Radu Gabrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radu Gabrea
Radu Gabrea.JPG
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație regizor de film
scenarist
producător de film
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Ordinul Național „Serviciul Credincios” ()
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*] ()[4]
Prezență online

Radu Bartolomeu Gabrea (n. ,[1] București, România[2] – d. [3]) a fost un regizor și scenarist român cu limbă maternă germană. Între 1974 și 1997 a locuit în Germania.[5] A fost profesor asociat de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.[6] A regizat peste 25 de filme artistice și documentare într-o cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice. Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei, sași sau șvabi în diferite perioade a secolului trecut.

Studenția[modificare | modificare sursă]

După absolvirea liceului Spiru Haret, s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc.[7] A fost arestat la 12 noiembrie 1956. A fost judecat în lotul „Mitroi”, compus în cea mai mare parte din studenții de la Facultatea de Drept. Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957.[necesită citare]

După eliberare, a fost readmis la Facultatea de Construcții, pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare.

S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, pe care a absolvit-o în 1968.[8][9]

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

Radu Gabrea debutează în 1969 cu filmul de lung metraj „Prea mic pentru un război atât de mare”. Filmul, realizat după un scenariu de D.R. Popescu, a fost premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970.

În 1970, anul în care a stat timp de 6 luni la Paris,[10] realizează primul serial de televiziune din România: „Urmărirea”.

Următorul său film, „Dincolo de nisipuri”, realizat în 1973, a fost oprit din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. În urma conflictului respectiv, precum și a intervențiilor cenzurii, Radu Gabrea a emigrat în Germania, țara de origine a mamei sale [necesită citare].

Lucrarea sa de doctorat (1984) în comunicații sociale la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia) s-a intitulat "Werner Herzog și mistica renană".

După ce a regizat câteva filme în Germania, revine in 1994 pe ecranele din România cu coproducția Rosenemil - O tragică iubire. În 1997, se reîntoarce definitiv în România și devine primul președinte al Oficiului Național al Cinematografiei, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1999.[11]

A fost profesor de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.

în 2002, i se acordă Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, din partea președinției României.

Gabrea a declarat într-un interviu din 2009 despre ultimul său film la aceea vreme „Călătoria lui Gruber”:

Ca regizor în formare, modelul meu a fost Andrzej Wajda. "Cenușă și diamant" a rămas și azi reperul meu esențial în istoria filmului. De aici interesul meu pentru legătura între individ și istorie în toate, repet, în aproape toate filmele mele. De aici și interesul meu pentru o perioadă a istoriei României, pentru adevăruri ascunse și sistematic deformate. Pogromul de la Iași este un model exemplar al acestui caz”.

Începănd din 2011 organizează "Mediaș Central European Film Festival (MeCEFF)" care devine un festival anual.  A fost membru fondator al Fundației "Filmul românesc".

Continuă să regizeze, ultimul său documentar "Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker" apărând în iunie 2016.[12][13] În invitația la premieră, Dl Gabrea afirmă:

Perioada comunismului în România, urmare directă a ocupației sovietice, constituie înca o epocă insuficient studiată a istoriei contemporane a României. Și, ca de fiecare dată într-un asemenea caz, miturile și legendele, foarte multe rezultate ale unor insistențe propagandistice de o culoare sau alta, înlocuiesc datele istorice reale. Cazul Anei Pauker este un caz tipic în acest sens."

În linia interesului meu permanent pentru desoperirea falsificărilor istoriei contemporane a României, am socotit că readucerea în prim plan a adevăratei biografii a Anei Pauker este mai mult decât necesară.”

Radu Gabrea a decedat joi, 9 februarie 2017[14]. Sicriul a fost depus la Teatrul Nottara pentru un ultim omagiu, apoi înmormântarea cu onoruri militare a avut loc la Cimitirul Bellu ortodox din București .

