Neuromantul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Neuromancer)
Neuromantul

Prima copertă
(Ace Science Fiction 1984)
Informații generale
AutorWilliam Gibson
Genroman științifico-fantastic
cyberpunk
SerieTrilogia Sprawl
Ediția originală
Titlu original
Neuromancer
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
EditurăAce
IlustratorJames Warhola
Țara primei aparițiiStatele Unite
Data primei apariții1 iulie 1984
Număr de pagini271
ISBN0-441-56956-0
OCLC10980207
Ediția în limba română
TraducătorMihai-Dan Pavelescu
EditurăEditura Cristian Plus
Data apariției1994
ISBN ro973-96620-6-4
Cronologie
Contele Zero
Contele Zero
Contele Zero {{{text}}}
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Neuromantul (titlu original Neuromancer) este un roman științifico-fantastic cyberpunk din 1984 de William Gibson, primul roman din Trilogia Sprawl. Neuromantul este primul roman publicat de Gibson și a avut un mare succes atât din partea criticii cât și a cititorilor, declanșând practic mișcarea literară cyberpunk.

Romanul a fost recompensat cu premiile Nebula, Philip K. Dick și Hugo.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Înainte de a scrie Neuromantul, Gibson a creat câteva povestiri legate de viața unor personaje dintr-un viitor din care ciberspațiul este parte integrantă. Bazele romanului au fost puse de temele dezvoltate în primele sale ficțiuni: cadrul Sprawl din "Chrome" (1982) și personajul Molly Millions din "Johnny Mnemonic" (1981). Filmul lui John Carpenter Escape from New York (1981) a influențat romanul[2]. Jargonul folosit de Gibson derivă din vocabularul subculturilor, mai ales din "jargonul traficanților de droguri și al bicicliștilor din Toronto-ul anului 1969". Una dintre influențele cele mai importante ale romanului l-a constituit artistul Robert Stone, un "maestru al unui fel de ficțiune paranoică"[3]. Termenul Pumnul Urlător a fost preluat dintr-un cântec al legendarei formații punk rock din Toronto The Viletones[4].

Neuromantul a fost contractat de Terry Carr pentru a treia serie din Ace Science Fiction Specials, care se ocupa doar cu romane de debut. Având la dispoziție un an pentru a termina opera[5], Gibson a trebuit să dezvolte la dimensiunea unui roman ideea pe care o avea, lucru față de care se simțea "la patru-cinci ani distanță"[3]. După ce a vizionat primele 20 de minute din Vânătorul de recompense (1982) - lansat pe când Gibson finalizase o treime din roman - a "crezut [că Neuromantul] e terminat. Cu toții vor presupune că am copiat structura acestui film excepțional."[6] A rescris primele două treimi ale cărții de doisprezece ori, temându-se că-l va pierde pe cititor și că va fi "blamat pe vecie" după publicare; totuși, ceea ce a rezultat a fost considerat un salt înainte imaginativ major pentru un romancier debutant[3]. Ultima propoziție a romanului, "N-a mai întâlnit-o niciodată pe Molly", a fost adăugată în ultima clipă pentru a nu-i permite să scrie o continuare, dar a dus exact la rezultatul contrar în Contele Zero (1986)[7].

Povestea[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În Conurb, cea mai mare metropolă din lume, Henry Dorsett Case este un hacker, un pirat informatic. El este cel mai bun și nimic nu-i poate rezista. Dar într-o zi, fiind prea lacom, el încearcă să fure de la șeful său. Acesta din urmă, drept represalii, îi injectează o neurotoxină care distruge selectiv partea sistemului nervos direct conectată prin electrozi la tastatura calculatorului. Case nu mai are nicio posibilitatea de a se conecta la rețea: pentru el, totul este pierdut, nu mai există nimic.

Fără slujbă, dependent de droguri și în pragul suicidului, Case caută cu disperare clinica lui Chiba pentru a se vindeca. El este salvat de Molly Millions, un "samurai al străzii" îmbunătățit și mercenar al unui fost ofițer militar, pe nume Armitage, care îi oferă vindecarea în schimbul serviciilor sale de hacker. Case acceptă, dar nici el, nici Molly nu cunosc adevăratele planuri ale lui Armitage. Sistemul nervos al lui Case este reparat, dar acesta află de la Armitage că toxina care îi schilodise i-a fost injectată și în vasele de sânge. Armitage îi promite lui Case că, dacă își termină treaba la timp, îi va îndepărta complet toxina; în caz contrar, aceasta se va dizolva în sânge, făcând iarăși din el un handicapat. De asemenea, înlocuiește pancreasul lui Case cu un țesut grefat de ficat, organismul devenindu-i astfel incapabil să metabolizeze cocaină sau amfetamine și, teoretic, punând punct dependenței sale.

Relația dintre Case și Molly devine tot mai strânsă, femeia sugerându-i bărbatului să cerceteze trecutul lui Armitage. Între timp, acesta îi însărcinează cu misiunea de a fura un modul ROM pe care este salvată conștiința unuia dintre mentorii lui Case, legendarul cyber-cowboy McCoy Pauley. După îndeplinirea misiunii, Case și Molly continuă investigația asupra lui Armitage, descoperind că vechea lui identitate este cea a colonelului Willis Corto, membru al unei operațiuni menite să distrugă calculatoarele sovietice prin intermediul unui atac aerian. Aflând despre operațiune sovieticii luaseră măsuri de apărare, distrugând aparatele americane și lăsându-l pe Corto singurul supraviețuitor. Pentru a ascunde tehnologia cu puls electromagnetic folosită în timpul acelei operațuni, armata îl reduce pe Corto la tăcere, furnizându-i o nouă identitate și înfățișare și ajutându-l să dispară în lumea subterană a criminalilor.

În Istanbul, Armitage îl recrutează pe Peter Riviera, un artist sociopat, hoț și dependent de droguri, care poate proiecta iluzii holografice detaliate cu ajutorul unor implanturi cibernetice sofisticate. Investigația îi conduce pe Case și Molly la o inteligență artificială puternică, Iarnă Mută, creată de clanul Tessier-Ashpool, ai cărui membri petrec mare parte a timpului liber în stare criogenică.

Iarnă Mută constituie jumătatea unei entități a cărei construcții este interzisă. Pentru a fuziona cu cealaltă jumătate, Neuromantul, Iarnă Mută i-a recrutat pe Armitage și echipa lui. Case trebuie să spargă barierele din ciberspațiu, în timp ce rolul lui Riviera este de a obține parola încuietorii de la o clonă a actualei conducătoare de la Tessier-Ashpool SA, Lady 3Jane. În timpul operațiunii, Case este arestat, dar Iarnă Mută îl ajută să evadeze. Personalitatea lui Armitage se dezintegrează, readucându-l la vechea personalitate Corto, însă Iarnă Mută o elimină.

Riviera se întoarce împotriva colegilor de echipă, încercând să îi distrugă pe Case și pe Molly, dar Lady 3Jane îi ajută să scape și folosește parola pentru a ajuta inteligențele Iarnă Mută și Neuromantul să fuzioneze. Toxina din sângele lui Case este îndepărtată, iar el și Molly sunt plătiți pentru munca depusă.

Cuprins[modificare | modificare sursă]

  • Partea întâi - Chiba City blues
  • Partea a doua - Achizițiile
  • Partea a treia - Miezul nopții în Rue Jules Verne
  • Partea a patra - Rularea Lumină-Hoinară
  • Epilog - Plecare și sosire[8]

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Henry Dorsett Case - antieroul romanului, dependent de droguri, hacker al ciberspațiului;
  • Molly Millions - o femeie cu modificări cibernetice extinse (lame retractabile, reflexe îmbunătățite, lentile oglină care îi acoperă ochii);
  • Armitage - conducătorul echipei, fost colonel în armata SUA, pe vremea când personalitatea sa era cea a lui Willis Corto;
  • Peter Riviera - un hoț sadic care poate proiecta imagini holografice folosindu-și implanturile;
  • Lady 3Jane Marie-France Tessier-Ashpool - conducătoarea companiei Tessier-Ashpool SA;
  • Hideo - ninja care acționează ca servitor și paznic al lui Lady 3Jane;
  • Finlandezul - unul dintre vechii prieteni ai lui Molly;
  • Maelcum - pilotul lui Case;
  • Dixie Linie-dreaptă - hacker faimos, pe numele real McCoy Pauley;
  • Iarnă Mută - una dintre IA-urile clanului Tessier-Ashpool;
  • Neuromantul - IA-ul geamăn al lui Iarnă Mută.

Importanța literară și culturală[modificare | modificare sursă]

Neuromantul nu a fost lansat cu mare vâlvă, dar a dat repede lovitura[9], devenind extrem de cunoscut. A fost primul roman care a primit cele mai mari trei premii din science fiction[3] - Nebula, Hugo și Philip K. Dick[10], o realizare fără precedent descrisă de Mail & Guardian ca "varianta scriitorilor SF a câștigării în același an a premiilor Goncourt, Booker și Pulitzer"[11]. Romanul a legiferat cyberpunkul a un curent principal al literaturii science fiction, fiind printre cele mai apreciate lucrări SF din istoria recentă. El a apărut în lista revistei Time a celor mai bune romane de limbă engleză scrise din 1923 încoace[12] și a fost nominalizat la premiul BSFA în 1984[13].

Neuromantul este considerat "opera arhetipală a genului cyberpunk"[14] și a avut parte de o atenție critică și populară fără precedent în afara granițelor SF-ului[3], ca o "evocare a vieții de la sfârșitul anilor '80"[15], deși The Observer sublinia că "celor de la New York Times le-a luat 10 ani" ca să menționeze romanul[16]. Până în 2007 se vânduseră peste 6,5 milioane de exemplare la nivel mondial[10].

Romanul a avut o influență lingvistică importantă, popularizând printre altele termenii ciberspațiu și ICE (Intrusion Countermeasures Electronics). Gibson este considerat părintele termenulu "ciberspațiu", folosit prima dată în nuveleta "Chrome", publicată în 1982 de revista Omni[17]. Totuși, doar prin intermediul Neuromantului termenul ciberspațiu a căpătat suficientă recunoaștere ca să devină de facto sinonim cu World Wide Web în anii '90[18][19].

În postfața scrisă pentru re-editarea din 2000 a romanului, Jack Womack merge până acolo încât sugerează că viziunea lui Gibson asupra ciberspațiului ar fi putut sta la baza modului în care s-a dezvoltat Internetul (în special World Wide Web-ul) după publicarea romanului în 1984.

În eseul său din 1986 intitulat "The Neuromantics", Norman Spinrad ia în considerare trei aspecte ale titlului: "neuro" - care se referă la sistemul nervos, "necromant" și "noua romanță". Conform lui, genul cyberpunk - ai cărui autori a sugerat să fie numiți "neuromanți" - reprezintă "o fuziune a impulsului romantic cu știința și tehnologia".

Scriind în 2005 în F&SF, Charles de Lint remarca faptul că, în vreme ce extrapolările tehnologice ale lui Gibson s-a dovedit imperfecte (mai ales incapacitatea sa de a prevedea apariția telefonului mobil), "este mult mai importantă imaginarea poveștii, a gândurilor care trec prin mințile personajelor sale și lumea în care se petrec toate".[20]

Criticul literar Larry McCaffery descria conceptul matricii din Neuromantul ca un loc în care "datele dansează cu conștiința umană... memoria ukană este literalizată și mecanizată... sistemele de informații multi-naționale operează în structuri noi a căror frumusețe și complexitate sunt inimaginabile, mistice și, dincolo de toate, non-umane"[3]. Gibson a comentat ulterior la adresa sa ca și autor al Neuromantului că "i-aș da de băut, dar nu știu dacă i-aș împrumuta bani" și s-a referit la roman ca la "o carte pentru adolescenți"[21]. Succesul Neuromantului a reprezentat ieșirea din umbră a lui Gibson, care pe atunci avea 35 de ani[22].

Adaptări[modificare | modificare sursă]

În 1989, Epic Comics a publicat o versiune de 48 de pagini în format de roman grafic, realizată de Tom de Haven și Bruce Jensen[23][24]. Ea acoperă doar primele două părți, "Chiba City blues" și "Achizițiile" și nu a fost continuată[25]. În anii '90 a fost publicată o versiune a Neuromantului ca parte a seriei Expanded Books a celor de la Voyager Company[26]. Gibson a citit o versiune prescurtată a romanului pe patru casete audio în 1994 pentru Time Warner Audio Books. O versiune completă a cărții a apărut în 1997 la Books on Tape, în lectura lui Arthur Addison. În 2003, BBC a realizat o adaptare a romanului pentru seria lor "Play of the Week", lansată în două episoade de câte o oră.

Jocuri video[modificare | modificare sursă]

Un joc video cu același nume a fost lansat în 1988 de Interplay. Realizat de Bruce J. Balfour, Brian Fargo, Troy A. Miles și Michael A. Stackpole, jocul conținea multe dintre locațiile și temele romanului, dar avea alți protagoniști și o intrigă diferită. A fost disponibil pe multe platforme, printre care Amiga, Apple II, Commodore 64 și pe calculatoarele DOS. Coloana sonoră reprezenta o adaptare computerizată a cântecului grupului Devo "Some Things Never Change".

