Radu Gabrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radu Gabrea
Radu Gabrea.JPG
Radu Gabrea
Date personale
Născut [1]
București, România[2]
Decedat (79 de ani)[3]
Cetățenie România
Ocupație regizor de film
scenarist
producător de film
profesor universitar
Activitate
Premii Ordinul Național „Serviciul Credincios” ()
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*] ()[4]

Radu Bartolomeu Gabrea (n. ,[1] București, România[2] – d. [3]) a fost un regizor și scenarist român cu limbă maternă germană. Între 1974 și 1997 a locuit în Germania.[5] A fost profesor asociat de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.[6] A regizat peste 25 de filme artistice și documentare într-o cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice. Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei, sași sau șvabi în diferite perioade a secolului trecut.

Studenția[modificare | modificare sursă]

După absolvirea liceului Spiru Haret, s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc.[7] A fost arestat la 12 noiembrie 1956. A fost judecat în lotul „Mitroi”, compus în cea mai mare parte din studenții de la Facultatea de Drept. Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957.[necesită citare]

După eliberare, a fost readmis la Facultatea de Construcții, pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare.

S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, pe care a absolvit-o în 1968.[8][9]

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

Radu Gabrea debutează în 1969 cu filmul de lung metraj „Prea mic pentru un război atât de mare”. Filmul, realizat după un scenariu de D.R. Popescu, a fost premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970.

În 1970, anul în care a stat timp de 6 luni la Paris,[10] realizează primul serial de televiziune din România: „Urmărirea”.

Următorul său film, „Dincolo de nisipuri”, realizat în 1973, a fost oprit din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. În urma conflictului respectiv, precum și a intervențiilor cenzurii, Radu Gabrea a emigrat în Germania, țara de origine a mamei sale [necesită citare].

Lucrarea sa de doctorat (1984) în comunicații sociale la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia) s-a intitulat "Werner Herzog și mistica renană".

După ce a regizat câteva filme în Germania, revine in 1994 pe ecranele din România cu coproducția Rosenemil - O tragică iubire. În 1997, se reîntoarce definitiv în România și devine primul președinte al Oficiului Național al Cinematografiei, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1999.[11]

A fost profesor de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.

în 2002, i se acordă Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, din partea președinției României.

Gabrea a declarat într-un interviu din 2009 despre ultimul său film la aceea vreme „Călătoria lui Gruber”:

Ca regizor în formare, modelul meu a fost Andrzej Wajda. "Cenușă și diamant" a rămas și azi reperul meu esențial în istoria filmului. De aici interesul meu pentru legătura între individ și istorie în toate, repet, în aproape toate filmele mele. De aici și interesul meu pentru o perioadă a istoriei României, pentru adevăruri ascunse și sistematic deformate. Pogromul de la Iași este un model exemplar al acestui caz”.

Începănd din 2011 organizează "Mediaș Central European Film Festival (MeCEFF)" care devine un festival anual.  A fost membru fondator al Fundației "Filmul românesc".

Continuă să regizeze, ultimul său documentar "Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker" apărând în iunie 2016.[12][13] În invitația la premieră, Dl Gabrea afirmă:

Perioada comunismului în România, urmare directă a ocupației sovietice, constituie înca o epocă insuficient studiată a istoriei contemporane a României. Și, ca de fiecare dată într-un asemenea caz, miturile și legendele, foarte multe rezultate ale unor insistențe propagandistice de o culoare sau alta, înlocuiesc datele istorice reale. Cazul Anei Pauker este un caz tipic în acest sens."

În linia interesului meu permanent pentru desoperirea falsificărilor istoriei contemporane a României, am socotit că readucerea în prim plan a adevăratei biografii a Anei Pauker este mai mult decât necesară.”

Radu Gabrea a decedat joi, 9 februarie 2017[14]. Sicriul a fost depus la Teatrul Nottara pentru un ultim omagiu, apoi înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu din București.

