Căderea Gallipoliului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Asediul Gallipoliului
Parte a Războaielor bizantino-otomane
Byzantine empire 1355.jpg
Imperiul Bizantin în 1354.
Informații generale
Perioadă martie 1354
Loc peninsula Gallipoli,  Turcia
Rezultat Victorie otomană
Combatanți
 Imperiul Bizantin  Imperiul Otoman
Conducători
Nimeni Imperiul Otoman Suleiman Pașa

Căderea Gallipolului a fost cucerirea otomană a peninsulei europene Gallipoli în martie 1354. După ce a suferit o jumătate de secol un șir de înfrângeri în fața turcilor, bizantinii și au pierdut aproape toate posesiunile din Anatolia. Accesul la Marea Egee și Marmara a însemnat că turcii ar putea pune în aplicare cucerirea Peloponezului, Greciei, Serbiei și Ungariei.

Campania[modificare | modificare sursă]

În timpul războiului civil bizantin din 1352-1357, mercenarii turci aliați cu împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino au jefuit cele mai multe așezări din Tracia bizantină, ca 1352 să le fie acordată mic cetate Tzympe, din apropriere de Gallipoli.[1][2] Pe 2 martie 1354, zona a fost lovită de un cutremur care a devastat sute de sate și orașe.[3] Aproape fiecare clădire din Gallipoli a fost distrusă, determinându-i pe locuitorii greci să evacueze zona. În termen de o lună, Suleiman Pașa, fiul lui Orhan, a capturat Gallipoli, fortificând și populând rapid cu familii turce aduse din Anatolia.[1]

Urmări[modificare | modificare sursă]

Ioan al VI-lea a încercat să răscumpere Gallipoli de la sultanul Orhan, dar a fost refuzat. Sultanul a susținut că nu a luat cetatea cu forța și nu ar putea renunța la ceva dăruit de Allah.[4] Mulți locuitori din Constantinopol s-au panicat la gândul unui posibil asediu otoman. Din acest motiv, poziția lui Cantacuzino a devenit instabil, fiind răsturnat în noiembrie 1354.[3]

Gallipoli a devenit capul de pod care le-a deschis turcilor Europa.[5] În mai puțin de zece ani, aproape toate așezările din Tracia bizantină au căzut în mâinile dinastiei Osman, inclusiv Adrianopol.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Nicolle, David and Hook, Adam. Ottoman Fortifications 1300–1710. Osprey Publishing, 2010. Accessed 3 Sept 2011.
  2. ^ Goffman, Daniel. The Ottoman Empire and Early Modern Europe. Cambridge University Press, 2002. Accessed 3 Sept 2011.
  3. ^ a b c Ostrogorsky, George. History of the Byzantine State, pp. 530–537. Rutgers University Press (New Jersey), 1969.
  4. ^ Norwich, John. A Short History of Byzantium, p. 348. Alfred A. Knopf (New York), 1997.
  5. ^ Vasiliev, Alexander. History of the Byzantine Empire, 324–1453, 2nd ed, p. 622. (Madison), 1952.