Limbile slave

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Distribuţia limbilor slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croati, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene.

Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar mai poate fi găsit încă în multe lucrări de specialitate. Termenul „limba slavonă” se referă strict la limba slavă bisericească și literară, care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească, folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărțile grecești de cult din secolele IX–XI.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Limbile slave se împart în 3 mari grupe, atât din punct de vedere geografic, cât și privind evoluția acestor limbi după desprinderea din trunchiul comun.

Slave de vest:

Limbile slave de sud:

Limbi slave de est:

Există, de asemenea, o limbă artificială, numită slovio construită pentru a fi înțeleasă ușor de vorbitorii limbilor slave.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Teoriile despre istoria veche a limbii proto-slave, strămoșul comun al tuturor limbilor slave și descendent al limbii proto-indo-europene, sunt numeroase și contradictorii. În timp ce unii lingviști susțin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale și lexicale între acestea, alți lingviști afirmă că asemănările se datorează unei învecinări îndelungate. O a III-a teorie, mai puțin acceptată, este aceea potrivit căreia strămoșul limbilor slave ar fi apărut în Balcani de unde s-ar fi răspândit ulterior în celelalte zone.

Este, totuși, foarte probabil ca până în secolele X-XI toți slavii să vorbească o limbă unică, cu foarte puține deosebiri regionale. Ceea ce a determinat diferențierea limbilor slave a fost răspândirea lor pe o arie foarte largă, amestecul cu diferite popoare autohtone care a determinat diverse împrumuturi, urmată de așezarea unor alte popoare între teritoriile ocupate de slavi. Maghiarii sosiți în Câmpia Panoniei au întrerupt legăturile dintre slavii de sud și cei de vest.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]