Treceți batalioane române Carpații

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Treceți batalioane române Carpații este un marș (cântec militar) românesc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Versuri[modificare | modificare sursă]

Cântecul a fost scris (probabil) în timpul Primului Război Mondial ca un cântec de luptă. Unul dintre primele ansambluri atestate de a fi cântat cântecul, în versiunea sa originală (cu trei strofe), imediat după Primul Război Mondial, este corul Bărbătesc din Finteușul Mare, Maramureș, fondat la 1 decembrie 1918 de preotul Valer Dragoș și învățătorii Gavril Bogdan, Nistor Dragoș. Acest cor interpretează cântecul original și astăzi, neîntrerupt încă din 1918.[necesită citare] Mențiuni care datează acest cântec în acea perioadă pot fi găsite în diferite lucrări istorice - una dintre ele atestând faptul că, în februarie 1919, voluntarii din ”Legiunea Română de Voluntari Transilvăneni – Bucovineni” deja cunoșteau o versiune a cântecului: “Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă / Visam de când eram copii / Să trecem Carpații / Ne trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngroape de vii!”[1].

Celor 3 strofe originale li s-au adăugat apoi alte 6 (una la început, alte cinci la final), în timpul regimului comunist, de către Cenaclul Flacăra, după cum recunoaște chiar poetul Adrian Păunescu: „(Acesta este) un cântec pe care trebuie să-l aflați, un cântec care trebuie să rămână și în memoria generațiilor următoare așa cum a rămas în memoria corurilor de țărani din Transilvania, din Finteușul Mare, spre exemplu, unde l-am descoperit; [...] (din acest cântec excepțional) trei strofe sunt ale istoriei și restul le-am scris noi, în vremea noastră, cu gândurile noastre, cu starea noastră de spirit, cu dorința noastră de pace, dar și cu sentimentul ca decurgem dintr-o galerie puternică de înaintași demni.”[necesită citare]

Versurile adăugate de Cenaclul Flacăra sunt majoritatea adăugiri post-facto, de natură istorică și patriotică, referitoare la Marea Unire de la 1918 (strofa 1: "[...] Un cântec de luptă bătrân ca Unirea / Voi, compatrioți, ascultați”; strofa a 5-a: "Cu săbii făcură Unirea, ce inimi / Spre Alba cu toții mergeam / Toți oamenii țării semnau întregirea / Voința întregului neam"; strofa a 7-a: "[...] Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe / "Trăiește-n Unirea de azi“). O modificare în spiritul anti-monarhist al vremii este referirea la "comandantul suprem" din penultima strofă (a 9-a), contrară titulaturii regelui Ferdinand I, în timpul căruia s-a înfăptuit unirea, de "cap al oștirii".[necesită citare]

Melodia[modificare | modificare sursă]

O variantă pentru compozitorul actualei melodii a cântecului este Iosif Romulus Botto, organizatorul a peste 30 de coruri și fanfare din Banat și Transilvania din perioada interbelică”, conform imnografiei sale: "Treceți batalioane române, Carpații, cor bărbătesc, Arad, 1942".[necesită citare]

Există mai multe cânturi străine cu melodii similare - unul dintre ele fiind cântecul polonez "Szara piechota” (“Infanteria gri”), apărut în 1927 (prima versiune documentată), posibil compusă de Leon Łuskino, cu versuri de Boleslaw Lubicz-Zahorski.[2]

Versuri[modificare | modificare sursă]

Versiunea originală[modificare | modificare sursă]

Treceți batalioane române, Carpații
La arme cu frunze și flori
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi
Sărută-ți copile părinții și frații
Și-apoi să mergem la război

‘Nainte! ‘Nainte cu sabia-n mână,
Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Versiunea actuală[modificare | modificare sursă]

Un cântec istoric ne-aduce aminte
Că frații în veci vor fi frați!!
Un cântec de luptă bătrân ca Unirea
Voi compatrioți ascultați:

Treceți batalioane române Carpații
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai la noi!
Sărută-ți copile părintii și frații
Și-apoi să mergem la război

'Nainte, 'nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim.
Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Nu săbii făcură Unirea, ci inimi!
Spre Alba cu toții mergeam;
Toți oamenii țării semnau întregirea
Voința întregului neam

Cu toții eram regimente române
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Și-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe
Trăiește-n unirea de azi!

Dreptatea și pacea veghează Carpații
Și țara e frunze și flori,
A noastră izbânda, ai noștri sunt frații;
Trăiască în veci trei culori!

Vrem liniște-n țară și pace în lume,
Dar dacă-ar veni vreun blestem,
Carpații și frații sări-vor ca unul
Urmând comandantul suprem!

Treceți batalioane române Carpații
La arme cu frunze și flori,
V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații
Cu inima la trecători.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Simion Ghișa, ”Luptele Românilor cu bolșevicii în Siberia 1918-1920”, Ed. Marist, 2009, p.163
  2. ^ https://pl.wikisource.org/wiki/Piechota_(pieśń)