Limbile Republicii Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
LanguesMoldavie.jpg
Hartă etnică

Limba de stat a Republicii Moldova este româna. Legea din 1989 privind limba de stat a Moldovei sovietice prevedea că aceasta era moldoveneasca, fiind mijlocul principal de comunicare în toate sferele societății, precizând și existența unui fond comun între limba română și cea moldovenească[1]. Declarația de independență a R. Moldova, adoptată în 1991, a stabilit ca limbă oficială româna [2]. Apoi, în 1994, Constituția țării a oficializat limba moldovenească scrisă cu alfabetul latin[3]. În 2013, Curtea Constituțională a R. Moldova a stabilit că Declarația de independență prevalează față de Constituție, prin urmare denumirea limbii de stat este cea din Declarația de independență, adică „limba română”[4].

Majoritatea lingviștilor consideră româna și moldoveana ca fiind aceeași limbă, cu atât mai mult, cu cât și în Republica Moldova se aplică aproape identic aceleași norme ale limbii române standard (numită și literară) ca în România. Glotonimul „limbă moldovenească” și adverbul „moldovenește” se utilizează în anumite contexte politice[5].

Materia școlară „Limba și literatura română” este predată în școlile moldovenești din 1991[6].

Potrivit recensământului din 2004[7] 75,8% din populația țării au declarat că au ca limba maternă „româna” sau „moldoveneasca”, 96,05% dintre aceștia folosind-o zilnic, ca primă limbă de comunicare. Româna mai este vorbită de 5,8% din rușii cetățeni moldoveni, 7,7% dintre ucraineni, 2,3% dintre găgăuzi, 8,7% dintre bulgari și 14,4% din alte etnii.

Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (11,25% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa are în R. Moldova statutul de „limbă pentru comunicare interetnică”, statut păstrat din perioada sovietică. Este limbă oficială în regiunea moldovenească Găgăuzia și în Transnistria. Ca mijloc de comunicare cotidiană o folosesc 93,2% din etnicii ruși, urmați de 4,9% din basarabeni, 50% din ucraineni, 27,4% din găgăuzi, 35,4% din bulgari și 54,1% din membrii celorlalte minorități.

Limbile ucraineană (vorbită de 69,81% din ucraineni) și găgăuză (vorbită de 76,13% din găgăuzi) sunt recunoscute ca limbi minoritare, cu statut oficial în zonele din R. Moldova cu concentrație crescută a populațiilor vorbitoare ale acestor limbi.

Limbile engleză și franceză sunt cele mai populare limbi străine predate în cele mai multe școli din Republica Moldova.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldovenești nr. 3465-XI din 01.09.89; Vestile nr. 9/217, 1989 (accesat la 18 decembrie 2015).
  2. ^ Declarația de independență a Republicii Moldova (accesat la 18 decembrie 2015).
  3. ^ Constituția Republicii Moldova, articolul 13, aliniatul 1 (accesat la 18 decembrie 2015).
  4. ^ HOTĂRÎRE Nr. 36 din 05.12.2013 (accesat la 18 decembrie 2015).
  5. ^ De exemplu în en constituția Transnistriei (accesat la 18 decembrie 2015).
  6. ^ Cf. Curriculum pentru clasele a IX-a – a XII-a (accesat la 18 decembrie 2015).
  7. ^ Recensămîntul populației 2004, Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale, tabelul 8. Populația după naționalitățile de bază, limba maternă și limba în care vorbește de obicei (accesat la 18 decembrie 2015).