Bancorex

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Clădirea-turn Bancorex din București, inaugurată în 1997, era cea mai modernă clădire din România pe atunci.

Bancorex a fost o bancă românească înființată în 1968 sub denumirea de „Banca Română de Comerț Exterior” (BRCE) și lichidată în 1999. A fost radiată de la Serviciul Comerțului la data de 1 octombrie 1999[1]. Până să fie trecută pe linie moartă, Bancorex a avut șase președinți: Vasile Voloseniuc, Dan Pascariu, Răzvan Temeșan (1992-1997), Florin Ionescu (1997-1998), Vlad Soare și Nicolae Dănilă[1][2].

Istoric[modificare | modificare sursă]

A fost înființată în anul 1968[3]. Conform unor informații, niciodată recunoscute oficial, printre primii săi acționari s-au numărat și anumiți capi ai mafiei italiene din anturajul lui Licio Gelli, aflați în legatură cu gruparea Propaganda Due[3]. Timp de peste două decenii, prin intermediul BRCE s-au derulat cele mai multe operațiuni comerciale speciale efectuate de regimul comunist[3]. După 1989 s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE).[3] Valuta provenită din OV (operațiunile valutare), dar și din comisioanele aferente acelor tranzacții era depusă în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE[3]. După 1990, Bancorex și-a păstrat statutul de bancă specializată în tranzacții financiare externe, fiind considerată un fel de „regină” a băncilor din România[3]. Sloganul ei publicitar era „O bancă pentru mileniul trei”, iar, la un moment dat, toate marile afaceri din România postdecembristă s-au derulat prin conturile Bancorex[3].

La data de 27 iunie 1999, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat dosarele cu credite neperformante de la Bancorex, în număr de 1.022,[4] partea „bună” a băncii (20%) fiind preluată de BCR.

Controverse[modificare | modificare sursă]

După 1990, mii de muncitori care au lucrat în străinătate înainte de 1989 au încercat să-și retragă banii din conturile Bancorex dar au constatat că nu mai exista niciun cent în conturi.[5] Mai mult, nici actele contabile din Bancorex nu mai arătau exact ce sume aveau oamenii în conturi.[5]

Devalizarea Bancorex[modificare | modificare sursă]

Pierderile Bancorex datorate creditelor nerambursate sau ilegale, s-au ridicat la suma de 2,4 miliarde de dolari, 7% din Produsul intern brut al României dela acea vreme.[3][6]

Pentru acoperirea prejudiciului a fost creeată o „taxă de solidaritate”, colectată din prețul combustibilului pentru autovehicule, în sumă de 10 euro pe tonă de carburant.[7][8]

Politicienii, prin interpuși ce nu erau antreprenori sau oameni de afaceri în adevăratul sens al cuvântului, birocratii de rang înalt, liderii de sindicate, folosindu-se de puterea sau influența ce o aveau la acel moment au folosit banca ca pe o „vacă de muls”,[6] se luau credite de milioane cu garanții foarte mici iar în cazul neplății împrumutului banca neavând ce executa, un exemplu fiind S.AN.C.A- Bancorex unde un credit de 70 milioane dolari a fost garantat cu 136 bovine, utilaje și grajduri dezafectate ce nu puteau fi folosite.[9][6] O altă metodă folosită de „mai marii zilei”, mulți membri PDSR/PSD, a fost luarea de împrumuturi cu dobândă sub rata inflației, spre exemplu când dobânzile practicate de bănci erau de 80% se luau împrumuturi cu sub 18%, între 1996-1999 prețurile crescând cu procente cuprinse între 40%-150%.[10]

În perioada 1994 - 1996, Guvernul Văcăroiu a contractat diverse bunuri și servicii fictive, în valoare de cel puțin 30 milioane de dolari, banii au fost plătiți de Bancorex.[11] Adrian Costea, persoană cu cetățenie franceză și română a servit ca partener de afaceri cu România în aceste acțiuni[11]. În timpul încheierii contractelor cu România el era recunoscut ca fiind consilier extraordinar al președintelui Ion Iliescu.[11]

Afacerea „Agroholding” - Adrian Costea a încasat de la Bacorex o sumă de 6 milioane de dolari americani pentru care urma să livreze motorină firmei Agroholding, livrare care nu a mai avut loc, Adrian Costea fiind considerat dispărut.[11] Afacerea „Albumul” - în martie 1995, la nici un an de la „dispariția” lui Costea cu 6 milioane de dolari din afacerea "Agroholding", Viorel Hrebenciuc, ca secretar general al Guvernului Văcăroiu a încheiat cu Adrian Costea un contract de editare al unui album despre România - „Eternelle et fascinannte Roumanie”.[11] Pentru această afacere Costea a încasat 5,7 milioane de dolari pentru editarea albumului.[11]

Un alt intermediar a fost Ion Cazacu de la „Star Trade”, care apare în mai multe dosare penale cu afaceri controversate, între care se află o gaură de 18 milioane de dolari făcută de Bancorex între anii 1994-1996, tot pentru așa zisele importuri strategice de motorină.[11]

