut o demonstrație oficialilor, criptând și decriptând o înregistrare a unui discurs al lui Winston Churchill, Delilah nu a fost pusă în producție.

În 1945, Turing a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic pentru serviciile aduse în timpul războiului, dar munca sa a rămas secretă mulți ani după aceea. Într-o biografie publicată de Royal Society la scurt timp după moartea sa se scria:

"Trei lucrări remarcabile scrise puțin înainte de război, pe trei subiecte matematice diferite, arată calitatea lucrărilor pe care le-ar fi realizat dacă s-ar fi apucat să lucreze serios la vreo problemă majoră în acea perioadă critică. Pentru munca sa la Foreign Office a primit Ordinul Imperiului Britanic."[27]

Primele calculatoare și Testul Turing[modificare | modificare sursă]

Din 1945 până în 1947 a lucrat în cadrul Laboratorului Național de Fizică din Regatul Unit, unde a contribuit la proiectarea calculatorului ACE (Automatic Computing Engine—Motor Automat de Calcul). La 19 februarie 1946, a prezentat o lucrare ce reprezintă primul proiect detaliat al unui calculator cu program stocat.[28] Deși ACE era un proiect fezabil, secretele ce au înconjurat activitatea de la Bletchley Park din timpul războiului au dus la întârzieri în demararea proiectului, iar Turing a ajuns deziluzionat. Spre sfârșitul lui 1947 s-a întors la Cambridge pentru un an de pauză. Cât timp el era la Cambridge, proiectul pilot ACE a fost realizat în absența sa. ACE a executat primul program la 10 mai 1950.

În 1948, Turing a fost numit Reader în cadrul Departamentului de Matematică de la Universitatea Manchester iar în 1949 a devenit director adjunct al laboratorului de calcul de acolo, și a lucrat la software-ul unuia dintre primele calculatoare adevărate — Manchester Mark I. În această perioadă, a continuat să efectueze și studii mai abstracte, iar în „Computing machinery and intelligence” („Mașinile de calcul și inteligența”; Mind, octombrie 1950), Turing a tratat problema inteligenței artificiale și a propus un experiment cunoscut astăzi sub numele de testul Turing, o încercare de a defini un standard pentru a denumi o mașină „inteligentă”. Ideea era că despre un calculator se poate spune că „gândește” în momentul în care poate purta o conversație cu un interlocutor făcându-l să creadă că vorbește cu un om.

În 1948, Turing, lucrând cu fostul său coleg de facultate, D.G. Champernowne, a început să scrie un program de jucat șah pentru un calculator care nu exista încă. În 1952, în lipsa unui calculator suficient de puternic încât să execute programul, Turing a jucat el însuși un joc în care a simulat calculatorul, efectuând aproximativ o mutare la o jumătate de oră. Jocul a fost înregistrat;[29] programul a pierdut în fața colegului lui Turing Alick Glennie, deși se spune că ar fi câștigat un joc împotriva soției lui Champernowne.

Formarea de șabloane și biologia matematică[modificare | modificare sursă]

Turing a lucrat din 1952 până la moartea sa în 1954 în domeniul biologiei matematice, anume în domeniul morfogenezei. A publicat o lucrare pe acest subiect, lucrare intitulată „The Chemical Basis of Morphogenesis” („Bazele chimice ale morfogenezei”) în 1952, avansând ipoteza Turing pentru formarea șabloanelor.[30] Interesul său central în domeniu era înțelegerea filotaxiei Fibonacci, existența numerelor Fibonacci în structurile plantelor. S-a folosit de ecuații reacție-difuzie, care sunt astăzi un element central în domeniul formării șabloanelor. Lucrările sale ulterioare au rămas nepublicate până în 1992 când s-a editat colecția Collected Works of A.M. Turing.

Acuzarea și moartea[modificare | modificare sursă]

Homosexualitatea era ilegală în Regatul Unit[7] deoarece era considerată boală mintală și supusă sancțiunilor penale. În 1952, Arnold Murray, de 19 ani, o cunoștință recentă a lui Turing,[31] a ajutat un complice să pătrundă prin efracție în casa lui Turing, iar acesta a reclamat fapta la poliție. Ca rezultat al investigației, Turing a recunoscut că avea relații sexuale cu Murray, iar Turing și Murray au fost acuzați de acte indecente conform Secțiunii 11 a Codului Penal britanic din 1885. Turing a fost condamnat pentru același delict pentru care fusese condamnat și Oscar Wilde cu peste cincizeci de ani în urmă.[32]

Turing a putut alege între închisoare și o eliberare condiționată cu un tratament hormonal de reducere a libidoului. A acceptat injecțiile cu estrogen, tratament ce a ținut un an, pentru a evita închisoarea. Condamnarea sa a avut ca efect pierderea drepturilor de acces și a posibilității de a continua consultanța acordată GCHQ în chestiuni de criptografie. La acea vreme, exista în sânul opiniei publice o temere profundă de spioni și de relații homosexuale cu agenți sovietici, și din cauza recentei deconspirări a grupului Cambridge Five ca agenți dubli KGB. Turing însă nu a fost niciodată acuzat de spionaj.

