Oficiul Național al Cinematografiei

Oficiul Național al Cinematografiei (ONC) a fost autoritatea națională cu atribuții în stabilirea și implementarea politicilor în domeniul dezvoltării industriei cinematografice din România. A fost înființat la 24 octombrie 1997 prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 67, prin reorganizarea Centrului Național al Cinematografiei care s-a desființat cu aceeași dată.^[1]^[2]

Conform legii, ONC coordonează activitatea cinematografică din România, administrând resursele financiare alocate în acest sens.^[3]

Atribuții

Principalele atribuții ale ONC constau în:^[3]

elaborarea actelor normative în domeniul său de competență;
autorizarea tuturor activităților cinematografice desfășurate pe teritoriul țării de persoane juridice sau fizice, române sau străine;
monitorizarea activităților de producție, distribuție și exploatare a operelor cinematografice și audiovizuale;
participarea la inițierea și negocierea convențiilor, acordurilor și a altor înțelegeri internaționale sau bilaterale în domeniul cinematografiei.

Primul președinte al Oficiului Național al Cinematografiei a fost reputatul regizor Radu Gabrea, din 1997 până în 1999.^[4]

Oficiul Național al Cinematografiei avea doar un drept de administrare asupra spațiilor destinate cinematografelor, neputând dispune de acestea în nume propriu.^[5]

Prin Legea nr. 574/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 685 din 30 octombrie 2001^[6] Oficiului Național al Cinematografiei a fost reorganizat (desființat), în locul său fiind înființat Centrul Național al Cinematografiei, ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, condus de un președinte și un vicepreședinte, numiți prin ordin al ministrului culturii și cultelor, potrivit legii.

În decursul existenței sale, Oficiul Național al Cinematografiei a elaborat următoarele ordine cu putere de lege:^[7]

Ordin 22/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea funcționării cinematografelor în care se organizează spectacole cu proiecții de film cinematografic și/sau cu casete video.
Ordin 21/1998 privind înființarea Registrului cinematografiei și aprobarea Normelor metodologice pentru organizarea și funcționarea Registrului cinematografiei și pentru clasificarea operelor cinematografice.
Ordin 1/2000 pentru aprobarea vânzării și încheierii contractelor de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare de active disponibile din patrimoniul Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor "România Film".
Ordin 7/2000 pentru modificarea tarifelor prevăzute în anexa nr. 19 la Normele metodologice pentru organizarea și funcționarea Registrului cinematografiei și pentru clasificarea operelor cinematografice, aprobate prin Ordinul președintelui Oficiului Național al Cinematografiei nr. 21/1998.
Ordin 36/2000 privind modificarea anexei nr. 19 la Normele metodologice pentru organizarea și funcționarea Registrului cinematografiei și pentru clasificarea operelor cinematografice, aprobate prin Ordinul președintelui Oficiului Național al Cinematografiei nr. 21 din 23 iunie 1998.

Note

^ „Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 67 din 24 octombrie 1997 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997, și a mai fost modificata prin Legea nr. 154 din 15 iulie 1998, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 iulie 1998. Republicata în temeiul art. II din Legea nr. 22 din 18 ianuarie 1999, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999”. Arhivat din original la 21 aprilie 2013. Accesat în 7 februarie 2012.
^ „ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr.67 din 24 octombrie 1997 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului cinematografic național”. Arhivat din original la 10 august 2014. Accesat în 7 februarie 2012.
^ ^a ^b Document de poziție - Capitolul 20 – Politici culturale și audiovizual^{[nefuncțională]}
^ Cum il urmez eu pe T.D. Lisenko si nu pe Radu Gabrea
^ Privatizare. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru spațiul afectat unui cinematograf. Calitate procesuală pasivă.
^ „LEGE pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii și artei, cultelor, cinematografiei și dreptului de autor”. Arhivat din original la 5 noiembrie 2015. Accesat în 7 februarie 2012.
^ „Legi emise de Oficiul Național al Cinematografiei pe ani”. Arhivat din original la 31 mai 2012. Accesat în 7 februarie 2012.

[1] „Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 67 din 24 octombrie 1997 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997, și a mai fost modificata prin Legea nr. 154 din 15 iulie 1998, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 iulie 1998. Republicata în temeiul art. II din Legea nr. 22 din 18 ianuarie 1999, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999”. Arhivat din original la 21 aprilie 2013. Accesat în 7 februarie 2012.

[2] „ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr.67 din 24 octombrie 1997 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului cinematografic național”. Arhivat din original la 10 august 2014. Accesat în 7 februarie 2012.

[Politici-3] Document de poziție - Capitolul 20 – Politici culturale și audiovizual^{[nefuncțională]}

[4] Cum il urmez eu pe T.D. Lisenko si nu pe Radu Gabrea

[5] Privatizare. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru spațiul afectat unui cinematograf. Calitate procesuală pasivă.

[6] „LEGE pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii și artei, cultelor, cinematografiei și dreptului de autor”. Arhivat din original la 5 noiembrie 2015. Accesat în 7 februarie 2012.

[7] „Legi emise de Oficiul Național al Cinematografiei pe ani”. Arhivat din original la 31 mai 2012. Accesat în 7 februarie 2012.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]