Testul Turing
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Testul Turing este un experiment care îşi propune să dea răspuns la întrebarea dificilă „Pot (sau vor putea) maşinile să gândească? ” A fost conceput de matematicianul şi informaticianul britanic Alan Turing în 1950. Practic e vorba doar de maşini de calcul, care pot fi programate astfel încât să se comporte mai mult sau mai puţin asemănător oamenilor, prin aceea că acceptă întrebări formulate într-un limbaj natural (nu de programare) şi dau răspunsuri cât de cât rezonabile.
Una din variantele de a afla dacă o maşină e în stare să "gândească" este să o supunem testului propus pentru prima oară de Alan Turing. Conform acestui test o anumită persoană trebuie să discearnă între o altă persoană şi o maşină, fără să-i vadă, doar pe baza răspunsurilor acestora la un set de întrebări. Răspunsurile se dau şi ele numai în scris, de ex. pe o imprimantă. Dacă răspunsurile maşinii sunt atât de bune încât cel care pune întrebările nu reuşeşte să-şi dea seama exact cine este maşina şi cine celălalt om, maşina a trecut testul şi se poate spune că ea gândeşte.
Turing presupunea că în jurul anului 2000 computerul va ajunge la performanţa de a o putea induce în eroare pe persoana care pune întrebările în cel puţin 30 % din cazuri.
La această variantă de testare s-au ridicat în principal două tipuri de întrebări:
- întrebări tehnice, de genul: se poate construi o maşină care permite să i se ghicească identitatea în cel mult 70 % din cazuri?
- întrebări epistemice: oare un test Turing oferă un temei valid pentru a acorda acelei maşini statutul de "entitate gânditoare"?
Pâna acum nici un calculator nu a trecut testul Turing.