O anchetă inițiată de procurorii francezi a arătat că o parte din dolarii primiți de Costea au fost virați în conturile din străinătate ale unor demnitari, pe vremea aceea ai PDSR, sau au fost folosiți pentru deplasările sau cazările acestora.[11] Între demnitarii cu cont deschis și alimentat de Costea se afla și Iosif Boda, fost consilier prezidențial al lui Iliescu, coleg cu Costea.[11]

Printre persoanele în conturile cărora au ajuns banii lui Costea se numără Adrian Năstase (prim-vicepreședinte PDSR), Viorel Hrebenciuc (deputat PDSR), Nicolae Văcăroiu (senator PDSR), Teodor Meleșcanu (președinte ApR), Iosif Boda (deputat ApR), Mircea Coșea (deputat, ex-ApR, ulterior în UFD), Răzvan Temeșan (fost director Bancorex).[12]

De asemenea în perioada 1994-1996, Bancorex a acordat sponsorizări ilegale de peste 43 de miliarde de lei.[13]

În aprilie 1999, s-a constituit Comisia parlamentară de control a activității Bancorex, condusă de senatorul Andreiu Oprea.[13] Intenția comisiei era de a lămuri circumstanțele în care s-a produs devalizarea băncii, de a explica metodele și de a stabili persoanele implicate.[13] În paralel, fostul președinte al băncii, Răzvan Temeșan, era cercetat în 33 de dosare privind activitatea sa de la Bancorex.[13]

Pierderile[modificare | modificare sursă]

În anul 1999, ministrul finanțelor a alocat de la buget o sumă de aproximativ 400 de milioane de dolari (4.128 miliarde lei vechi) pentru a sprijini financiar BANCOREX, ca urmare a creditelor neperformante acordate de Răzvan Temeșan.[14] Până în 1999, statul a dăruit în total BANCOREX circa 900 de milioane de dolari[14] restul creditelor neperformante fiind transferate către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB), recuperându-se foarte puțin din sumele acordate inițial, pierderile totale însumând 2,4 miliarde USD.[15][6] Datoria din acei ani, preluată de stat și plătită de contribuabili prin taxe, în urma falimentelor sau pierderilor din sistemul bancar fiind estimat la 3-4 miliarde dolari, o sumă însemnată ținând cont că un salariu mediu (considerat bun) în 1999 era 99 dolari iar PIB-ul aproximativ 36 miliarde dolari.[16][17]

Falimente bancare, din acea vreme, unde autorități ale statului au fost implicate: Banca Dacia Felix, Banca Albina, Bankcoop, Credit Bank, Banca Internațională a Religiilor, Banca Turco-Română, Banca Română de Scont, Banca de Investiții și Dezvoltare.

Bănci de stat (la acea vreme) ce au acordat credite neperformante: Banca Agricolă, BCR, BRD.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Disponibilizarile de la BANCOREX, ultima piedica in calea aprobarii fuziunii BCR - BANCOREX, 7 Octombrie 1999, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
  2. ^ Circul BANCOREX la Casa Poporului, 9 Septembrie 1999, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
  3. ^ a b c d e f g h Faliment - Bancherii de mucava, 27 aprilie 2006, VASILE SURCEL, jurnalul.ro, accesat la 11 mai 2011
  4. ^ AVAB a preluat toate creditele neperformante ale Bancorex, 29 Iunie 1999, evz.ro, accesat la 9 mai 2011
  5. ^ a b Marele jaf sindical, 16 Februarie 2007, sfin.ro, accesat la 7 octombrie 2010
  6. ^ a b c d „ROMÂNIA FURATĂ. Bancorex, un faliment prin grija statului”. Accesat în . 
  7. ^ „Taxa de solidaritate pentru fraudele de la Bancorex, inclusă în prețul carburanților”. 
  8. ^ „Dare în plată și taxa de solidaritate cu Bancorexul”. Accesat în . 
  9. ^ „Dosarul S.AN.C.A- Bancorex, un jaf cât o tranșă FMI”. Accesat în . 
  10. ^ „Cum a luat Solcanu, in 1995, un credit de 100 milioane lei?”. Accesat în . 
  11. ^ a b c d e f g h i Conturi PDSR la Paris, 4 Mai 2000, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
  12. ^ PDSR a alimentat filiera Costea cu 100 de milioane de dolari, 5 Mai 2000, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
  13. ^ a b c d SPONSOREX, 15 Martie 2000, evz.ro, accesat la 8 mai 2011
  14. ^ a b BANCOREX in umbra Bancii Mondiale, 24 Februarie 1999, evz.ro, accesat la 10 mai 2011
  15. ^ „Topul marilor țepari. Devalizarea banului public”. Accesat în . 
  16. ^ „Castiguri salariale - din 1991, serie lunara”. Accesat în . 
  17. ^ „Falimentul Bancar”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]