La 8 iunie 1954, femeia de serviciu l-a găsit mort; cu o zi înainte, murise prin otrăvire cu cianură, aparent de la un măr intoxicat cu cianură rămas mâncat pe jumătate lângă pat. Ancheta s-a desfășurat la 10 iunie 1954. Mărul nu a fost testat pentru contaminare cu cianură, dar autopsia a stabilit că moartea a survenit din cauza otrăvirii cu cianură. Turing avea spume la gură, în casă exista un flacon de cianură de potasiu, precum și unul cu soluție de cianură. Moartea sa a fost considerată sinucidere. Mama lui Turing, însă, a susținut constant că ingerarea otrăvii a fost accidentală și cauzată de stocarea improprie de substanțe chimice de laborator. Biograful Andrew Hodges sugerează că Turing s-ar putea să se fi sinucis în acest mod ambiguu tocmai pentru a-i da mamei sale posibilitatea să nu creadă.[33] Alții sugerează că Turing interpreta o scenă din „Albă ca zăpada”, povestea sa preferată.[34] Deoarece homosexualitatea lui Turing ar fi putut fi percepută atunci ca risc de securitate, a fost sugerată și posibilitatea asasinatului.[35] Rămășițele sale au fost incinerate la crematoriul Woking la 12 iunie 1954.

Recunoașterea postumă[modificare | modificare sursă]

Începând din 1966, Premiul Turing este decernat anual de către Association for Computing Machinery pentru contribuții tehnice în domeniul informaticii. Acest premiu este cea mai prestigioasă distincție acordată în domeniul informaticii, fiind considerat un Premiu Nobel pentru Informatică.[36]

În Manchester, orașul în care a lucrat spre sfârșitul vieții sale, i s-a adus omagiu în mai multe moduri. În 1994, o parte din șoseaua A6010 (al doilea inel al orașului Manchester) a primit numele Calea Alan Turing (în engleză Alan Turing Way). Un pod peste care trece acest drum a fost lărgit și poartă numele de Podul Alan Turing.

Statuia lui Alan Turing din Parcul Sackville

În Manchester, s-a dezvelit o statuie a lui Turing la 23 iunie 2001. Ea se află în Parcul Sackville, între clădirea Universității Manchester de pe Whitworth Street și cartierul homosexual din Canal Street. O comemorare a vieții și realizărilor lui Turing, organizată de British Logic Colloquium și de British Society for the History of Mathematics a avut loc la 5 iunie 2004 la Universitatea din Manchester; în acea vară, în cadrul universității, a fost înființat Institutul Alan Turing. Clădirea care este sediul Școlii de Matematică, Institutului de Știința Fotonilor și al Centrului de Astrofizică Jodrell Bank poartă numele de Clădirea Alan Turing și a fost deschisă în iulie 2007.

La 23 iunie 1998, în ziua în care Turing ar fi împlinit 86 de ani, Andrew Hodges, autorul biografiei lui, a dezvelit o placă albastră oficială a organizației English Heritage pe casa în care a copilărit Alan Turing în Warrington Crescent, Londra, astăzi Hotelul Colonnade.[37][38] Pentru a comemora 50 de ani de la moartea sa, a fost dezvelită o altă placă memorială la fosta sa locuință, Hollymeade, din Wilmslow, la 7 iunie 2004.

Placa de la casa lui Turing

Multe universități din Regatul Unit și de peste hotare i-au adus omagiul pentru realizările sale din informatică. La 28 octombrie 2004, o statuie de bronz a lui Alan Turing sculptată de John W Mills a fost dezvelită la Universitatea Surrey din Guildford.[39] Statuia comemorează 50 de ani de la moartea lui Turing și îl reprezintă pe acesta cărându-și cărțile prin campus.