Familia[modificare | modificare sursă]

Părinții: Iosif (profesor universitar) și Maria (profesoară). A avut doi frați: Șerban și Florin. La moartea sa era căsătorit cu actrița Victoria Cociaș pe care a cunoscut-o în 1994 în cadrul filmului „Rosenemil - O tragică iubire”. A avut o fiică din prima căsătorie, Maria-Magdalena Schubert, împreună cu care a scris unele scenarii ale filmelor sale documentare, și trei nepoți.

Filmografie (regizor)[modificare | modificare sursă]

  • Prea mic pentru un război atât de mare (1969), film premiat la Locarno în 1970
  • Amintiri bucureștene (1970) - documentar
  • Urmărirea (TV, 1971) - film in șapte părți, "Primul serial de televiziune din România"
  • Dincolo de nisipuri (1973), ecranizare a romanului „Îngerul a strigat” de Fănuș Neagu, film selectat la secțiunea „Quinzaine des Realisateurs” a Festivalului de la Cannes. Filmul a fost interzis inițial de Nicolae Ceaușescu și deabea după un an a fost acceptat cu modificări în banda sonoră.
  • Un august în flăcări (1974) - co-regizor
  • Nu te teme, Jacob! (Fürchte dich nicht, Jakob!), (1981), o adaptare liberă a nuvelei “O făclie de Paște”, primul său lungmetraj regizat in Germania, are parte de recenzii pozitive în Le Monde, Variety, Yediot Ahronot.
  • Un bărbat ca Eva (Ein Mann wie EVA) (1984) - un omagiu adus regizorului german R.W. Fassbinder cu recenzii entuziaste în New York Times, Sunday Telegraph.
  • Ein Unding der Liebe (1988) “Straniul Obiect al Iubirii” / “The Strange Object of Love” - TV, film în două părți: Orașul cel mic și Orașul cel mare.
  • The Secret of the Ice Cave (1989) lungmetraj pentru Pay TV, SUA
  • Ins Blaue/Calatorie surpriză (TV, 1991) - comedie pentru canalul ZDF, coproducție ZDF - Antenne 3-France
  • Rosenemil - O tragică iubire (1993) după romanul scriitorului german de origine evreiască, exilat în Olanda, Georg Hermann. Un omagiu adus de acesta orașului tinereții sale, Berlinul de început de veac.
  • Conferință la nivel înalt (1994) - Film pentru SRTV despre întâlnirea secretă dintre Claretta Pettacci și Eva Braun.
  • Struma (2000) - documentar despre tragedia vasului "Struma" supraîncărcat cu 780 de evrei din România, care a plecat din Constanța în decembrie 1941 și care a fost scufundat în Marea Neagră, 2 luni și jumătate mai târziu,[15][16] O singură persoană, David Stoliar a supraviețuit celui mai mare dezastru naval civil din Mare Neagră din cel de-al Doilea Război Mondial. Scenariu scris în colaborare cu Stelian Tănase. Premiul Mențiune Specială la Jerusalem Film Festival
  • Noro (2002) - Povestea unui copil născut cu handicap sever care își invinge deficiența. Actorul principal, Tudor Necula, va deveni regizor și scenarist pe urma succesului în film.
  • Moștenirea lui Goldfaden (2004) - documentar despre originile teatrului idiș profesionist, întemeiat pentru prima dată în lume de Avram Goldfaden în 1876 la Iași. Dramaturgul a avut succes după emigrarea sa la New York fiind considerat "Shakespeare-ul evreilor". Filmul urmărește și muzica klezmer din cadrul acestui teatru.[17][18][19]
  • Itzik Manger (2005) -documentar despre poetul evreu de limbă idiș originar din Cernăuți, Itzik Manger, povestit de cântărețul și scriitorul originar din județul Bacău, Arie Leibisch (Leibush) Laisch.[20][21][22]
  • Rumenye! Rumenye! (2006) - documentar realizat la New York despre influența doinii românești asupra muzicii evreiești klezmer[23], prezentănd doi muzicieni klezmer din SUA: Elizabeth Schwartz și Yale Strome. Premiul pentru scenariu al Uniunii Cineaștilor din România, Premiu festivalul IPIFF, Mamaia 2008, 1 nomimalizare
  • 1000 de fețe în 7 decade (2006) - Serie TV despre actorul Ion Lucian.
  • Cocoșul decapitat (2008) - ecranizare după romanul omonim al lui Eginald Schlattner - Premiul Undine Awards celui mai bun actor tânăr într-un rol secundar lui Mathias Franz Stein, 2007, Viena. Mențiunea Specială a Juriului Saturno International Film Festival. Premiul pentru cele mai bune costume, Svetlana Mihailescu, în cadrul Premiilor Uniunii Române a Cineastilor (UCIN) 2008. 9 nominalizări.
  • Călătoria lui Gruber (2008), film cu scenografie originală care atinge subiectul Pogromului de la Iași prin intermediul vizitei celebrului scriitor italian Curzio Malaparte în oraș.[24] Premiera în România la 5 septembrie 2009. Premiul pentru regie Levante International Film Festival 2009, (Bari, Italia). Premiului Gopo pentru costume, 3 alte nominalizări.
  • Rumenye! Rumenye! II: Căutându-l pe Schwartz (2008) - partea a 2-a a documentarului despre muzica klezmer realizat de această dată în România,[25] o călătorie muzicală în țara de origine al Elizabethei Schwartz, "vocea de aur a klezmer-ului".
  • Barașeum, Barașeum - Și s-au dus ca vântul... (2010) - documentar despre teatrul evreiesc Barașeum din București care a înflorit tocmai în perioada legilor antisemite dintre 1941-1944[26], un fenomen unic, simbol al rezistenței evreiești în perioada războiului. Premiul pentru film documentar de lungmetraj, Uniunea Cineaștilor din România 2011
  • Mănuși roșii, (2011) - adaptare după best-sellerul cu același nume, despre ancheta unui tânăr sas în perioada arestărilor masive ale Securității după revoluția din Ungaria din 1956.[27][28] Premiul pentru cea mai buna regie Levante International Film Festival 2011 (Italia). Premiul pentru cea mai bună interpretare actorului principal Alexandru Mihăiescu la Saturno International Film Festival, (Roma, Italia), Nominalizare Gopo 2012.
  • Două lumi în muzică (2011) - coupe cuprinzând două documentare: "Căutându-l pe Schwartz" și “Concerte la Biserica Neagră
  • Evrei de vânzare (2012) - documentar despre vânzarea evreilor români către Israel, catalogată drept „cea mai mare operațiune prin care un stat și-a vândut propriii cetățeni, petrecută până azi în Europa”.[29][30]. Bazat pe documente CNSAS, interviuri cu istorici, martori și jurnaliști și pe cartea "Răscumpărarea evreilor" de Radu Ioanid. Premieră România ianuarie 2013
  • Trei zile până la Crăciun (2013) - ultimele zile din viața Elenei și Nicolae Ceaușescu, scenariul fiind scris de către Grigore Cartianu după propriul roman intitulat „Sfârșitul Ceaușeștilor[31][32] Premiul pentru interpretare actorilor Victoria Cociaș și Constantin Cojocaru, TIFF 2012.
  • O poveste de dragoste, Lindenfeld (2014) - film în care eroul principal, un român de etnie germană fugit de mic în Germania sub amenințarea rușilor ajunși în țarâ, hotărăște să revină după 60 de ani în satul său natal Lindenfeld, acum depopulat după ce locuitorii au fost deportați in Siberia apoi în Bărăgan de comunisti. Aici o gasește și pe iubita sa din tinerețe.[33][34][35] Premiu pentru regie - Festivalul Ecranizarilor Literare UCIN, 5 nominalizări Gopo
  • Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker (2016) - documentar care încearcă să arate "adevărata biografie al Anei Pauker după înlăturarea miturilor și legendelor propagandistice care au dus la falsificarea istoriei României contemporane". [36][37] Filmul se bazează pe interviuri cu istoricul Robert Levy, autorul cărții “Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist” / “Gloria și decăderea Anei Pauker”; politologul Vladimir Tismăneanu și istoricii Adrian Cioroianu, Gheorghe Onișoru și Liviu Rotman, precum și pe documentație arhivistică.

