Utilizator:Dorel8/Teste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Navă de stins incendii este un utilaj destinat intervențiilor pentru stingerea incendiilor pe apă și în porturi . Ele sunt special construite și echipate cu materiale și instalații de stingere a incendiilor cu apă, spumă și pulbere, având în dotare diverse accesorii de protecție, substanțe de stingere pentru stingerea incendiilor[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bazele securității la incendiu în construcții, p.224

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


Ladă cu nisip este o cutie din scândură unde se află nisip utilizat pentru stingerea începutului de incendiu din clasa A (materiale combustibile, mase plastice) și limitat la incendiile de din clasa B (motorină grea, uleiuri, vopsele, unsori) utilizat cu precădere în locuri cu pericol redus de incendiu, clădiri izolate unde nu sunt surse de apă și în faza de început a acestora(depozite de furaje animale, magazine, școli, magazine, stații Peco).

Mod de folosire[modificare | modificare sursă]

Se i-a cu o lopata nisipul și se aruncă asupra flăcării care stinge incendiul.

Avantaj[modificare | modificare sursă]

Nisipul este un materiale de construcție care nu trebuie înlocuit periodic și este ușor de folosit la stingerea începuturilor de incendii.


Avioane de stins incendii denumite [bombardamente de stingere a incendiilor] construite în Canada.Avioanele se utilizează la stingerea incendiilor de pădure sau în zone greu accesibile.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Triunghiul de foc este reacția chimică a arderii între trei elemente: material combustibilul, oxigenul (aer) și sursa de aprindere în cantități suficiente. Dacă unul din aceste elemente nu există nu poate avea loc arderea[1].

Despre triunghiul de foc[modificare | modificare sursă]

Triunghiul de foc este un model simplu pentru a înțelege elementele necesare pentru cele mai multe incendii.Cu cât arde mai mult focul, arde și combustibilul, iar acesta începe să se stingă dacă nu mai punem pe el.Triunghiul de foc îl putem compara cu un triunghi cu laturi egale, dacă o latura dispare sau nu este egală cu cealaltă atunci nu mai avem triunghi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bazele securității la incendiu în construcții, p.7-8

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


Elicopter SMURD în Romania este în cadrul Inspectoratului General de Aviație, utilizat în executarea de misiuni umanitare de salvare a vieții cu elicopterele care sunt echipate personal medical și aparatură din dotare să intervină în situații de urgență [1].

Tipuri de misiuni medicale[modificare | modificare sursă]

  • primare;
  • secundare;
  • speciale.

Misiunile medicale primare[modificare | modificare sursă]

  • accidentele rutiere grave și alte tipuri de accidente, în care o persoană sau mai multe se află în pericol vital din cauza leziunilor suferite
  • pacienții aflați în stare critică în localități urbane mici sau cele rurale, localitățile sau locurile inaccesibile și localitățile și locurile în care lipsește asistența medicală de urgență calificată pentru cazul respectiv;
  • intervenția în sprijinul echipajelor de urgență și de primul ajutor ale serviciilor de asistență medicală de urgență prespitalicească publice sau private.

Misiunile medicale secundare[modificare | modificare sursă]

  • cazurile critice aflate internate în unități sanitare care nu pot asigura investigarea și/sau asistență medicală corespunzătoare, fiind necesar transferul pacientului către o unitate sanitară specializată;
  • transferul nou-născuților aflați în stare critică, care necesită asistență medicală specializată pe durata transferului și necesită incubator și echipamente speciale de monitorizare și eventual ventilație.

Misiunile medicale speciale[modificare | modificare sursă]

  • transportul personalului specializat pentru transplant;
  • transportul organelor prelevate în vederea transplantului;
  • misiunile de căutare-salvare;
  • alte misiuni de natură medicală, fie cu caracter umanitar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății , Art.86, alin. 2b

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Elicopter de stins incendii MI -17 are un sac instalat care se umple cu apă și se utilizează la stingerea incendiilor de pădure sau zone greu accesibile

Activități(misiuni)[modificare | modificare sursă]

Pe lângă cele de stingerea incendiilor mai execută transport personal și materiale, sprijinul acțiuni de intervenție, evacuare medicală, căutare - salvare, cercetare și supraveghere aeriană prin observare vizuală.


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Protecția structurală la incendii[modificare | modificare sursă]

Protecția la incendii într-o clădire, constă în:

  • Protecția pasivă care presupune:
  • compartimentarea clădirii în ansamblu prin utilizarea de materiale rezistente la foc.
  • organizarea în compartimente mai mici de incendiu, constând din una sau mai multe încăperi sau construcții care să prevină sau să încetinească răspândirea incendiului dintr-un spațiu la altul, de la o construcție la alta. Acestea se prevăd de la caz la caz cu scopul de a limita pagubele astfel încât utilizatorii să poată ieși în siguranță în situații de urgență pentru a ajunge într-o zonă fără pericol de incendiu.


Perete antifoc

Despre perete antifoc, compartiment de incendiu[modificare | modificare sursă]

Perete antifoc nu se folosește în reglementările europene.Diferențierea intre destinațiile elementelor de construcție se face prin performanțele de rezistență la foc, uzual este denumit compartiment de incendiu.Compartimentul de incendiu reprezintă construcția sau o parte a unei construcții conținând una sau mai multe încăperi sau spații,delimitate prin elemente de construcții destinate să îl izoleze de restul construcției, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcție de riscul de incendiu existent, destinație, alcătuire și de rezistența la foc a construcției. Compartimentul de incendiu poate fi o construcție independentă, o încăpere, o zonă sau un volum, delimitat de pereți antifoc, respectiv planșee antifoc.În clădirile înalte și foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul pană la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc și cu aria desfășurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcții civile (publice)de gradul I rezistență la foc[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bazele securității la incendiu în construcții, p.56-60
  2. ^ Manualul Pompierului, p.123-124

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manualul Pompierului, Sorin Calotă [Colonel (r) Dr. Ing.] - coordonator lucrare, Gavril Temian (Colonel jr.) Viorel Știru [Colonel (r)] Gabriel Duduc Ionel [Maior Drd. Ing], Ion-Puiu Golgojan [Căpitan Dr. Ing.], Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009 ISBN 978-973-704-110-4

Termenul de protecție civilă înseamnă protejarea persoanelor împotriva catastrofelor naturale. Semnul distinctive international de protecție civilă este reprezentat de un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, conform Protocolului de la Geneva din 1949. Mai jos mai multe organizații de protective – civilă.

Protecția civilă în alte țări[modificare | modificare sursă]

Germania[modificare | modificare sursă]

Articol principal - THW Germania

Belgia[modificare | modificare sursă]

Articol principal - Belgia

Franța[modificare | modificare sursă]

Articol principal - Franța GSFF

Italia[modificare | modificare sursă]

Articol principal - Protecția civilă Italia

Vezi[modificare | modificare sursă]



Stingătorul cu apa pulverizată (A.P.) este mijloc de stingere acționat manual care conține o substanță care servește la stingerea unui incendiu.

Marcare și simbolizare[modificare | modificare sursă]

Etichetă cu fond albastru, simbol (AP).

Clasificare[modificare | modificare sursă]

AP6, AP9. AP10, AP12

Caracteristici tehnice[modificare | modificare sursă]

  • capacitatea recipientului (12 1);
  • lungimea jetului pulverizat (4-6 m);
  • temperatura de funcționare (+ 4 - 40 )ºC;
  • suprafața maximă de stingere, circa (0,8 mp).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Acest tip de stingător utilizat pentru stingerea începutului de incendiu din clasa A (materiale combustibile, mase plastice) și limitat la unele din clasaB (motorina grea, uleiuri, vopsele, unsori) utilizat cu precădere în spațiile cu pericol redus de incendiu (locuințe, birouri, școli, magazine).

Mod de folosire[modificare | modificare sursă]

Apa este pulverizata sub forma de ceață, iar presiunea ridicata permite stingerea incendiilor de la o distanță sigură.

Pentru punerea în funcțiune a stingătorului se procedează astfel:

  • se așează pe sol în apropierea locului de intervenție și se scoate siguranța de siguranță;
  • cu o mâna se prinde furtunul de refulare, se îndreaptă spre focar iar cu cealaltă mană se lovește butonul percutor care sub influența jetul pulverizat acționează asupra incendiului.

Odată pus în funcțiune, stingătorul lucrează pana la golirea completa.

ATENȚIE! Este interzis utilizarea stingătoarelor cu apă la instalații electrice, deoarece există riscul electrocutării[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor , p 183-185

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor, Ed. Ministerul de Interna, Comandamentul Trupelor de Pompieri, 1992

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Inspectoratul județean pentru situații de urgență (I.S.U.)este o instituție publică, structură specializate în domeniul apărării împotriva incendiilor și protecției civile constituie în fiecare județ și in municipiul București ca servicii public deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgentă (I.G.S.U.), denumit în continuare Inspectorat General. Fiecare inspectorat are o zonă de competență și subunități (detașamente, stație de pompieri, gărzi de intervenție) care își desfășoară activitatea la nivelul județului în baza regulamentului de organizare și funcționare iar acestea sunt conduse de inspector șef. În București față de inspectoratul județean este și Brigadă de Pompieri a Capitalei

Compunerea personalului[modificare | modificare sursă]

  • ofițeri, maiștri militari și subofițeri de protecție civilă, pompieri și specialiști;
  • funcționari publici calificați;
  • personal contractual operativ de execuție, atestat în meseriile de protecție civilă, pompieri și alte specialități;
  • personal contractual auxiliar.

Pompierii profesioniști au grad militar. Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor.Pompierii profesioniști sunt în serviciul națiuniiEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume.

Activități desfășurate[modificare | modificare sursă]

  • monitorizare, evaluare, cercetare a cauzelor producerii situațiilor de urgență;
  • informare și educare preventivă a populației și avertizare a acesteia, înștiințare a autorităților administrației publice, despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
  • căutare, descarcerare și salvare a persoanelor;
  • evacuare a persoanelor, populației sau bunurilor periclitate, prin asigurarea măsurilor de evacuare, instalarea taberelor de sinistrați, participarea la transportul populației și al unor categorii de bunuri;
  • distrugere a zăpoarelor de gheață sau degajare a cursurilor de apă;
  • acordare a asistenței medicale de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de urgență profesioniste;
  • asigurare logistică a intervenției structurilor proprii și punere la dispoziția altor structuri, a unor categorii de tehnică, materiale și echipamente;
  • stingerea incendiilor;
  • decontaminare a populației, cu mijloace specializate și/sau a punctelor de decontaminare personal, tehnică și echipament recunoscute din timp în profil teritorial;
  • neutralizare a efectelor materialelor periculoase prin acțiuni de asanare a muniției neexplodate din timpul conflictelor militareEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume.

Dotarea ISU[modificare | modificare sursă]

Serviciile de urgentă au în înzestrare autospeciale și utilaje de intervenție, de descarcerare și acordare a primului ajutor, echipament și aparatura de transmisiuni, gestionare apeluri de urgenta, alertare-înștiințare, de informatica, de identificare riscuri și de protecție a personalului, mijloace de transport, substanțe și alte materiale tehnice specifice, precum și animale de căutare-salvare, necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevazute de legeEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Un pompier profesionist este un pompier care este angajat, activitate principală a acestuia fiind de intervenție în caz de incendiu , în unele țări acesta este funcționar public angajaț de către stat (în România ) sau autoritățile locale ( primării, departamente, regiuni ...), dar în unele locuri, acest serviciu public este delegat companiilor private (cum este cazul pentru exemplu de două treimi din orașele Danemarca prin intermediul companiei Falck, iar în România Serviciul Privat pentru Situații de Urgență (S.P.S.U.) la agenți economici. Pe când pompierii voluntari de cele mai multe ori sunt voluntari.

Prezentare generală în România[modificare | modificare sursă]

După Primul Război Mondial, a existat o propunere de desființare a pompierilor militari actuali profesioniști și transformare a acestuia într-o structură civilă, dependentă de autoritățile locale. Din motivele expuse mai jos aceasta propunere nu a fost aplicata de Ministerul de Război, de care depindea Serviciul Pompierilor iar astăzi sunt constituiți în serviciile de urgență profesioniste, voluntare și private.

Până în anul 2004, măsurile de protecție civilă și stingere a incendiilor se realizau de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari și Comandamentul Protecției Civile, instituții aflate sub coordonarea Ministerului de Interne.

În zilele noastre pompierii profesioniști o parte au statut de cadru militar și sunt constituiți în servicii publice comunitare profesioniste pentru situație de urgență, denumite in continuare servicii de urgența profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate și funcționează ca inspectorate județene si al municipiului [[București] și care, asigură în zonele de competență coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgențaEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume.

Act istoric[modificare | modificare sursă]

Va rămâne în istoria neamului ca fiind un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluției de la 1848 și prima afirmare patriotică a calităților morale si de luptă ale ostașilor tinerei armate române moderne ca urmare a luptelor care au avut loc în 13 septembrie, Bătălia din Dealul Spirii lângă București, sub comanda Căpitanului Pavel Zăgănescu comandantul Companiei de Pompieri București și oastea turcilor care a fost învinsă[1].

Activități desfășurate[modificare | modificare sursă]

Pompierii profesioniști desfășoară mai multe activități, dar cele mai importante rămân cele legate de stingerea incendiilor (lupta împotriva incendiilor).

  • prevenirea și intervenția în situațiilor de urgență (incendii, inundații, cutremur, accidente rutiere, alunecări de teren, etc.);
  • informarea și educarea preventivă a populației și avertizarea acesteia, înștiințarea autorităților administrației publice despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
  • căutarea și salvarea persoanelor;
  • acordarea de asistență medicală de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de urgență profesioniste;
  • pregătirea populației în situații de urgență;
  • accidente de circulație;

Organizare internă[modificare | modificare sursă]

Pompieri profesioniști sunt într-o stație de pompieri care variază în funcție de țară și subunitate și lucrează 8, 12 sau 24 de ore cu pauze pentru odihnă și refacerea sănătății. De cele mai multe ori aceștia lucrează cu normă întreagă iar unii oameni lucrează cu jumătate de normă. Pompierii cu jumătate de normă, în unele cazuri, pot să efectueze o activitate paralelă ca pompier voluntar și în anumite condiții, remunerate în cazul activității private. În timpul liber misiunea lor principală este de a asigura intervenția de acasă pentru a putea intervenii în caz de (incendiu, accidente, de salvare, etc.) sau ajutor medical de urgență (în majoritatea țărilor, dar nu toate). În unele țări pompierii sunt, implicați în întreținerea vehiculelor, și uneori, ca personal administrativ.

Recrutarea de pompieri profesioniști[modificare | modificare sursă]

Belgia[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Pompier în Belgia

Franța[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Pompier în Franța Recrutarea de pompieri în Franța se face prin concurs:

  1. Subofițeri pompieri - aceste concursuri sunt organizate de către serviciile de pompieri județene și de salvare. Ele au loc fie în competiție deschisă la care pot patricipă și pompieri voluntari.
  2. Ofițeri pompieri acest concurs este organizat de Ministerul de Interne și autoritățile locale (în competiții interne și externe). De asemenea, printr-un concurs profesional poți să devii ofițer de pompieri.

Pentru a putea devenii ofițer se face o cerere scrisă unității, se vor da probe de concurs (fizice și psihice), examen scris iar dacă îl câștigi, poți fi inclus pe lista de aptitudini, iar în limita locurilor disponibile poți fi încadrat în serviciile de pompieri județene și de salvare. Candidații care au trecut toate testele fizice și psihice vor fi incluși într-o listă de aptitudini naționale pentru o perioadă de trei ani. În cazul în care nu a primit e-mail în termen de trei ani, candidatul va concura din nou. Fiind pe această listă, atunci el trebuie să se încadreze în cadrul serviciilor de pompieri și de salvare pentru a fi recrutat.Odată angajat de un departament, timp de un an v-a fi angajat ca stagiar, timp în care se formează ca ofițer. După această perioadă, el poate fi titularizat.


Luxemburg[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Pompierii din Marele Ducat de Luxemburg

Elveția[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Pompier în Elveția

România - compunerea personalului[modificare | modificare sursă]

  • ofițeri, maiștri militari și subofițeri de protecție civilă, pompieri și specialiști;
  • funcționari publici calificați;
  • personal contractual operativ de execuție, atestat în meseriile de protecție civilă, pompieri și alte specialități;
  • personal contractual auxiliar.

Pompierii profesioniști au grad militar. Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor.Pompierii profesioniști sunt în serviciul națiunii.

Diferitele specialități[modificare | modificare sursă]

Franța[modificare | modificare sursă]

Specialități de intervenție pot fi delegate pompierilor clasa a doua, caporal, sergent și plutonier, pe baza calificărilor lor, formare dobândit și abilitățile lor medicale.

  • grupuri subacvatice intervenții. Aceste grupuri efectua misiuni de salvare de persoane de la înec, cercetare diverse (vehicule, persoane ...)
  • echipele chinologice (însoțite de câini ). Ei se specializează în căutare și salvare în construcții ( cutremur, colaps, explozie ...) sau de căutare de persoane dispărute.
  • grupuri de cercetare și intervenții de mediu periculoase (GRIMP). Sunt specializați în misiunile de salvare în diferite medii dificile (puțuri, peșteri, râpe...) și necesită utilizarea de tehnici și persoane competente. Aceste acțiuni dificile sunt efectuate de către echipe specializate, folosind metode și materiale sau în mare parte specialiști pasionați de munte și speologie. GRIMP poate să intervină sau să salveze persoane în medii naturale și artificiale unde nu se poate intervenii cu utilajele, autospecială pentru intervenții la incendii clasice, tradiționale deoarece relieful este inadecvat acestora și riscurile sunt foarte mari. Celulele mobile chimice și radiologice răspuns (CMIC-CMIR). În asemenea cazuri pompieri sunt implicați în timpul incendiilor, industriale, poluare, accidente chimice sau accidente care implică materiale radioactive.
  • mașini rapide pentru deplasarea în astfel de situații, de salvare, acțiune și conducere a intervenției, barcă, macara, elicopter, etc.
  • incendiile de pădure - echipe de salvare pe munte.
Prevenirea

Într-o țară în care dezvoltarea urbană și industrială se extinde, este foarte important îndrumările date de oamenii cu experiență. Pompierii sunt implicați la toate nivelurile unui proiect de construcție. Arhitecții vin să consulte la birourile de prevenire pentru a respecta standardele de siguranță în proiectele lor. Pompierii examinează documentațiile în faza de proiect ale clădirilor publice (școli, spitale, administrativ, hoteluri ...), verifică dacă acestea s-au întocmit corect și s-au prevăzut materiale corespunzătoare riscului de incendiu. Ei efectuează inspecții în teren la fața locului pentru a se da în funcțiune și a se deschide publicului, precum și vizite regulate la sistemele de securitate.

Membrii ai serviciului de sănătate și medical SHN:

  • medicii pompieri
  • veterinari pompieri
  • farmaciștii pompieri.


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoria fondărei orașului Bucureșt (capitolul "Ceva despre revoluția din 1848") de Dimitrie Papazoglu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Pompieri voluntari din Germania

Pompierii voluntari au, în general, aceleași atribuții ca și pompierii profesioniști, numai că nu sunt plătiți pentru aceasta, excepție fiind șoferul de pe autospecială pentru stingerea incendiilor care diferă de la o țară la alta și care desfășoară activități în cadrul serviciului de urgență în mod benevol.


Anunțarea pompierilor[modificare | modificare sursă]

Pompierii sunt anunțați telefonic de la o țară la alta, pager sau uneori prin GSM în cazul unui incendiu pentru a pute intervenii în timpul cel mai scurt. În localitățile unde sunt autospecială pentru stingerea incendiilor aceștia în funcție de organizarea acestora sunt anunțați și la Stațiile de Pompieri, în Romania fiind Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență(S.V.S.U.).

În România alarmarea serviciilor în caz de urgență se face telefonic prin Serviciul de urgență 112 (numele complet Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență - SNUAU). Acest număr este, gratuit și se poate face de la orice telefon mobil sau fix .

Principii[modificare | modificare sursă]

La baza exercitării voluntariatului stau următoarele principii:

  • implicarea activă a voluntarului în viața comunității;
  • voluntarii sunt selecționați fără discriminări, pe baza egalității de șanse;
  • participarea ca voluntar se face numai pe baza unui consimțământ scris
  • cunoașterea riscurilor pe care le implică activitatea în acest serviciu[1].


Autoritățile trebuie să sprijine activitatea de voluntariat prin următoarele măsuri:

  • informarea populației privind comportamentul în situații de urgență;
  • atragerea de resurse financiare pentru sprijinirea pompierilor voluntari;
  • organizarea de cursuri de pregătire și perfecționare a personalului implicat în activitatea de prevenire și stingere a incendiilor.

Despre voluntariat[modificare | modificare sursă]

În Germania, servicii de pompieri profesioniști există doar în orașe, iar prin sate și alte localități mici activează pompierii voluntari. Pompierii voluntari sunt susținuți de stat prin echipare și dotarea cu tehnica necesară și ei nu sunt salarizați.[2]

În Romania pompierii voluntari sunt constituiți în cadrul Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotri-va incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor. Pompierii voluntari fac parte din servicii voluntare pentru situații urgență (S.V.S.U), iar activitatea acestora este condusă de către primar prin consiliile locale.Acolo unde este autospecială pentru stingerea incendiilor, în funcție de posibilități, aceasta este încadrată cu șofer care lucrează în ture de 8 ore sau 12 de ore la serviciu, de la caz la caz, iar restul orelor se asigură la permanență de acasă și care este plătit de primărie. Ceilalți pompieri care încadrează autospecială pentru stingerea incendiilor în general sunt voluntari, aici găsiți mai multe informații despre Pompierii din Romania.

Statutul juridic[modificare | modificare sursă]

Statutul pompierului voluntar nu este valabil în toate țările, acesta diferă de la o țară la alta, de la caz la caz.