Universitatea Politehnică Puerto Rico și Universitatea Los Andes din Bogotá, Columbia, au ambele laboratoare de informatică ce poartă numele lui Turing. Universitatea Paul Sabatier din Toulouse, Franța are un amfiteatru care îi poartă numele. University Texas din Austin are un program de titluri onorifice în informatică denumit Turing Scholars. Universitatea Istanbul Bilgi organizeează o conferință anuală de teoria calculabilității intitulată „Zilele Turing”.[40] Sala calculatoarelor de la King's College, Cambridge se numește „Sala Turing”. Universitatea Carnegie Mellon are o bancă din piatră, situată în Hornbostel Mall, cu numele „A. M. Turing” sculptat pe partea de sus, "Read" pe piciorul stâng, și "Write" pe celălalt. Organizația LGBT din Boston l-a numit pe Turing Honorary Grand Marshal în 2006.[41]

În 1999, revista Time l-a numit pe Turing unul dintre cei mai importanți 100 de oameni din secolul XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern, afirmând:[42]

"Rămâne faptul că oricine tastează la un calculator, oricine deschide o foaie de calcul sau un program de procesare a textului lucrează pe o formă de mașină Turing."

La 13 martie 2000, St Vincent & The Grenadines a emis o serie de timbre pentru a celebra cele mai mari realizări ale secolului al XX-lea, din care unul din timbre are un portret al lui Turing pe un fundal de cifre 0 și 1 repetate, și care poartă inscripția „1937: Alan Turing's theory of digital computing” („1937: Alan Turing – teoria calculului digital”)

O statuie în mărime naturală, de 1,5 tone, a fost dezvelită la 19 iunie 2007 la Bletchley Park. Construită din aproximativ o jumătate de milion de bucăți de ardezie galeză, a fost sculptată de Stephen Kettle, la comanda miliardarului american Sidney Frank.[43]

Ștafeta Turing[44] este o cursă de ștafetă în șase etape între Ely și Cambridge și retur, pe potecile de pe malul râului. Pe aceste poteci alerga Turing când se afla la Cambridge; recordul său personal la maraton era de 2 ore și 46 minute.

În august 2009, John Graham-Cumming a inițiat o petiție prin care cerea guvernului britanic să-și ceară scuze pentru persecutarea lui Alan Turing din cauza orientării sale sexuale.[45][46] Primul Ministru Gordon Brown a primit petiția, dând apoi o declarație publică prin care a afirmat că tratamentul la care a fost Turing supus a fost „groaznic”:[3][47]

Mii de oameni s-au adunat să ceară dreptate pentru Alan Turing și recunoașterea modului groaznic în care a fost el tratat. Deși Turing a fost tratat conform legilor acelor vremi și nu putem da timpul înapoi, tratamentul primit a fost, desigur, totalmente nedrept și mă bucur că am ocazia să spun cât de rău îmi pare mie și nouă, tuturor, pentru ceea ce i s-a întâmplat. [...] Deci, în numele guvernului britanic, și în numele tuturor celor care trăiesc liberi datorită muncii lui Alan, spun cu mândrie: ne pare rău, meritai să fii tratat mult mai bine.[3]

La data de 23 iunie 2012, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la nașterea lui Alan Turing, Google și-a modificat logo-ul pentru a-l omagia pe matematicianul britanic.