Filmografie (scenarist)[modificare | modificare sursă]

Regizor de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Maria Callas – La Divina (2012), spectacol multimedia după "Master Class" de Terrence Mcnally

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Radu Gabrea", Gemeinsame Normdatei, accesat la 16 octombrie 2015 
  2. ^ a b "Radu Gabrea", Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie 2014 
  3. ^ a b Regizorul şi scenaristul Radu Gabrea a murit la vârsta de 79 de ani, Adevărul, accesat la 9 februarie 2017 
  4. ^ Siebenbürgische Zeitung, accesat la 14 februarie 2017 
  5. ^ SbZ - Interview mit Radu Gabrea: "Erstaunliche Parallelen mit Eginald Schlattner" - Informationen zu Siebenbürgen und Rumänien
  6. ^ A murit regizorul Radu Gabrea (fișă biografică). http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/02/09/a-murit-regizorul-radu-gabrea-fisa-biografica--22-52-27. 
  7. ^ pentru ziua de 5 noiembrie 1956
  8. ^ BIO - Radu Gabrea, regizor pasionat de istorie, autor al unor filme-cheie din cinematografia românească. http://www.news.ro/entertainment/bio-radu-gabrea-regizor-pasionat-de-istorie-autor-al-unor-filme-cheie-din-cinematografia-romaneasca-1922401809002017022316631069. 
  9. ^ A MURIT REGIZORUL RADU GABREA. http://cronicaromana.net/2017/02/10/a-murit-regizorul-radu-gabrea/. 
  10. ^ Ce mai face... Radu Gabrea, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 885, accesat la 15 ianuarie 2014
  11. ^ Cum il urmez eu pe T.D. Lisenko si nu pe Radu Gabrea
  12. ^ Documentarul Imparateasa Rosie - Viata si aventurile Anei Pauker prezentat, in premiera, pe 19 iunie la Cinemateca Romana. http://www.hotnews.ro/stiri-film-21081852-documentarul-imparateasa-rosie-viata-aventurile-anei-pauker-prezentat-premiera-19-iunie-cinemateca-romana.htm. 
  13. ^ Împărăteasa roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016). http://filme-carti.ro/filme/imparateasa-rosie-viata-si-aventurile-anei-pauker-2016-58270/. 
  14. ^ Regizorul și scenaristul Radu Gabrea a murit la vârsta de 79 de ani. http://adevarul.ro/cultura/arte/regizorul-scenaristul-radu-gabrea-murit-varsta-79-ani-1_589cd0945ab6550cb84f172d/index.html. 
  15. ^ AARC. „Struma (2001). http://aarc.ro/newfilm/film/struma-2001. 
  16. ^ Andreea Pirvulescu. „Film-documentar ~ Struma. http://www.b365.ro/film-documentar-struma_182574.html. 
  17. ^ Gândul. „"Mostenirea lui Goldfaden" la Festivalul din Vancouver. http://www.gandul.info/magazin/quot-mostenirea-lui-goldfaden-quot-la-festivalul-din-vancouver-285320. 
  18. ^ VALERIU GHERGHEL, Ziarul de Iași. „A doua moarte a lui Goldfaden?. http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/a-doua-moarte-a-lui-goldfaden~ni4cuk. 
  19. ^ Cinemagia. „Moștenirea lui Goldfaden (2004). http://www.cinemagia.ro/filme/motenirea-lui-goldfaden-12679/. 
  20. ^ Tudor CRISTIAN. „Prelegere despre Itzik Manger la Ierusalim. http://www.amosnews.ro/arhiva/prelegere-despre-itzik-manger-ierusalim-27-06-2009. 
  21. ^ THE 4th EDITION OF THE INTERNATIONAL THEATER FESTIVAL "AVRAM GOLDFADEN" IN IASSY - A CONCEPT OF DIVERSITY. http://romanianjewish.org/db/pdf/nr240/pagina17.pdf. 
