Utilizator:Toatesluate/Limba bulgară
| Bulgară български | |
| Pronunție | ˈbɤɫɡɐrski |
|---|---|
| Vorbită în | Bulgaria, Macedonia, România, Turcia, Serbia, Grecia și alte |
| Număr de vorbitori | Nativi: 7,6 milioane în Bulgaria (2011)[1] Toți: c. 10 milioane (2023)[2] |
| Sistem de scriere | alfabetul chirilic, alfabetul latin (doar dialectul bănățean) |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
| |
| Statut oficial și codificare | |
| Limbă oficială în | Bulgaria, Uniunea Europeană |
| Organ de reglementare | Institutul Limbii Bulgare, Academia Bulgară de Științe |
| ISO 639-1 | bg |
| ISO 639-2 | bul |
| SIL | BLG |
| Puteți vizita Wikipedia în bulgară. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba bulgară (български език, AFI: [ˈbɤɫɡɐrski ɛˈzik]) este o limbă indo-europeană, din ramura limbilor slave de sud, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Bulgara face parte din uniunea lingvistică balcanică și prezintă mai multe inovații lingvistice care o disting de celelalte limbi slave (în afară de macedoneană), spre exemplu eliminarea declinării nominale, folosirea articolului hotărât enclitic, lipsa formelor de infinitiv și reținerea și dezvoltarea sistemului verbal din slava veche.
Distribuție geografică și statut[modificare | modificare sursă]
Bulgara este limba oficială a Bulgariei, iar din 2007 se numără printre limbile oficiale ale Uniunii Europene.[3][4][5] În 2011, era limba maternă a aproximativ 6 milioane de oameni din Bulgaria (aproximativ patru din cinci cetățeni bulgari).[1]
În țările învecinate[modificare | modificare sursă]
Există, de asemenea, o diasporă bulgară semnificativă. Una dintre cele mai mari comunități este cea a bulgarilor basarabeni, a căror stabilire în Basarabia istorică (acum Moldova și Ucraina) datează în mare parte de la începutul secolului al XIX-lea. În Ucraina au figurat 134,000 de vorbitori de bulgară la recensământul din 2001[6] și 41,800 în Moldova în 2014 (dintre care doar 15,300 foloseau limba în mod obișnuit).[7] În Transnistria locuiau 13.200 de etnici bulgari în 2016, dar nu se știe câți vorbesc bulgară.[8]
O altă comunitate sunt bulgarii bănățeni, care au imigrat în secolul al XVII-lea în regiunea Banatului (inclusiv porțiunea sârbă). Dialectul bănățean al bulgarei are propriul său alfabet (bazat pe alfabetul latin sârbo-croat) și o tradiție literară importantă.
Există vorbitori de bulgară și în alte țări învecinate Bulgariei. Dialectele bulgarei și macedonenei formează un continuum dialectal, neexistând o limită bine definită între cele două limbi.[9] Dincolo de granițele Macedoniei de Nord și Bulgariei, situația este mai fluidă, iar vorbitorii dialectelor înrudite (slave) din Albania și Grecia își identifică limba ca fiind macedoneană sau bulgară. În Serbia erau 13,300 de vorbitori în 2011, concentrați în principal la granița cu Bulgaria.[10] În Turcia, bulgara este vorbită nativ de pomaci și ca a doua limbă a multor turci bulgari care au emigrat din Bulgaria.
Diaspora[modificare | modificare sursă]
Limba este, de asemenea, reprezentată în rândul diasporei din Europa de Vest și America de Nord, care a crescut constant începând cu anii '90. Țările cu un număr semnificativ de vorbitori includ Germania, Spania, Italia, Regatul Unit (38.500 în Anglia și Țara Galilor în 2011), Franța, Statele Unite și Canada (19.100 în 2011).[11][12]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Evoluția limbii bulgare poate fi împărțită în patru perioade:
- Perioada preistorică reprezintă perioada dintre migrația slavilor în Balcanii de est (c. secolul al VI-lea e.n.) și misiunea Sfinților Chiril și Metodiu în Moravia Mare în anii 860.[13][14]
- Slava veche (secolele IX-XI) – o normă literară a dialectului sudic al slavei comune. Sfinții Chiril și Metodiu și ucenicii lor au folosit această normă atunci când au tradus Biblia și alte cărți bisericești din greacă în slavă.[13][14]
- Bulgara medie (secolele XII-XV) – o normă literară care a evoluat din slava veche, în urma unor inovații majore. În timpul acestei perioade limba a dezvoltat o literatură bogată,[13][14] a servit ca limbă administrativă a celui de-al doilea Imperiu Bulgar, a Țării Românești, a Voievodatului Moldovei (până în secolul al XIX-lea) și a Imperiului Otoman (până în secolul al XVI-lea).[15]
- Bulgara modernă (XVII-prezent) – primele secole ale acestei perioade au fost marcate de stăpânirea otomană a Bulgariei, iar uzul bulgarei ca limbă literară s-a diminuat. Limba bulgară standard a a fost codificată în mare parte în secolul al XIX-lea. [13][14] Dezvoltarea istorică a limbii bulgare poate fi descrisă ca o tranziție de la o limbă sintetică (slava veche) la o limbă analitică (bulgara modernă).
Dialecte[modificare | modificare sursă]
Alfabet[modificare | modificare sursă]
În secolul al IX-lea, primele texte în slava veche au fost scrise cu alfabetul glagolitic, care a fost conceput de sfinții Chiril și Metodiu. Acesta a fost înlocuit treptat în secolele următoare de alfabetul chirilic, numit după Chiril, dar creat de adepții săi.
Alfabetul propus de Marin Drinov a devenit oficial la 5 februarie 1899. A rămas neschimbat până la reforma ortografică din 1945, când literele yat (Ѣ, ѣ) și yus (Ѫ, ѫ) au fost eliminate din alfabet, reducând numărul de litere la 30.
Odată cu aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, alfabetul chirilic a devenit cel de-al treilea sistem de scriere oficial a Uniunii Europene, după scrierea latină și greacă.[16]
| Alfabetul bulgar[a] | AFI[b] | Numele literei | Alfabetul bulgar[a] | AFI[b] | Numele literei |
|---|---|---|---|---|---|
| А а | /a/, /ɐ/ sau /ə/ | а | П п | /p/ sau /b/ | пъ |
| Б б | /b/ sau /p/ | бъ | Р р | /r/ | ръ |
| В в | /v/ sau /f/ | въ | С с | /s/ sau /z/ | съ |
| Г г | /ɡ/ sau /k/ | гъ | Т т | /t/ sau /d/ | тъ |
| Д д[c] | /d/ sau /t/ | дъ | У у | /u/, /o/ sau /ʊ/ | у |
| Е е | /ɛ/ | е | Ф ф | /f/ sau /v/ | фъ |
| Ж ж | /ʒ/ sau /ʃ/ | жъ | Х х | /x/ | хъ |
| З з | /z/ sau /s/ | зъ | Ц ц | /t͡s/ | цъ |
| И и | /i/ | и | Ч ч | /t͡ʃ/ | чъ |
| Й й | /j/ | и кратко | Ш ш | /ʃ/ sau /ʒ/ | шъ |
| К к | /k/ sau /ɡ/ | къ | Щ щ | /ʃt/ | щъ |
| Л л | /l/ înainte de е și и,
/ʎ/ înainte de ю, я și ь,/ɫ/ altundeva |
лъ | Ъ ъ | /ɤ/, /ɐ/ sau /ə/ | ер голям |
| М м | /m/ | мъ | Ь ь | /j/ sau not pronounced | ер малък |
| Н н | /n/ | нъ | Ю ю | /ju/, /jo/, /ʲu/ sau /ʲo/ | ю |
| О о | /ɔ/, /o/ | о | Я я | /ja/, /jɐ/, /ʲa/ sau /ʲɐ/ | я |
Transliterare[modificare | modificare sursă]
| Alfabetul bulgar[a] | Stil vechi | Stil nou | Alfabetul bulgar[a] | Stil vechi | Stil nou |
|---|---|---|---|---|---|
| А а (а) | a | a | П п (п) | P p | P p |
| Б б | b | b | Р р | R r | R r |
| В в (в) | v | v | С с | S s | S s |
| Г г (г) | g | g | Т т (т) | T t | T t |
| Д д (ɡ/д)[c] | d | d | У у | U u | U u |
| Е е | e | e | Ф ф | F f | F f |
| Ж ж | ž | zh | Х х | H h | H h |
| З з | z | z | Ц ц (ц) | C c | Ts ts |
| И и (и) | i | i | Ч ч | Č č | Ch ch |
| Й й (й) | j | y | Ш ш (ш) | Š š | Sh sh |
| К к | k | k | Щ щ (щ) | Št št[d] | Sht sht |
| Л л (л) | l | l | Ъ ъ | Ǎ ǎ[d] | A a |
| М м | m | m | Ь ь | ʹ [d] | Y y |
| Н н | n | n | Ю ю | Ju ju[d] | Yu yu |
| О о | o | o | Я я | Ja ja[d] | Ya ya |
- ^ a b c d Lowercase cursive characters are shown in brackets when they look significantly different from their corresponding roman type. See Letterforms and typography of Cyrillic script for more information.
- ^ a b See Help:IPA/Bulgarian for details.
- ^ a b For д, both ɡ and д are used.
- ^ a b c d e The romanizations of these characters differ from the current version, ISO 9:1995, as it[necesită clarificare] was never officially adopted as a Bulgarian standard.
Fonetică[modificare | modificare sursă]
Bulgara posedă o fonologie similară celorlalte limbi slave de sud, lipsindu-i totuși lungimea și tonurile vocalice specifice limbii sârbo-croate și consoanele africate alveo-palatale. Dialectele estice prezintă palatalizarea consoanelor înaintea vocalelor anterioare ( /ɛ/ și /i/ ) și reducerea fonemelor vocale în poziție neaccentuată (care provoacă fuziuni ale /ɛ/ și /i/, /ɔ/ și /u/, /a/ și /ɤ/ ) - ambele modele au paralele parțiale în rusă și duc la un sunet similar. Dialectele occidentale sunt ca macedoneana și sârbo-croata prin faptul că nu au palatalizarea alofonică și au doar o mică reducere a vocalelor.
Accent și intonație[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Национален Статистически Институт (). Преброяване на населението и жилищния фонд през 2011 година (în bulgară). Том 1: Население. София. pp. 33–34, 190.
- ^ Toatesluate/Limba bulgară de la Ethnologue (ediția a 18-a, 2015)
- ^ EUR-Lex (). „Council Regulation (EC) No 1791/2006 of 20 November 2006”. Official Journal of the European Union. Europa web portal. Accesat în .
- ^ „Languages in Europe – Official EU Languages”. EUROPA web portal. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Constitution of the Republic of Bulgaria” (în bulgară). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Table 19A050501 02. Distribution of the population of Ukraine's regions by native language (0,1)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „The Population of the Republic of Moldova at the Time of the Census was 2,998,235”. . Accesat în .
- ^ „Статистический ежегодник 2017 - Министерство экономического развития Приднестровской Молдавской Республики”. mer.gospmr.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Bernard Comrie, Greville G. Corbett (). The Slavonic Languages. Routledge. pp. 247–251.
- ^ Etnokonfesionalni i jezički mozaik Srbije (Popis stanovništa, domaćinstava i stanova 2011. u Republici Srbiji) (PDF) (Raport) (în sârbă). pp. 151–56.
- ^ „DC2210EWr - Main language by proficiency in English (regional)”. Accesat în .
- ^ „Census Profile”. . Accesat în .
- ^ a b c d Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu (). Limbile Lumii - Mică Enciclopedie. Editura științifică și enciclopedică. pp. 48–49.
- ^ a b c d Bernard Comrie, Greville G. Corbett (). The Slavonic Languages. Routledge. pp. 188–189.
- ^ (https://www.researchgate.net/publication/359950277_Written_Languages_in_Wallachia_during_the_Reign_of_Neagoe_Basarab_1512-1521)
- ^ Leonard Orban (). „Cyrillic, the third official alphabet of the EU, was created by a truly multilingual European” (PDF). europe.eu. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Comrie, Bernard; Corbett, Greville G. (). The Slavonic Languages (în engleză). Routledge. ISBN 978-0-415-04755-5.
- Sussex, Roland; Cubberley, Paul V. (). The Slavic languages. Cambridge language surveys (în engleză). Cambridge university press. ISBN 978-0-521-22315-7.