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gray, Paul (29 martie 1999). „Time 100: Alan Turing”. Time.com. http://www.time.com/time/time100/scientist/profile/turing.html. Accesat la 18 iunie 2009. 
  2. ^ A.M. Turing, "The Chemical Basis of Morphogenesis", Philosophical Transactions of The Royal Society of London, series B, volume 237, pages 37–72, 1952.
  3. ^ a b c Treatment of Alan Turing was "appalling", Number10.gov.uk, 10 septembrie 2009, http://www.number10.gov.uk/Page20571 
  4. ^ Petiția a fost deschisă doar cetățenilor britanici.
  5. ^ Hodges, 1983, p. 5
  6. ^ London Blue Plaques”. English-Heritage.org.uk. http://www.english-heritage.org.uk/server/show/nav.001002006005/chooseLetter/T. Accesat la 10 februarie 2007. 
  7. ^ a b Hodges, Andrew (1983). Alan Turing: The Enigma. New York: Simon & Schuster. pp. pp. 5. ISBN 0-671-49207-1 
  8. ^ The Alan Turing Internet Scrapbook. http://www.turing.org.uk/turing/scrapbook/memorial.html. Accesat la 26 septembrie 2006. 
  9. ^ Hastings Blue Plaque Trail. http://www.hastingshandbook.co.uk/Archive/HHMar08/FMar08_AlanTuring.shtml. 
  10. ^ Jones, G. James (11 decembrie 2001). „Alan Turing - Towards a Digital Mind: Part 1”. System Toolbox. http://www.systemtoolbox.com/article.php?history_id=3. Accesat la 27 iulie 2007. 
  11. ^ Hofstadter, Douglas R. (1985). Metamagical Themas: Questing for the Essence of Mind and Pattern. Basic Books. ISBN 0465045669. OCLC 230812136 
  12. ^ Hodges, 1983, p. 26
  13. ^ Hodges, 1983, p. 34
  14. ^ ** Teuscher, Christof (ed.) (2004). Alan Turing: Life and Legacy of a Great Thinker. Springer-Verlag. ISBN 3-540-20020-7. OCLC 53434737 62339998 
  15. ^ Paul Gray, "Alan Turing," Time Magazine's Most Important People of the Century, p.2 [1]
  16. ^ Turing, A.M. (1936). „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem”. Proceedings of the London Mathematical Society. 2 42: 230–65. 1937.  (și Turing, A.M. (1937). „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem: A correction”. Proceedings of the London Mathematical Society. 2 43: 544–6. )
  17. ^ Hodges, 1983, p. 152
  18. ^ Hodges, 1983, pp. 153-154
  19. ^ Jack Copeland, "Colossus and the Dawning of the Computer Age", p. 352 în Action This Day, 2001
  20. ^ a b Copeland, 2006 p. 378
  21. ^ "The Men Who Cracked Enigma", 2003
  22. ^ Profesorul Jack Good în „The Men Who Cracked Enigma”, 2003: cu observația sa: „dacă-mi amintesc bine”
  23. ^ Hodges, 1983, p. 191
  24. ^ Copeland, Jack; Diane Proudfoot (1 mai 2004). „Alan Turing, Codebreaker and Computer Pioneer. http://www.alanturing.net/turing_archive/pages/Reference%20Articles/codebreaker.html. Accesat la 27 iulie 2007. 
  25. ^ Copeland, 2006, p. 72
  26. ^ Copeland, 2006, pp. 382-383
  27. ^ Newman, M. H. A. (1955). Alan Mathison Turing. Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society, 1955, Volume 1. The Royal Society 
  28. ^ Copeland, 2006, p. 108
  29. ^ Alan Turing vs Alick Glennie (1952) "Testul Turing". http://www.chessgames.com/perl/chessgame?gid=1356927. 
  30. ^ Control Mechanism For Biological Pattern Formation Decoded”. ScienceDaily. 30 noiembrie 2006. http://www.sciencedaily.com/releases/2006/11/061128093244.htm. 
  31. ^ cf. Hodges, pp.449-455
  32. ^ Leavitt, David The Man Who Knew Too Much, p. 268, W. W. Norton & Co., 2006 ISBN 0-393-05236-2
  33. ^ Hodges, 1983, pp. 488-489
  34. ^ Ferris, Timothy. Seeing in the Dark. 2002. p. 250
  35. ^ Leavitt, David (2006). The man who knew too much: Alan Turing and the invention of the computer. New York: W. W. Norton. ISBN 0393052362. OCLC 233002606 60742103 
  36. ^ Steven Geringer (27 iulie 2007). „ACM'S Turing Award Prize Raised To $250,000” (în engleză). Comunicat de presă ACM. http://www.acm.org/press-room/news-releases-2007/turingaward/. Accesat la 16 octombrie 2008. 
  37. ^ Unveiling the official Blue Plaque on Alan Turing's Birthplace. http://www.turing.org.uk/bio/oration.html. Accesat la 26 septembrie 2006. 
  38. ^ About this Plaque - Alan Turing. http://www.blueplaque.com/detail.php?plaque_id=348. Accesat la 25 septembrie 2006. 
  39. ^ The Earl of Wessex unveils statue of Alan Turing. http://portal.surrey.ac.uk/press/oct2004/281004a/. Accesat la 10 februarie 2007. 
  40. ^ Turing Days @ İstanbul Bilgi University. http://cs.bilgi.edu.tr/pages/turing_days/. Accesat la 10 februarie 2007. 
  41. ^ Honorary Grand Marshal. http://www.bostonpride.org/honorarymarshal.php. Accesat la 10 februarie 2007. 
  42. ^ RomaniaLibera.ro, "Alan Turiung și moartea sa suspectă"
  43. ^ Bletchley Park Unveils Statue Commemorating Alan Turing”. Comunicat de presă Bletchley Park. 20 iunie 2007. http://www.bletchleypark.org.uk/news/docview.rhtm/454075/article.html. 
  44. ^ Turing Trail Relay. http://www.turingrelay.co.uk/. 
  45. ^ Thousands call for Turing apology, BBC News, 31 august 2009, http://news.bbc.co.uk/1/hi/technology/8226509.stm, accesat la 31 august 2009 
  46. ^ Petition seeks apology for Enigma code-breaker Turing, CNN, 01 September 2009, http://www.cnn.com/2009/WORLD/europe/09/01/alan.turing.petition/index.html, accesat la 1 septembrie 2009 
  47. ^ PM apology after Turing petition”. BBC News. 11 septembrie 2009. http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/8249792.stm. Accesat la 11 septembrie 2009. 
  48. ^ Sara Turing to Lyn Newman, 1967, Library of St John's College, Cambridge.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alan Turing