Limbile Republicii Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limba de stat a Republicii Moldova este româna. Legea din 1989 privind limba de stat a Moldovei sovietice prevedea că aceasta era moldoveneasca, fiind mijlocul principal de comunicare în toate sferele societății, precizând și existența unui fond comun între limba română și cea moldovenească[1]. Declarația de independență a R. Moldova, adoptată în 1991, a stabilit ca limbă oficială româna [2]. Apoi, în 1994, Constituția țării a oficializat limba moldovenească scrisă cu alfabetul latin[3]. În 2013, Curtea Constituțională a R. Moldova a stabilit că Declarația de independență prevalează față de Constituție, prin urmare denumirea limbii de stat este cea din Declarația de independență, adică „limba română”[4].

Majoritatea lingviștilor consideră româna și moldoveneasca ca fiind aceeași limbă, cu atât mai mult, cu cât și în Republica Moldova se aplică aproape identic aceleași norme ale limbii române standard (numită și literară) ca în România. Glotonimul „limbă moldovenească” și adverbul „moldovenește” se utilizează în anumite contexte politice[5].

Materia școlară „Limba și literatura română” este predată în școlile moldovenești din 1991[6].

Potrivit recensământului din 2014[7] 77,9% din populația țării au declarat că au ca limbă maternă „româna” sau „moldoveneasca”, iar 76,3% dintre dintre cetățeni o folosesc zilnic, ca primă limbă de comunicare. Româna mai este vorbită de 5,3% dintre cetățenii moldoveni care au ca limbă maternă rusa, 6,9% dintre cei care au ca limbă maternă ucraineana, 1,1% dintre cei care au declarat găgăuza drept limbă maternă, 5,9% dintre cei a căror limbă maternă este bulgara.

Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (14,1% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa are în R. Moldova statutul de „limbă pentru comunicare interetnică”, statut păstrat din perioada sovietică. Este limbă oficială în regiunea moldovenească Găgăuzia și în Transnistria. Ca mijloc de comunicare cotidiană o folosesc 92,8% dintre cei care au rusa drept limbă maternă, urmați de 33,3% din vorbitorii găgăuzei ca limbă maternă, 32,6% din bulgarofoni, 30,9% din cei care au ucraineana ca limbă maternă., 4,8% din cei care au drept limbă maternă pe cea a băștinașilor.

Limbile ucraineană (vorbită de 61% din cei care ucraineana ca limbă maternă) și găgăuză (vorbită de 63,8% din cei care o au ca limbă maternă) sunt recunoscute ca limbi minoritare, cu statut oficial în zonele din Republica Moldova cu concentrație crescută a populațiilor vorbitoare ale acestor limbi. Este vorbită de 2,6% din cetățenii țării.

Limbile engleză și franceză sunt cele mai populare limbi străine predate în cele mai multe școli din Republica Moldova.

Recensământul din 2004[8][modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Structura lingvistică a Republicii Moldova, conform recens. din 2004.

     moldovenească (58.77%)

     română (16.40%)

     rusă (15.99%)

     ucraineană (3.85%)

     găgăuză (3.10%)

     bulgară (1.14%)

     altă/nedeclarată (0.75%)

Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 60% din cei 3 383  332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei. Potrivit datelor culese la recensământul din 2004, în pofida cazurilor înregistrate de către observatorii străini privind descurajarea subiecților de a se declara „români” și nu „moldoveni”, numărul celor care au declarat limba română ca limbă vorbită de obicei în mediul urban a crescut relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă vorbită de obicei.

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară : pentru aceștia nu există numiri oficiale politice diferite, pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind de facto limba de comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din Moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă.

Dacă circa 380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova declară limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni, ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. Este important de reținut că în comparație cu recensământul din 1989, uzul zilnic al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii de rusificare.

Structura lingvistică a populației R. Moldova conform recensământului din 2004
(fără teritoriul din Stînga Nistrului și mun. Tighina).
Naționalitate/Prima limbă moldovenească română rusă ucraineană găgăuză bulgară altă limbă nedeclarată Total
Moldoveni 1.949.318 475.126 128.372 9.170 799 1.113 951 2.564.849
Ruși 8.852 2.805 187.526 1.224 329 344 138 201.218
Ucraineni 17.491 4.158 141.206 118.699 427 294 131 282.406
Găgăuzi 2.756 609 40.445 413 102.395 821 61 147.500
Români 1.597 69.936 1.537 81 5 4 116 73.276
Bulgari 4.652 1.046 23.259 188 673 35.808 36 65.662
Celelalete naționalități 3.828 1.133 18.610 339 262 181 9,856 192 34.401
Nedeclarată 46 1 35 29 13.909 14.020
Total după prima limbă vorbită 1.988.540
58,77% 
554.814
16,4% 
540.990
15,99% 
130.114
3,85% 
104.890
3,1% 
38.565
1,14% 
11.318
0,34% 
14.101
0,41% 
3.383.332
100% 

Recensământul din 2014[9][modificare | modificare sursă]

La recensământul din 2014, 53% din cei chestionați au declarat că limba pe care o folosesc de obicei este moldoveneasca, procent mai mic decât cel de la recensământul din 2004, când 58,8% au declarat acest lucru. De asemenea, comparativ cu recensmământul anterior, a crescut procentul celor care au declarat că vorbesc de obicei limba română, de la 16,4% la 23%. Se observă că procentul vorbitorilor de limbii ruse este mult mai mare în mediul urban decât în cel rural: 29,6% versus 6,1%. De asemenea, limba romani a fost inclusă printre varintele de răspuns ale chestionarului, spre deosebire de recensământul din 2004.

Circle frame.svg

Structura lingvistică a Republicii Moldova, conform recensământului din 2014.

     moldovenească (53%)

     română (23.3%)

     rusă (14.1%)

     ucraineană (2.6%)

     găgăuză (2.6%)

     bulgară (0.9%)

     romani (0.2%)

     altă/nedeclarată (3.2%)

Structura lingvistică a populației R. Moldova conform recensământului din 2014
(fără teritoriul din Stînga Nistrului și mun. Tighina).
Limba maternă/Limba vorbită de obicei moldovenească română rusă ucraineană găgăuză bulgară altă limbă nedeclarată Total
Moldovenească 94,3% 1,7% 3,5% 0,3% 0,0% 0,0% 0,2% 0,0% 100%
Rusă 3,8% 1,5% 92,8% 1,3% 0,1% 0,1% 0,3% 0,0% 100%
Ucraineană 5,8% 1,1% 30,9% 61% 0,0% 0,1% 0,1% 1,0% 100%
Găgăuză 0,9% 0,2% 33,3% 0,0% 63,8% 0,4% 0,1% 1,2% 100%
Română 1,4% 97,0% 1,3% 0,0% 0,0% 0,0% 0,3% 0,0% 100%
Bulgară 4,9% 1,0% 32,6% 0,1% 0,6% 59,8% 0,1% 0,9% 100%
Romani 7,4% 7,9% 9,3% 0,5% 0,7% 0,3% 0,1% 0,0% 100%
Celelalete limbi 10,0% 7,4% 45,2% 0,6% 0,9% 0,2% 33,9% 1,8% 100%
Nedeclarată 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 100%
Total după prima limbă vorbită 1.486.570
53,0% 
652.394
23,3% 
394.133
14,1% 
73.802
2,6% 
74.167
2,6% 
26.577
0,9% 
12.734
0,4% 
84.424
3,0% 
2.804.801
100% 

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldovenești nr. 3465-XI din 01.09.89; Vestile nr. 9/217, 1989 (accesat la 18 decembrie 2015).
  2. ^ Declarația de independență a Republicii Moldova (accesat la 18 decembrie 2015).
  3. ^ Constituția Republicii Moldova, articolul 13, aliniatul 1 (accesat la 18 decembrie 2015).
  4. ^ HOTĂRÎRE Nr. 36 din 05.12.2013 (accesat la 18 decembrie 2015).
  5. ^ De exemplu în en constituția Transnistriei (accesat la 18 decembrie 2015).
  6. ^ Cf. Curriculum pentru clasele a IX-a – a XII-a (accesat la 18 decembrie 2015).
  7. ^ Recensămîntul populației 2014, Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale, tabelele 9 și 10.
  8. ^ Rezultatele recensământului din 2004
  9. ^ Rezultatele recensământului din 2014