Conform unui episod din versiunea americană a serialului Beyond 2000, planurile inițiale ale jocului includeau o coloană sonoră dinamică realizată de Devo și un film 3D al evenimentelor prin care trecea jucătorul. A fost implicat și psihologul Timothy Leary, dar există foarte puține date despre acest al doilea joc, care probabil că depășea capacitățile anului 1988.

Proiecte cinematografice[modificare | modificare sursă]

Au existat câteva tentative nereușite de ecranizare a Neuromantului, cu schițe de scenarii realizate de regizorul britanic Chris Cunningham și de Chuck Russel. Cutia jocului video includea o reclamă a filmului care avea să fie realizat de "Cabana Boy Productions". Niciunul dintre proiecte nu a fost finalizat, deși William Gibson și-a exprimat încrederea că singurul regizor care ar avea o șansă să realizeze corect filmul ar fi Cunningham[27].

În luna mai a anului 2007 au existat zvonuri că filmul se află în lucru, în regia lui Joseph Kahn și cu Milla Jovovich în rolul principal[28]. În luna mai a anului 2010, noutățile includeau faptul că regia a fost preluată de Vincenzo Natali, care avea să rescrie scenariul[29]. În martie 2011, odată cu știrea cooperării dintre Seven Arts și GFM Films s-a anunțat că grupul va cumpăra drepturile pentru exranizarea Neuromantului, în regia lui Vincenzo Natali, la următorul Festivalul de la Cannes[30]. Filmul lui Natali a intrat în faza de pre-producție în luna mai a aceluiași an, filmările fiind așteptate să înceapă în 2012, cu un buget de 60 de milioane de dolari.[31][32]

În 2015, s-a anunțat că Vincenzo Natali nu va mai regiza Neuromantul, dar proiectul nu s-a anulat.[33]

La mijlocul anului 2017, Tim Miller a fost angajat să regizeze o adaptare a romanului Neuromantul pentru Fox, care va fi produsă de Simon Kinberg.[34]

Traduceri în română[modificare | modificare sursă]

Cele trei coperții ale edițiilor în limba română (dreapta) alături de o ediție în limba engleză (stânga)

Toate edițiile au fost traduse de Mihai-Dan Pavelescu[35].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McCaffery, Larry. „Un interviu cu William Gibson”. Accesat în . , reprinted in McCaffery 1991, pp. 263–285.
  2. ^ Walker, Doug (). „Doug Walker îl intervievează pe William Gibson” (PDF). Douglas Walker website. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f McCaffery, Larry. „Un interviu cu William Gibson”. Accesat în . , reeditat în McCaffery 1991, pp. 263–285.
  4. ^ „The Viletones”. 
  5. ^ Gibson, William (). „Neuromancer: The Timeline”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Gibson, William (). „Ei bine, dacă tot sunt aici: Vânătorul de recompense”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Gibson, William (). „(postare fără titlu)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Titlurile au fost preluate din ediția apărută la editura Leda în 2005.
  9. ^ Hollinger, Veronica (). „Tendințe contemporane în critica SF, 1980–1999”. Science Fiction Studies. 26 (78). Accesat în . 
  10. ^ a b Cheng, Alastair. „77. Neuromantul (1984)”. LRC 100: Cele mai importante cărți canadiene. Literary Review of Canada. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Walker, Martin (). „Vânătorul de recompense pe electro-steroizi”. Mail & Guardian Online. M&G Media. Accesat în . 
  12. ^ Grossman, Lev (). „Neuromantul (1984)”. Cele mai bune 100 de romane a tuturor timpurilor din revista TIME. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Premiile anului 1984 - Câștigători și nominalizări”. Worlds Without End. Accesat în . 
  14. ^ Person, Lawrence (). „Note despre un manifest postcyberpunk Manifesto”. Nova Express. 4 (4). Accesat în . 
  15. ^ Fitting, Peter (). „Lecția de cyberpunk”. În Penley, C. & Ross, A. (eds.). Technoculturi. Minneapolis: University of Minnesota Press. pp. 295–315. ISBN 0816619301. OCLC 22859126. [Opera lui Gibson] a atras o audiență din afară, oameni care nu o citesc ca pe o lucrare science fiction, ci văd în ea o evocare poetică a vieții de la sfârșitul anilor optzeci. 
  16. ^ Adams, Tim (). „Space to think”. Cărți aranjate după gen. Londra: The Observer. Accesat în . 
  17. ^ Elhefnawy, Nader (). „'Chrome' de William Gibson”. Tangent Short Fiction Review. Accesat în . 
  18. ^ „Pagina "Neuromantulu"”. Williamgibsonbooks.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Irvine, Martin (). „Science fiction și cyberpunk postmodern”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  20. ^ "Books to Look For", F&SF, April 2005, p.28
  21. ^ Mark Neale (director), William Gibson (subiect) (2000). Teritorii necartografiate. Docurama. 
  22. ^ van Bakel, Rogier (). „Amintindu-ne de Johnny”. Wired (3.06). Accesat în . 
  23. ^ de Haven, Tom; Jensen, Bruce (). Neuromancer. Marvel Enterprises. ISBN 0-87135-574-4. 
  24. ^ Jensen, Bruce (). Neuromancer. Berkley Trade. ISBN 0425120163. 
  25. ^ „Romanul grafic Neuromantul”. Antonraubenweiss.com. Accesat în . 
  26. ^ Buwalda, Minne (). „Voyager”. Mediamatic.net. Accesat în . 
  27. ^ „Chris Cunningham - Features”. directorfile.com. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  28. ^ „Neuromantul sosește pe marele ecran”. comingsoon.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Gingold, Michael. „Natali preia "NEUROMANTUL" pentru marele ecran”. Fangoria.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Seven Arts anunță fuziunea cu GFM Films”. Bloomberg. Hollywood. Marketwire. . Accesat în . 
  31. ^ Winning, Josh (). „Neuromantul lui Vincenzo Natali se va filma la începutul anului 2012”. Total Film. Accesat în . Odată cumpărate drepturile de ecranizare, filmările sunt așteptate să înceapă în prima parte a anului 2012, în locații cum ar fi Canada, Istanbul, Tokyo și Londra. Munca deja a început. 
  32. ^ „Seven Arts Pictures PLC semnează o înțelegere de producție cu Prodigy Pictures, Inc. pentru a finanța bugetul de 60 de milioane de dolari ai Neuromantului”. MarketWatch. Los Angeles. Comtex. . Accesat în . Prodigy speră să ofere filmului o finanțare substanțială, acesta având un buget de producție estimat de 60 de milioane de dolari. [nefuncțională]
  33. ^ Owen Williams, Vincenzo Natali No Longer Directing Neuromancer. But the film remains in development, empireonline.com, 21 mai 2015
  34. ^ A. Couch, ‘Deadpool’ Director Tim Miller to Adapt ‘Neuromancer’ for Fox, hollywoodreporter.com, 9 august, 2017
  35. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


v • d • m
William Gibson
Listă de lucrări · Listă de premii și nominalizări
Romane
Altele
William Gibson, la 60 de ani
Povestiri
Non-ficțiune
Personaje
Alte articole
Lucrări derivate
v • d • m
Premiul Hugo pentru cel mai bun roman
Retro-Hugo
Premiul
Hugo
v • d • m
Premiul Nebula pentru cel mai bun roman
1965–1970
1971–1980
1981–1990
1991–2000
2001–2020

The Quantum Rose de Catherine Asaro (2001) · Zei americani de Neil Gaiman (2002) · Viteza Întunericului de Elizabeth Moon (2003) · Paladinul sufletelor de Lois McMaster Bujold (2004) · Camuflaj de Joe Haldeman (2005) · Exploratorul de Jack McDevitt (2006) · Sindicatul polițiștilor idiș de Michael Chabon (2007) · Powers de Ursula K. Le Guin (2008) · Fata modificată de Paolo Bacigalupi (2009) · Blackout/All Clear de Connie Willis (2010) · Printre ceilalți de Jo Walton (2011) · 2312 de Kim Stanley Robinson · Răzbunare ancilară de Ann Leckie (2013) · Annihilation de Jeff VanderMeer (2014) · Uprooted de Naomi Novik (2015) · Toate păsările din cer de Charlie Jane Anders (2016)  · Cerul de piatră de N. K. Jemisin (2017) · The Calculating Stars de Mary Robinette Kowal (2018) · A Song for a New Day de Sarah Pinsker (2019)

Premiul Nebula pentru cea mai bună nuvelă
v • d • m
Premiul Philip K. Dick
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Neuromantul&oldid=15912517