  22. ^ Itzik Gottesman. „Arye-Leibush Laish’s Backwards March Nigun. https://yiddishsong.wordpress.com/2014/09/22/arye-leibush-laishs-backwards-march-nigun/. 
  23. ^ Jewish Music Research Centre. „RUMENYE, RUMENYE. http://www.jewish-music.huji.ac.il/content/rumenye-rumenye. 
  24. ^ Florin Piersic jr.: În "Călătoria lui Gruber" joc prima oară un rol principal. http://www.mediafax.ro/cultura-media/florin-piersic-jr-in-calatoria-lui-gruber-joc-prima-oara-un-rol-principal-4804350. 
  25. ^ Cinemagia. „Căutându-l pe Schwartz. http://www.cinemagia.ro/filme/cautandu-l-pe-schwartz-566363/. 
  26. ^ Hotnews. „Radu Gabrea si Victoria Cocias la ICR New York si Romanian Film Festival in Seattle. http://www.hotnews.ro/stiri-film-20549611-radu-gabrea-victoria-cocias-icr-new-york-romanian-film-festival-seattle.htm. 
  27. ^ a b A avut loc premiera filmului “Mănuși Roșii” la Cinema Florin Piersic | NapocaNews
  28. ^ Cinemagia. „Mănuși Roșii. http://www.cinemagia.ro/filme/manusi-rosii-558891/. 
  29. ^ Hotnews. „Documentarul "Evrei de vanzare" - premiera Radu Gabrea la Cinemateca Union. http://www.hotnews.ro/stiri-film-14015423-documentarul-evrei-vanzare-premiera-radu-gabrea-cinemateca-union.htm. 
  30. ^ Cinemagia. „Evrei de vânzare. http://www.cinemagia.ro/filme/evrei-de-vanzare-34535/. 
  31. ^ DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor” se va distribui de mâine cu „Adevărul”, 27 noiembrie 2013, Ciprian Chirvasiu, Adevărul, accesat la 15 ianuarie 2014
  32. ^ “Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun”, la Librăria Adevărul, Historia, accesat la 15 ianuarie 2014
  33. ^ Georgeta Petrovici. „Rebengiuc, în „O poveste de dragoste, Lindenfeld”. Filmul din satul PĂRĂSIT de șvabi. http://www.evz.ro/rebengiuc-in-o-poveste-de-dragoste-lindenfeld.html. 
  34. ^ Iulia Blaga, Hotnews.ro. „Cronica de film: "O poveste de dragoste, Lindenfeld". http://www.hotnews.ro/stiri-film-17526177-video-cronica-film-poveste-dragoste-lindenfeld.htm. 
  35. ^ O poveste de dragoste, Lindenfeld - Sinopsis. http://www.lindenfeld.ro/sinopsis/?lang=ro. 
  36. ^ Hotnews.ro. „Documentarul Imparateasa Rosie - Viata si aventurile Anei Pauker prezentat, in premiera, pe 19 iunie la Cinemateca Romana. http://www.hotnews.ro/stiri-film-21081852-documentarul-imparateasa-rosie-viata-aventurile-anei-pauker-prezentat-premiera-19-iunie-cinemateca-romana.htm. 
  37. ^ Historia.ro. „Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker, cel mai nou documentar de Radu Gabrea. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/imparateasa-rosie-viata-aventurile-anei-pauker-cel-mai-nou. 
  38. ^ Regizorul Radu Gabrea decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania - Film, 24 februarie 2011, D. S., HotNews.ro, accesat la 15 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aduceri aminte și realitate, Raport SRI din 1991, Arhiva CNSAS, România Liberă, Ediție Specială 2007.
  • De ce m-am întors în România, editor Sandra Pralong, Polirom, 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri