Triunghiul morții (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Triunghiul morții
Afişul filmului
Rating AG - 2.png
Regizor Sergiu Nicolaescu
Scenarist Sergiu Nicolaescu
Vadim Tudor
Producător Sergiu Nicolaescu
Distribuitor România Film
Montaj Nicola Kitan
Melania Oproiu
Muzica Anton Suteu
Distribuție Sergiu Nicolaescu
Ilinca Goia
Valentin Teodosiu
George Alexandru
Cosmin Șofron
Florin Zamfirescu
Cristian Șofron
Ioana Moldovan
Daniela Nane
Alina Chivulescu
Valentin Teodosiu
Ciobanu Vlad
Premiera 1999
Premiera în România -
Premiera în Republica Moldova -
Durata 161 minute
Limba originală română
Prezență online

Pagina Cinemagia

Triunghiul morții este un film românesc din anul 1999, regizat de Sergiu Nicolaescu, în care se reconstituie luptele purtate de armata română impotriva ocupanților germani în Primul Război Mondial în localitățile Mărăști, Mărășești și Oituz. Ecaterina Teodoroiu (Ilinca Goia) este singura femeie care participă la bătălie. În film mai apar personaje importante ca Generalul Alexandru Averescu (Sergiu Nicolaescu), Regele Ferdinand (Eusebiu Ștefănescu) și Regina Maria (Maia Morgenstern).

Producție[modificare | modificare sursă]

Sergiu Nicolaescu afirma în volumul său de memorii că Ecaterina Teodoroiu a locuit în timpul Primului Război Mondial în casa părinților mamei lui din Târgu Jiu.[1][2][3] Mama sa, Sevastița Cambrea (1903-1980), a cunoscut-o foarte bine pe tânăra eroină.[4] Ambii săi părinți au fost cercetași în Primul Război Mondial.[3]

Filmările au avut loc în vara anului 1997. În timp ce filma pe poligonul de la Mihai Bravu, Nicolaescu a primit o adresă de la Mircea Daneliuc, directorul general al societății Rofilm, prin care era anunțat că filmările vor fi întrerupte. A doua zi, conducerea studioului de la Buftea a oprit echipa de filmare să se deplaseze la poligon. Având un termen fixat de finalizare, Nicolaescu s-a dus la Radu Gabrea, președintele Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C.) și i-a prezentat situația apărută, dar Gabrea i-a cerut să dea o declarație scrisă că va finaliza filmările la termenul fixat, în caz contrar urmând să răspundă cu averea personală pentru sumele alocate de CNC. Presat de timp, regizorul a intervenit în Parlament și a obținut alocarea de la bugetul statului a unei sume de bani pentru continuarea filmărilor. În plus, Banca Națională a României și Bancorex au oferit sponsorizări. Nicolaescu a adus o echipă de filmare din Republica Moldova, cu grup electrogen, electricieni, mecanici de cameră, șarfeur și travlingiști, cu care a continuat și finalizat filmările.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Viorel Domenico - „Filmul artistic rămâne pentru generațiile viitoare un document istoric”, în „Almanahul Oștirii '88” (Ed. Ministerului Apărării Naționale, București, 1988), p. 227. Convorbire cu regizorul Sergiu Nicolaescu.
  2. ^ Sergiu Nicolaescu - „Viață, destin și film” (ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011), p. 159.
  3. ^ a b Cristian Luis Vasilescu - „Până la capăt! Contribuții ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia națională” (Ed. Universitară, București, 2011), p. 26, 35.
  4. ^ Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 162.
  5. ^ Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 68.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]