Pompierii voluntari în diferite țări[modificare | modificare sursă]

Belgia și Franța[modificare | modificare sursă]

Articol pompier voluntar Pompierii din Belgia și Franța

Germania[modificare | modificare sursă]

Articol pompier voluntar

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Despre voluntariat Despre voluntariat principii - Blogul Pompierii Voluntari
  2. ^ Как борются с лесными пожарами в Германии ru

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Lupta împotriva incendiilor este (cu unele excepții) în domeniul specific meseriei de pompieri. Cu toate acestea, un început de incendiu poate fi stins. Cetățenii ar trebui să știe cum să ia măsuri pentru a prevenii și stinge începutul de incendiu. Sunt cazuri când cu o găleată de apă poți stinge un început de incendiu iar alteori trebuie să folosești mii de litrii pentru a-l putea stinge. În lupta împotriva incendiilor trebuie avut în vedere următoarele trei elemente esențiale care îl întrețin numit triunghiului de foc:

  • existența materialelor combustibile care se pot consuma prin ardere(lemn, hârtie , combustibil, gaz);
  • un comburant sau prezența substanțelor care întrețin arderea, în general oxigenul din aer;
  • sursă de energie capabile să realizeze temperatura de aprindere(scântei).

Recomandări cetățean[modificare | modificare sursă]

În cazul unui incendiu, cetățeanul poate acționa pentru stingerea acestuia, numai în cazul în care acesta este într-o fază incipientă, sau dacă aveți mijloacele de primă intervenție la îndemână și acest lucru vă permite. Nici un moment nu trebuie să acționați într-un mod disproporționat care să vă expună unui risc. Dacă vă aflați într-o clădire incendiată trebuie să ieșiți imediat în afara clădirii, încercând pe cât posibil să folosiți cele mai sigure trasee.În cazul în care clădirea respectivă este prevăzută cu ieșire de urgență, folosiți căile de evacuare, iar odată ajuns afară, nu vă mai întoarceți înăuntru, chiar dacă ați uitat acolo ceva foarte important. Viața dumneavoastră este cu mult mai importantă. Nu folosiți ascensorul.

Recomandări în caz de incendiu[modificare | modificare sursă]

Persoana care observa un incendiu, au obligația să anunțe prin orice mijloc, după caz, pompierii, primarul, sau poliția și sa ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingere a incendiului[1]. În caz de incendiu, orice persoana trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor aflați în pericol, sau în dificultate, din proprie inițiativa ori la solicitarea victimei, a reprezentanților autorităților administrației publice, precum și a personalului Serviciilor de urgența din România la telefonul 112, telefon unic pentru situații de urgență, poliție, ambulanță, pompieri. Pentru operativitate, este bine ca datele pe care le furnizați Serviciilor de urgența din România să fie clare și să răspundeți la la următoarele întrebări?

  • cine este persoana care anunță;
  • ce accident s-a produs;
  • cum se manifestă incendiu;
  • unde s-a produs incendiul/accidentul.

Apoi așteptați lângă telefon pentru confirmarea apelului dumneavoastră. În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația sa intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea și stingerea acestora. În situația în care o persoană este surprinsă de izbucnirea unui incendiu este necesar să respecte anumite reguli care să preîntâmpine cazurile de accidentare sau punere în pericol a integrității fizice ori a vieții acesteia.

Mijloace de stingere[modificare | modificare sursă]

Apa[modificare | modificare sursă]

Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce privește stingerea incendiilor de materiale combustibile (clasa A), datorită căldurii latente de vaporizare mare (243,58 J la 25°C). Pentru a se vaporiza "extrage" o cantitate mare din căldura incendiului. Ca urmare, efectul de stingere al incendiului cu apă se realizează, în principal, prin răcirea materialului care arde. Efectul de stingere se realizează și prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul din aer și prin acțiune mecanică (când se folosește sub formă de jet compact). Apa care vine în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, o transformă în vapori și prin saturarea spațiului înconjurător, limitează accesul aerului spre focarul incendiului. Apa constituie, totodată, un filtru pentru radiație termică, deci cu excelentă capacitate de ecranare și protecție la incendiu.

Apa poate fi folosită sub formă de jet compact, pulverizat și abur.

Apa se refulează asupra zonelor de ardere sub formă pulverizată (picături fine, ceață sau ploaie).Față de jetul compact, jetul pulverizat prezintă ca avantaje mărirea randamentului de stingere prin micșorarea consumului de apă, nedeteriorarea obiectelor, posibilitatea utilizării în incinte cu praf combustibil, dar prezintă dezavantajul lungimii reduse a jetului. se refulează asupra zonelor de ardere sub formă pulverizată (picături fine, ceață sau ploaie).Față de jetul compact, jetul pulverizat prezintă ca avantaje mărirea randamentului de stingere prin micșorarea consumului de apă, nedeteriorarea obiectelor, posibilitatea utilizării în incinte cu praf combustibil, dar prezintă dezavantajul lungimii reduse a jetului.

Apa nu se poate folosii la[modificare | modificare sursă]

  • instalații electrice sub tensiune, deoarece este o bună conducătoare de electricitate;
  • acolo unde sunt substanțe sau produse chimice (carbidul carbură de calciu, metale ca sodiu și potasiu etc.) poate genera explozie sau degaja gaze combustibile care intensifică arderea.
  • unele materiale foarte inflamabile plutesc pe apă, cum ar fi uleiul iar în cazul unui incendiu acesta nu se stinge se poate extinde cum sunt și scurgerile de petrol sau alt tipuri de carburanți.

Pentru astfel de incendii de clasa B, apa este înlocuită cu produse care "sufoca focul", spuma[2].

Pentru stingerea incendiilor pompierii se folosesc de tehnica și utilajele aflat în dotarea unității: (autospecială pentru stingerea incendiilor, autoscară mecanică și alte autospeciale, vehicule specifice intervenției în asemenea situației.În funcție de tipul incendiului ei folosesc agent specific pentru stingerea acestuia(apă, spumă, dioxidul de carbon (CO2), pulberi).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor Art.1-7
  2. ^ Stingerea incendiilor P52-63

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Stingerea incendiilor, Pompiliu Bălulescu, Editura Tehnică București, 1981
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 21/07/2006
  • Manualul Pompierului, Sorin Calotă [Colonel (r) Dr. Ing.] - coordonator lucrare, Gavril Temian (Colonel jr.) Viorel Știru [Colonel (r)] Gabriel Duduc Ionel [Maior Drd. Ing], Ion-Puiu Golgojan [Căpitan Dr. Ing.], Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009 ISBN 978-973-704-110-4
  • Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor, Ed. Ministerul de Interna, Comandamentul Trupelor de Pompieri, 1992

Legături externe[modificare | modificare sursă]




Pompierii sunt persoane instruite și constituie un serviciu de ajutor în caz de urgență: incendii, accidente, inundații, cutremur, sau alte situație de urgență, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare a acestora.Misiunea sa principală este de a proteja oamenii, bunurile și mediul.

Pompierul este una dintre meseriile din serviciile publice civile, iar organizarea acestora diferă de la o țară la alta.Acestea sunt constituite în departamente și servicii publice de la caz la caz: Departamentul de Pompieri și Serviciu de salvare (SDIS) din Franța, Belgia Serviciu de Pompierii Luxemburg(SRI), etc. dar în cele mai multe localități denumirea este de "pompieri", la plural.

Activități[modificare | modificare sursă]

  • Pompierii desfășoară diferite tipuri de activități(misiuni) cele mai complexe dintre acestea rămâne lupta împotriva incendiilor (dar reprezintă totuși aproximativ 8% din proceduri în Franța ). În general, lista de mai jos sunt enumerate principalele activități, dar diferă de la o țară la alta.
  • Acordarea de asistență medicală de urgență(nu în toate țările (de exemplu, în Luxemburg, misiunea este a Protecției Civile )
  • Lupta împotriva incendiilor
  • Salvarea și căutarea de persoane și animale
  • Avertizarea și înștiințarea autorităților administrației publice despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
  • Intervențiile în situațiilor de urgență (incendii, inundații, cutremur, alunecări de teren, etc.);
  • Intervenție de urgență în cazul unor substanțe periculoase și de poluare.
  • Intervenție la accidente, rutiere, descarcerare.


Organizare[modificare | modificare sursă]

Articole principale despre pompieri: Pompierii din Germania, Pompierii din Belgia, Pompierii din Statele Unite ale AmericiiPompierii din Franța și Pompierii din Elveția Servicii de Pompieri sunt disponibile 24 24, 7 zile 7. pompieri și tehnica de intervenție este în stație de pompieri, subunități de pompieri. Pompierii în funcție de statutul acestora sunt organizați și diferă de la o țară la alta, în pompieri profesioniști si pompieri voluntari.

Echipament de protecție[modificare | modificare sursă]

Din categoria echipament individual de protecție pentru pompieri fac parte următoarele mijloace pentru protecție: cască de pompier, costum de protecție contra apei, costum de protecție anticaloric, masca contra fumului și gazelor, aparatul izolant cu oxigen, aparatul de respirat cu aer comprimat, trusa cu butelii și cartușe filtrante, aparatul pentru cercetare chimică, trusa electrică, cizmele de cauciuc electroizolante, cizmele de protecție cu tălpi neperforabile, mănușile de cauciuc și ochelarii pentru sudură[1].

Riscurile activității face necesar utilizarea echipamentul individual de protecție. Cel mai utilizat echipament de către pompierii profesioniști este costumul de protecție tip NOMEX din material ignifug care este folosit în activitatea de stingere a incendiilor, Ținuta moderne constau din îmbrăcăminte de corp (cămașă și pantaloni) ignifug, și un sacou de protecție textil, în alte situații de urgență acesta este prevăzut cu benzi reflectorizante. Îmbrăcăminte exterioară este important deoarece protejează pompierul pentru transmiterea căldurii (efectul de izolare). Costumul de protecție sacou, casca, cizme și mănuși trebuie să prevină următoarele pericole:

  • risc mecanic: abraziune, lăcrimare;
  • chimic: împiedicarea pătrunderea lichidelor și substanțelor rezista la agenți agresivi majore (cum ar fi acidul clorhidric și sodă caustică );
  • risc de accident vascular cerebral de căldură și deshidratare: îndepărtarea de căldură și transpirație generată de forța;
  • noapte vizibilitate redusă: hainele are culori luminoase și banda retro-reflectorizante.

Casca trebuie să ne protejeze împotriva șocurilor. Pompierii poartă aparat de respirat cu aer comprimat (SCBA) constând dintr-o față complet masca de fata transparent și conectat la un cilindru de aer comprimat cu regulator . Cizmele trebuie să mențină glezna (pentru a evita entorse ), pentru a avea tălpi anti-alunecare, anti-acizi și anti-perforare și material rezistent la strivire. Pentru intervenții speciale, sunt echipamente individuale de protecție specifice activității:

  • costum de protecție anticaloric, aluminizat, protejare la radiație anumitor tipuri de incendii (petrol și gaze). Versiunea greu (complet impermeabil și independent) permite, de asemenea, trecerea prin foc pentru câteva zeci de secunde;
  • îmbrăcăminte de protecție la albinărit Hymenoptera (viespi, albine, etc.);
  • scăpărilor de gaz în cazul scurgerilor de gaze
  • explorări chimice, protejarea de substanțe chimice dăunătoare sau agenți biologici. Se folosește costum special în acest sens realizate de proiectanți;
  • radiație costum împotriva prafului radioactiv și lichid;
  • alpinism îmbrăcăminte specifică (pentru grupuri specializate);
  • scufundare - costum de scafandru (pentru grupuri specializate).