Familia[modificare | modificare sursă]

Părinții: Iosif (profesor universitar) și Maria (profesoară). A avut doi frați: Șerban și Florin. La moartea sa era căsătorit cu actrița Victoria Cociaș pe care a cunoscut-o în 1994 în cadrul filmului „Rosenemil - O tragică iubire”. A avut o fiică din prima căsătorie, Maria-Magdalena Schubert, împreună cu care a scris unele scenarii ale filmelor sale documentare, și trei nepoți.

Filmografie (regizor)[modificare | modificare sursă]

Filmografie (scenarist)[modificare | modificare sursă]

Regizor de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Maria Callas – La Divina (2012), spectacol multimedia după "Master Class" de Terrence Mcnally

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Radu Gabrea", Gemeinsame Normdatei, accesat la 16 octombrie 2015 
  2. ^ a b "Radu Gabrea", Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie 2014 
  3. ^ a b Regizorul şi scenaristul Radu Gabrea a murit la vârsta de 79 de ani, Adevărul, accesat la 9 februarie 2017 
  4. ^ Siebenbürgische Zeitung, accesat la 14 februarie 2017 
  5. ^ SbZ - Interview mit Radu Gabrea: "Erstaunliche Parallelen mit Eginald Schlattner" - Informationen zu Siebenbürgen und Rumänien
  6. ^ A murit regizorul Radu Gabrea (fișă biografică). http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/02/09/a-murit-regizorul-radu-gabrea-fisa-biografica--22-52-27. 
  7. ^ pentru ziua de 5 noiembrie 1956
  8. ^ BIO - Radu Gabrea, regizor pasionat de istorie, autor al unor filme-cheie din cinematografia românească. http://www.news.ro/entertainment/bio-radu-gabrea-regizor-pasionat-de-istorie-autor-al-unor-filme-cheie-din-cinematografia-romaneasca-1922401809002017022316631069. 
  9. ^ A MURIT REGIZORUL RADU GABREA. http://cronicaromana.net/2017/02/10/a-murit-regizorul-radu-gabrea/. 
  10. ^ Ce mai face... Radu Gabrea, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 885, accesat la 15 ianuarie 2014
  11. ^ Cum il urmez eu pe T.D. Lisenko si nu pe Radu Gabrea
  12. ^ Documentarul Imparateasa Rosie - Viata si aventurile Anei Pauker prezentat, in premiera, pe 19 iunie la Cinemateca Romana. http://www.hotnews.ro/stiri-film-21081852-documentarul-imparateasa-rosie-viata-aventurile-anei-pauker-prezentat-premiera-19-iunie-cinemateca-romana.htm. 
  13. ^ Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016). http://filme-carti.ro/filme/imparateasa-rosie-viata-si-aventurile-anei-pauker-2016-58270/. 
  14. ^ Regizorul și scenaristul Radu Gabrea a murit la vârsta de 79 de ani. http://adevarul.ro/cultura/arte/regizorul-scenaristul-radu-gabrea-murit-varsta-79-ani-1_589cd0945ab6550cb84f172d/index.html. 
  15. ^ a b A avut loc premiera filmului “Mănuși Roșii” la Cinema Florin Piersic | NapocaNews
  16. ^ DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor” se va distribui de mâine cu „Adevărul”, 27 noiembrie 2013, Ciprian Chirvasiu, Adevărul, accesat la 15 ianuarie 2014
  17. ^ “Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun”, la Librăria Adevărul, Historia, accesat la 15 ianuarie 2014
  18. ^ Regizorul Radu Gabrea decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania - Film, 24 februarie 2011, D. S., HotNews.ro, accesat la 15 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aduceri aminte și realitate, Raport SRI din 1991, Arhiva CNSAS, România Liberă, Ediție Specială 2007.
  • De ce m-am întors în România, editor Sandra Pralong, Polirom, 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri