Criptanaliză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Criptanaliza (din greacă, kryptós, „ascuns”, și analýein, „a dezlega”) este studiul metodelor de obținere a înțelesului informațiilor criptate, fără a avea acces la informația secretă necesară în mod normal pentru aceasta. De regulă, aceasta implică găsirea unei chei secrete. Într-un limbaj non-tehnic, aceasta este practica spargerii codurilor.

Termenul de criptanaliză este folosit și cu referire la orice încercare de a ocoli mecanismele de securitate ale diferitelor tipuri de protocoale și algoritmi criptografici în general, și nu doar al criptării informației. Totuși, criptanaliza de regulă exclude metode de atac care nu țintesc slăbiciunile conceptuale ale criptografiei, cum ar fi mita, extragerea informațiilor prin constrângeri fizice, intrarea prin efracție, logarea tastelor apăsate, și social engineering, deși aceste tipuri de atac sunt o problemă importantă și sunt adesea mai eficiente decât criptanaliza tradițională.

Deși scopul a rămas același, tehnicile și metodele de criptanaliză s-au schimbat drastic de-a lungul istoriei criptografiei, adaptându-se la creșterea complexității criptografice, de la metodele cu creionul și hârtia din trecut la mașini ca Enigma din al doilea război mondial, până la schemele criptografice computerizate din zilele noastre. Rezultatele criptanalizei au variat și ele—nu mai este posibil să se obțină succese nelimitate în spargerea codurilor și există o clasificare ierarhică a ceea ce constituie un atac practic. La jumătatea anilor 1970, s-a introdus o nouă clasă criptografică: criptografia asimetrică. Metodele de spargere a acestor criptosisteme sunt radical diferite de cele anterioare, și implică de regulă rezolvarea unor probleme construite cu grijă în matematică, cea mai celebră dintre acestea fiind factorizarea întregilor.