Pompierii în lume după țară[modificare | modificare sursă]

Germania[modificare | modificare sursă]

Articol principal

Belgia[modificare | modificare sursă]

Articol principal

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Articol principal

Franța[modificare | modificare sursă]

Articol principal

Elveția[modificare | modificare sursă]

Articol principal


Autoscara mecanică de 30 m este destinată salvării persoanelor de la înălțimi și asigurarea pătrunderii rapidă a pompierilor la părțile superioare ale clădirilor, când căile de acces devin impracticabile ca urmare a incendiilor, catastrofelor sau cutremurelor[2].

Despre autospecială istoric[modificare | modificare sursă]

Producătorul autospecialei de acest gen [Magirus] este din Germania care se folosește și în alte țări în Europa Centrala si Estica și care au fost folosite din anii 1980. În zilele noastre brandul Magirus este folosit doar pentru unitățile de pompieri. Iveco Magirus este unul dintre liderii echipamentelor pentru pompieri.

Scala permite:

  • pentru a efectua salvări de persoane de la etajele clădirilor, când accesul normal a acestora este dificil: evacuarea persoanelor;
  • pentru a transporta personal și echipamente;
  • dă apă din exterior.

Unele scale au țevi rigide, telescopic tronconic pentru ca apă să poată să urce la înălțimi.

Primele modele au fost acționate manual prin manivele. Modelele moderne sunt acționate de motoare. În multe cazuri, scara este prevăzut cu o platformă care se mișcă în sus și în jos, fixă sau detașabilă și asigură, astfel o înaltă siguranță a persoanelor salvate de la înălțimi. În ultimii ani starea tehnică a acestora a crescut și sunt două tipuri de țevi pentru stingere a incendiilor de diferite dimensiuni, respectiv telescopul care este rabatabil, s-a mărit înălțimea la care se poate acționa respectiv pentru evacuarea persoanelor din clădiri sau stinge incendiul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor, p. 43-70
  2. ^ Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor, p. 251

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manual pentru cunoașterea accesoriilor, utilajelor și autospecialelor de stingere a incendiilor, Ed. Ministerul de Interna, Comandamentul Trupelor de Pompieri, 1992
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor


Legături externe[modificare | modificare sursă]



Canga p.s.i. cârlig metalic cu coadă lungă din lemn folosit pe timpul intervențiilor la incendii sau calamități naturale pentru demolarea unor elemente de construcții, pentru întreruperea alimentării cu energie electrică sau pentru evacuarea unor materiale[1].

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Se utilizează pentru degajarea elementelor de construcții avariate în operațiile de stingere a incendiilor. Materiale: oțel forjat și lemn.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Termeni și expresii p.s.i., p. 25

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Termeni și expresii p.s.i., Editura Ministerul de Interne, Comandamentul Pompierilor, București, 1991
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Racord furtun accesoriu care folosește la realizarea legăturii între două furtune , tuburi de absorbție, la cuplarea a două accesorii diferite și la obturarea unor conducte de refulare sau aspirație.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere al mărimii[modificare | modificare sursă]

pot fi (A, B, C si D).

După domeniul de utilizare[modificare | modificare sursă]

racordurile se clasifica in:

  • racorduri de refulare pentru racordarea furtunurilor de refulare;
  • racorduri de aspirație pentru racordarea tuburilor de aspirație;
  • racorduri fixe montate prin înfiletare la gurile de aspirație;
  • racorduri înfundate cu rol de capac pentru etanșare

După diametre de trecere[modificare | modificare sursă]

  • racordurile de refulare sau aspirație:A( 96 mm), B( 62 mm), C(43 mm), D (18 mm).
  • racordurile fixe:A( 100 mm), B( 65 mm), C(45 mm), D (18 mmm)
  • racordurile înfundate:A( 100 mm), B( 65 mm), C(45 mm), D (18 mmm)[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Termeni și expresii p.s.i., p. 119

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Termeni și expresii p.s.i., Editura Ministerul de Interne, Comandamentul Pompierilor, București, 1991
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Vezi și[modificare | modificare sursă]




Detecție și alarmare este un sistem de detecție și alarmare a incendiilor, un echipament în cadrul sistemului de semnalizare și detectare a incendiilor având scopul de a detecta și alarma cât mai curând posibil producerea unui incendiu.

Compunerea sistemului de detecție[modificare | modificare sursă]

Sistemul de detecție este compus din dispozitivele de detectare și semnalizare a incendiilor butoane manuale sau detectoare automate ( detector de fum, detector de căldură, detector de gaz) rețele de cabluri și un panou de semnalizare care semnalizează, detectează, alarmează orice eveniment( fum, căldură, gaze) în cazul unui eventual incendiu.

Scop[modificare | modificare sursă]

Rolul sistemelor îl reprezinta detectarea începutul de incendiu în spatiile protejate și alarmarea personalul, a echipelor de pompieri și a oricărei categorii de persoane aflate îl zona care pot ajuta la stingerea incendiului și limitarea efectelor acestuia.

Compunerea echipamentului de control semnalizare[modificare | modificare sursă]

Echipament de control si semnalizare(E.C.S.) este o componentă a unui sistem de detectoare și de alarmă incendiu prin care alte componente pot fi alimentate cu energie și care este utilizat pentru:

  1. recepționarea semnalelor de la detectoarele conectate, determinarea dacă aceste semnale corespund unei condiții de alarmă, indicarea condițiilor de alarmă audibil și vizibil, indicarea locul pericolului, înregistra dacă este posibilă oricare din aceste informații;
  2. monitorizarea funcționării corecte a sistemului și a da avertizări audibile și vizibile pentru orice defect (de exemplu: scurtcircuit, rupere linie sau defect în alimentarea cu energie);
  3. a cere, să transmită semnalul de alarmă incendiu, de exemplu:
  • la dispozitivele de alarmă incendiu sonore sau optice;
  • la serviciul de pompieri direct sau prin intermediul unui echipament de transmisie a alarmei de incendiu;
  • spre echipamentul de comandă a protecției automate la un echipament automat de stingere a incendiului[1].


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Normativ privind securitatea la incendii și construcții I18 , p.1-9

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Normativ privind securitatea la incendii și construcții I18 ,Editura I.P.C.T. București
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
  • Manualul Pompierului, Sorin Calotă [Colonel (r) Dr. Ing.] - coordonator lucrare, Gavril Temian (Colonel jr.) Viorel Știru [Colonel (r)] Gabriel Duduc Ionel [Maior Drd. Ing], Ion-Puiu Golgojan [Căpitan Dr. Ing.], Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009 ISBN 978-973-704-110-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Protecția pasiva[modificare | modificare sursă]

Protecția pasiva la foc se referă la măsurile ce se pot lua cu scopul de a preveni/limita sau stopa răspândirea focului. Protecția pasiva la foc este complementara protecției active la foc si împreuna alcătuiesc sistemul de siguranța la foc.

Modalități de protecție[modificare | modificare sursă]

  • zidărie din materiale rezistente la foc
  • protecția cu vopsea termospumantă sau mortar a structurilor
  • materiale rezistente la foc la treceri si a goluri tehnologice
  • manșonarea conductelor din materiale plastice
  • izolarea cablurilor electrice
  • montarea de uși si geamuri rezistente la foc, tavane si podele rezistente la foc.

Scop[modificare | modificare sursă]

Salvarea de vieți omenești si limitarea pagubelor în caz de incendiu, iar dacă sunt luate și măsuri suplimentate cu sistemele de protecție active, incendiul poate fi stins, existând limitarea acestuia în alte zone.

Protecția structurală împotriva incendiilor[modificare | modificare sursă]

Protecția împotriva incendiilor într-o clădire, instalație sau o navă este un sistem care presupune:

  • Protecția activă, care include detectarea manuală sau automată a incendiului și de stingere a incendiului;
  • Protecția pasivă care include compartimentarea clădirii în ansamblu, prin utilizarea de materiale (pereți și pardoseli) rezistenți la foc. Organizarea în compartimente mai mici de incendiu, constând din una sau mai multe încăperi sau construcții, care să prevină sau să încetinească răspândirea incendiului dintr-un spațiu la altul, de la o construcție la altă, în scopul de limitarea a pagubelor, astfel încât utilizatorii să poată ieșii în siguranță în situație de urgență sau pentru a ajunge într-o zonă fără pericol asupra lorEroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume.
  • Prevenirea incendiilor presupune reducerea la minimum a surselor de aprindere, precum și educarea personalului, utilizatorilor privind exploatarea și întreținerea sistemelor de semnalizare și detectare a incendiului funcționare corectă a acestora, proceduri de urgență, inclusiv anunțare pompierilor în caz de situație urgență.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bazele securității la incendiu în construcții (Prelegeri), Dan Diaconu-Sotropa [Prof. univ. Dr. Ing.], Ed. Politehnum Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” din Iași
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
  • Manualul Pompierului, Sorin Calotă [Colonel (r) Dr. Ing.] - coordonator lucrare, Gavril Temian (Colonel jr.) Viorel Știru [Colonel (r)] Gabriel Duduc Ionel [Maior Drd. Ing], Ion-Puiu Golgojan [Căpitan Dr. Ing.], Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009 ISBN 978-973-704-110-4


Legături externe[modificare | modificare sursă]


Detector de căldură se declanșează la o creșterea a temperaturii.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

  • cu gradient de temperatură - termodiferențiale
  • cu gradient de temperatură - prag termomaximale

Despre detectoare[modificare | modificare sursă]

Detectoarele de căldură sunt în general considerate cele mai puțin sensibile dintre toate tipurile de detectoare. Un detector de căldură funcționează atunci când flăcările ating aproximativ o treime din distanță de la baza focului la tavan. Detectoarele de căldură cu gradient de temperatură sau termodiferențial se utilizează în locuri cu variații lente sau nesemnificative ale temperaturii, unde alarma de incendiu trebuie declanșată, la creșteri rapide sau depășirea unei valori limită a temperaturii. Detectoarele de prag de temperatură sau termomaximale se utilizează în locuri cu variații mari de temperatură, însă unde trebuie semnalizată ca alarmă depășirea unei valori maxime a acestei temperaturi[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Normativ privind securitatea la incendii și construcții I18 , Cap.2.1.1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • [Neosis] Detector de temperatură


Vezi și[modificare | modificare sursă]


Bună. D-le Accipiter Q. Gentilis referitor la pagina Costum de protecție am adăugat materiale la pagina Echipament individual de protecție , dacă doriți puteți vedea.Dorel---Dorel8 (discuție) 17 ianuarie 2015 12:15 (EET)
Pompieri din Germania echipați cu mijloace individuale de protecție. Dungile reflectorizante de pe combinezoane sunt clar vizibile.