Tismana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tismana
—  Oraș  —
Stemă
Stemă
Tismana se află în România
{{{alt}}}
Tismana
Localizarea orașului pe harta României
Tismana se află în Județul Gorj
{{{alt}}}
Tismana
Localizarea orașului pe harta județului Gorj
Coordonate: Coordonate: 45°3′2″N 22°56′56″E / 45.05056°N 22.94889°E / 45.05056; 22.9488945°3′2″N 22°56′56″E / 45.05056°N 22.94889°E / 45.05056; 22.94889

Țară  România
Județ Gorj

SIRUTA 82430
Oraș 2004

Localități componente

Guvernare
 - Primar Costel Buzianu (PD-L,02004)

Suprafață
 - Oraș 307,7879 km²
Altitudine 198–1946 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Oraș 7.035 locuitori
 - Densitate 24,62 loc./km² 
 - Urbană 1.903
 - Recensământul anterior, 2002 7.894 locuitori

Site web: Situl Primăriei Tismana

Poziția localității Tismana

Tismana este un oraș[3] din județul Gorj, Oltenia, România. Localitatea este binecunoscută deoarece, la nord, pe Valea râului Tismana se află Mănăstirea Tismana, unul din primele monumente de arhitectură religioasă din Țara Românească, alături de mânăstirile Vodița, Cotmeana și Cozia.[4] De-a lungul timpului, Tismana a fost, respectiv, în această ordine, târg al păstorilor în epoca precreștină[5], oraș[6] când scaunul Banatului de Severin se mută în sec. 15, mai întâi la Tismana, apoi în sec. 16 la Strehaia, iar la Craiova în sec. 17[7], cetate[8], târg[9], comună reședință de plasă[10], stațiune climaterică[11], comună[12] și, în final, prin referendum local, validat oraș în anul 2004. Începând cu data de 16 iulie 1973[13] fostul sat Tismana (Gorj), alături de alte 13 localități, se declara, experimental, sat de interes turistic denumit "sat turistic"[14]. Ordinul ministrului turismului 744/1973 dorea o reparare a degradării statutului localității climaterice Tismana la nivel de sat, prin declararea ei ca „sat turistic”. În realitate, Tismana n-a fost „sat turistic” decât prin acel ordin. Securitatea interzicea cazarea turiștilor străini în locuințele particulare.[15]

La Tismana se execută covoarele Tismana și Oltenia simboluri ale artei tradiționale meșteșugărești, iar vânatul există din abundență pentru că teritoriul orașului cuprinde o parte din Parcul Național Domogled-Valea Cernei și se învecinează la nord cu Parcul Național Retezat.

Principala activitate economică, de importanță națională, o reprezintă producția de energie electrică prin două din hidrocentralele Sistemului Hidroenergetic Cerna - Motru - Tismana. Acest complex hidroenergetic face parte din Planurile de amenajare a apelor din România.

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Harta Tismana turistică

Tismana este situată în sud-vestul României, în partea de nord-vest a județului Gorj, localitatea de reședință a orașului fiind localitatea Tismana, centrul civic având coordonatele: paralela 45° 03' 02 emisferă nordică, meridian 22° 56' 56 longitudine estică . Paralela 45° exact, trece prin dreptul troiței de la intrarea dinspre nord în satul Racoți iar meridianul 23° trece prin capătul estic al satului Vâlcele, DJ 672, Tismana - Târgu-Jiu.
Se învecinează la est cu comuna Peștișani la vest cu comuna Padeș la sud-vest cu județul Mehedinți, la sud cu comuna Godinești iar la nord cu județul Hunedoara.

Localitatea de reședință și cele 10 sate aparținătoare au o suprafață de 30.778,79 ha și avea în anul 1980, 9202 locuitori, în anul 1992, 8497 locuitori,în anul 1996, 9598 locuitori,în anul 2002, o populație de 7578 locuitori.

Orașul Tismana are sate cu populație peste l000 locuitori (Tismana, Pocruia, Sohodol), sate mijlocii cu populație între 501 și 1000 locuitori (Gornovița, Costeni, Celei) și sate mici cu populație sub 500 locuitori (Vânăta, Topești, Vâlcele, Isvarna și Racoți).

Căi de transporturi și telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Tismana este situată la 30 km față de municipiul Târgu-Jiu (reședința județului Gorj) și este străbătută de la est la vest de drumul național 67D, Târgu-Jiu – Peștișani -Baia de Aramă, drum în întregime modernizat, iar pe raza orașului drumul are o lungime de 13,5 km.

Drumurile Tismanei

Alte artere de circulație importante ce străbat localitățile orașului Tismana sunt:

  • drumul județean DJ 672 Ciuperceni – Tismana – Peștișani, drum parțial modernizat care traversează localitățile Vâlcele, Topești, Gornovița, Pocruia (pe o lungime de 12,8 Km
  • drumul județean DJ 672 A – din DN 67D - Tismana Mănăstire –modernizat, ce străbate localitatea Tismana de la sud spre nord (pe o lungime de 7 km).
  • drumul DC 125, Pocruia – Isvarna – Costeni –în lungime de 4,5 km modernizat intre anii 2010-2011
  • drumul DC 122 Celei - Racoți, drum nemodernizat în lungime de 3,08 km.
  • drumul DC 129 Tismana -Vânăta, drum modernizat, în lungime de 3,2 km.
  • drumul DC 126 Sohodol -, in lungime de 5,6 km modernizat intre anii 2008-2010
  • drumul sătesc Gornovița-Topești- in lungime de 2,5 km modernizat intre anii 2008-2011

Lungimea rețelei de străzi, drumuri sătești și vicinale cuprinse în teritoriul administrativ al orașului Tismana este de 78 km, din care 70 % modernizați.

În anul 2000 în Tismana este pusă în funcțiune o rețea de televiziune prin cablu, care la momentul actual asigură serviciile pentru un număr de peste 1000 abonați, fiind într-un continuu proces de extindere.

Rețeaua de telefonie fixă asigură serviciile pentru un număr de 800 abonați, iar telefonia mobilă (Orange și Cosmote), are instalate două releuri în zona Tismana.

Dotări edilitar gospodărești[modificare | modificare sursă]

Centrul civic al orașului[modificare | modificare sursă]

In anul 2007, printr-un Proiect de Hotărâre prezentat de Comisia pentru Cultură, Sănătate și Învățământ și aprobat în Consiliul Local Tismana s-a trecut la reabilitarea Căminului Cultural „George Coșbuc” din Tismana căruia i s-a atribuit numele Casa de Cultură „George Coșbuc”. Intregul centru civic Tismana a fost modernizat, trotuarele lărgite, spațiile verzi extinse, în intersecție s-a amplasat o frumoasă fântână arteziană iar în jurul ei, prin panouri de semnalizare rutieră s-a semnalizat sens giratoriu.

Rețeaua de alimentare cu apă[modificare | modificare sursă]

Tismana are o rețea de aducțiune și distribuție de 56 km, la care sunt racordate un număr de 2723 gospodarii și 70 agenți economici. Restul gospodăriilor fiind alimentate prin hidrofoare cu captare din fântâni sau direct, din puțuri comune sau individuale.

Rețeaua de alimentare cu apă este tehnic îngrijită de SC Stânjenelul SA bunul mers fiind asigurat de Consiliul Local Tismana. Acesta a definitivat în anul 2006, un proiect de extindere, reabilitare și modernizare a rețelei de alimentare cu apă finanțat prin programul SAPARD.

Rețeaua de canalizare are o lungime de 7,8 km deservind un numar de 350 abonați, rețea aflată în extindere.

Rețeaua stradală[modificare | modificare sursă]

Reţeaua stradală

Printr-un Proiect de Hotărâre al președintelui Comisiei pentru învățământ, sănătate și familie, activități social-culturale, protecție copii, turism, tineret și sport, Nicolae N. Tomoniu, în luna aprile 2006, s-au aprobat și denumirile străzilor din rețeaua stradală a orașului Tismana.

Altele[modificare | modificare sursă]

Rețeaua de televiziune prin cablu oferă 25 canale de televiziune.

Sistemul educațional[modificare | modificare sursă]

Grupul Şcolar Industrial Tismana

Tismana are unități școlare în care se asigură toate formele de învățământ preuniversitar: învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal și profesional.

În localurile de școli și grădinițe își desfășoară activitatea elevi, cadre didactice și personal auxiliar și după cum urmează:

  1. Învățământ preșcolar: 14 săli de clasă pentru grădinițe, 298 copii, 14 cadre didactice.
  2. Învățământ primar: 22 săli de clasă, 374 elevi, 22 cadre didactice.
  3. Învățământ gimnazial: 23 săli de clasă, 382 elevi, 39 cadre didactice.
  4. Învățământul liceal.

In cadrul liceului industrial ,,Grupul Școlar Industrial Tismana”, învață 177 elevi, veniți și din comunele limitrofe, în 13 săli de clasă, cu 17 cadre didactice.

Învățământul profesional se desfășoară în 6 săli de clasă, ateliere și laboratoare, cu 143 elevi și 15 angajați reprezentând personal auxiliar.

Sănătate și asistență socială[modificare | modificare sursă]

În Tismana asistența medicală este asigurată de 8 medici și 10 asistenți. În prezent sunt funcționale 4 cabinete medicale individuale, deservite de 4 medici de familie si 8 asistenți.

Centrul de Sănătate, cu activitate permanentă și cu clădire proprie, este deservit de 2 medici, 2 asistenți și un îngrijitor, 24 de ore din 24. Medicii și asistenții nu au funcții permanente aici, fiind programați dintre medicii Dispensarului Uman Tismana și ai satelor vecine.

Activitatea celor 4 medici de familie se desfășoară în incinta Dispensarului Uman Tismana, un imobil modern de tip P+2, bine dotat cu aparatura necesară și amplasat în centrul orașului Tismana. Tot aici funcționează 2 cabinete stomatologice deservite de 2 medici.

Medicii de familie asigură asistență medicală pentru specialitățile medicină generală și pediatrie.

În oraș mai funcționează și un Dispensar Veterinar unde lucrează un medic și 4 tehnicieni veterinari. În sate există patru puncte de însămânțări artificiale și naturale. Taurii, armăsarii și vierii sunt autorizați. Activitatea este asigurată de patru cadre calificate în acest domeniu.

În centrul civic Tismana funcționează două farmacii, una pentru uz uman, cu doi salariați și o farmacie de uz veterinar cu un salariat. La intersecția drumului județean DJ 672 A cu DN 67 D, în punctul Tismana - Gară, mai funcționează o farmacie de uz uman, folosită de locuitorii din zonă și turiști.

Cultura[modificare | modificare sursă]

În trecut, au fost construite șase cămine culturale la Tismana, Topești, Pocruia, Costeni, Sohodol și Isvarna, care sunt folosite în diverse activități culturale. În anul 2007, Căminul Cultural „George Coșbuc” din Tismana transformându-se în Casa de Cultură „George Coșbuc” Tismana s-a amenajat pentru prima dată în județul Gorj un muzeu al costumului popular. Lui i s-a atribuit denumirea „Muzeul Costumului Popular Gorjenesc Tismana”, și are piese unicat, costume populare din secolul al XIX-lea.

Biblioteca Publică din centrul orașului a fost mutată și ea în noul local de cultură și are acum în evidență peste 14.000 volume de carte, ca urmare a unor donații din partea Asociației Române pentru Patrimoniu și din partea d-lui Mihail Aristotel Ungureanu, fiu al satului, fost secretar de stat în guvernarea 1996-2000. Biblioteca este frecventată de circa 1000 cititori anual. In afara bibliotecii publice își desfășoară activitatea și alte cinci biblioteci școlare cu un număr total de 29.987 volume.

Lansare de carte la Editura Semanatorul Tismana

În anul 2012, Asociația "Semanatorul Tismana" a înființat "Editura Semănătorul" Tismana iar din octombrie 2013, cu sprijinul Consiliului Local Tismana [16] tipărește revista "Sămănătorul". Ea urmează documentele programatice ale curentului social, cultural și literal inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul” [17] fără a idealiza, ca atunci, satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație. Articolele revistei sunt creații moderne care evită totuși noile tendințe ale presei cazone, subjugată politic. Revista reconsideră, promovează și păstrează ce a mai rămas din civilizația rurală veche, fiind depozitara unor valori naționale pe cale de dispariție. Ea se declară împotriva substituirilor și chiar disparițiilor cutumelor patrimoniale legate de domeniul publicistic și scriitoricesc [18] care au loc azi.

Festivalurile orașului Tismana[modificare | modificare sursă]

Festivalul Cântecului, Dansului si Portului Popular Gorjenesc de la Tismana

Festivalul Cântecului, Dansului si Portului Popular Gorjenesc de la Tismana se ține în fiecare an la 15 august, indiferent în ce zi cade ajungând la ediția a-48-a (2015). Prima ediție s-a ținut în anul 1966, edițiile - 1990 și 1991 - nu s-au ținut. Orchestra de acompaniament a soliștilor este "Doina Gorjului". În anul 2010 și 2011, "Doina Gorjului" nu s-a prezentat din cauza politizării festivalului, fiind înlocuită cu taraful Școlii Populare de Artă Târgu-Jiu. PDL a pierdut și numărul edițiilor, ediția 43 fiind anunțată a 44-a. Din această cauză ediția din anul 2012 a devenit a 45-a. Festivalul ține două zile după următorul program:

  • După amiaza zilei de 14 august are loc la Casa de Cultură "George Coșbuc" a orașului, înscrierea soliștilor la festival;
  • Spre seară are loc, pe o scenă în aer liber, din Centrul Civic Tismana preselecția soliștilor care s-au înscris. Fiecare cântă neacompaniat o melodie și acompaniat de "Doina Gorjului" altă melodie;
  • Soliștii calificați de un juriu, vor participa a doua zi, 15 august, orele 10, la Gala Laureaților, care începe pe scena din Poiana Sântămăriei, Pădurea Șerșori, DJ 672. Lor li se va adăuga, formațiile de dansuri din sate, selectate la Târgu-Jiu.
  • Recital al soliștilor de la "Doina Gorjului" și a altor soliști invitați.

Sf. Mănăstire Tismana organizează în incinta ei de pe Valea Tismanei hram: Hramul Mânăstirii Tismana De filmări si organizarea acestui site s-a ocupat comisia de cultura a Consiliului Local Tismana (legislatura 2004-2008)și Fundația Tismana. S-a cerut în 2013 ca noile organe locale să preia inițiativa de filmare a festivalului sau să aloce fonduri pentru Asociația "Semănătorul Tismana" pentru filmări și în edițiile care vor urma. Consiliul Local Tismana ne aprobând sumele pentru acest lucru asociația și-a încetat filmările pe Site YouTube care pezintă secvențele filmate la festival de la ediția 2007 până la ediția 2013.
Festivalul de Buna Vestire sau Festivalul Păstrăvului, se ține la 25 martie, fiind un vechi târg de semințe și oale și ulcele date de pomană la sărbători religioase. Păstrăvăriile și firmele de artizanat organizează expoziții cu vânzare.
Festivalul Castanului se ține la începutul lunii octombrie primăria oferind porții de castane fierte turiștilor. Producătorii locali vând la festival castane din pădurile lor la cel mai mic preț.
Festivalul răciturilor se ține tot toamna la Vila Ursu de pe Valea Tismanei sau în satele vecine.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Un fapt istoric de mare importanță pentru continuitatea noastră în spațiul carpatic este bine dovedit la Tismana. Toate lăcașurile de cult de pe teritoriul orașului Tismana au fost construite pe locul sau lângă vechi biserici creștine de lemn, care la rândul lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care au fost mai apoi creștinate. Vechile denumiri de cult precreștin au fost adaptate, bisericile purtând pecetea hramurilor creștine.

Imagine Biserica Naşterea Maicii Domnului Gornoviţa

Astfel, „locul amenajat” („diz” + „meni”) pentru întruniri păgâne în perioada precreștină, legate de cultul mamei, este creștinat prin construcția unei biserici întru "adormirea prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu născătoarea și pururea fecioara Maria". Se începe amenajarea platoului Pișători, în partea de est, cu blocuri de sigă și tiranți din lemn de tisă. La mijloc, pe vremea lui Vlaicu Vodă, Nicodim Grâcic[19] (grecul), călugăr sârb după mamă dar din tată grec[20], este chemat de Lazăr Despotul Serbiei și construiește prima biserică din tisă. Prin poziția naturală, având alură de cetate, era numită “Tis” + “meana”, de unde denumirile Tismeana sau Tismena, apoi Tismana, amintită în documentele lui Vladislav Vodă (1364-1373) fiind primul ctitor înscris în pomelnicul mânăstirii Tismana, daniile ce le făcuse Vodiței le făcuse și Tismanei.[21]

„Tismana nu se reducea numai la mănăstirea Tismana: o lavră adevărată, o colonie de călugări mișuna în schiturile de pe munte ca și la muntele Atos"[22] Așa s-a construit Biserica schitului din vârful muntelui Cioclovina, la depărtare de 5 km de mănăstire dar și biserica din Cioclovina de jos, în locul numit și Padina Viilor, tot din piatră pe locul celei vechi.

Cele mai vechi lăcașuri de cult avizate de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (C.N.M.A.S.I.) sunt:

  1. Mănăstirea Tismana atestată prin hrisovul lui Dan Vodă, dat în Argeș la 3 oct. 1385, biserica fiind mai veche[23], alte detalii în Anuarul Mitropoliei Olteniei[24] astfel: Radu Vodă (1374-1384) înlocuiește biserica din lemn la 1374, cu o biserică din zid, fiind terminată de Dan Vodă fiul lui Radu, la 1385, Mircea Vodă "isprăvind ce era nesfârșit".
  2. Paraclisul cu o turlă este zidit din piatră pe vremea lui Matei Basarab, la 1650[25]. Inițial era destinat modernizării bolniței mânăstirii care exista la orice mânăstire de tip athonit dar după un incendiu a fost restaurat la 1772, suferă stricăciuni în luptele dintre turci și austrieci, din nou refăcut la 1782 și târnosit în paraclis cu hramul Sf. Ilie, în sec al XIX-lea.
    Imagine Popas Schitul Cioclovina de Jos
    Imagine Schitul Cioclovina de Sus
  3. Schitul Cioclovina de Jos, datat din anul 1715. [26] În 1668, se amintește pe Cioclovina de o biserică din lemn căreia Radu postelnicul Știrbei îi dăruiește o vie, pe locul căreia s-a ridicat la 1715 biserica schitului de astăzi și chiliile. Zugrav Mihail Tutandin din Tismana. Printre donatori: Arhim. m-rii Tismana Spiridon, Nicodim egum. m-rii Tismana. Se dovedește însă că Cioclovina era locuită de încă din sec. al XVI-lea deoarece caligraful Macarie scrie aici o psaltire în anul 1573.[27]
  4. Schitul Cioclovina de Sus, clasificat la 1714 [28] este zidit după Anuarul Mitropoliei Olteniei[29] în anul 1711 de serdarul Cantacuzino. A fost refăcut în anii 2004- 2005, ÎPS Teofan sfințind Schitul Cioclovina de Sus la 06.08.2005, cu hramul Schimbarea la Față a Domnului (Pobrejenia) Ctitor este și Obedeanu Pătru, mare serdar și armaș, care a mai făcut danii bisericii Ișalnița Dolj, bisericii Dobrosloveni, Olt și la manastirea Jitianu - Dolj.
  5. Biserica „Buna Vestire” de la intrarea în defileul Văii Tismanei, atestată în anul 1720[30], pe locul alteia mai vechi.
    Imagine Biserica Buna Vestire Tismana
    Imagine Biserica Sf. Andrei Pocruia
    Imagine Biserica din lemn din satul Gornovița, monument istoric
    Imagine Praznicul Bisericii Sfinții Voievozi la Cioclovina de Jos
  6. Biserica din lemn din satul Gornovița, datată din anul 1764 monument istoric[31], asigurată.
  7. Biserica din lemn din satul Pocruia, monument istoric[32].
  8. Biserica din satul Sohodol, datată din anul 1720[33] Biserica din zid construită în 1901.

Metocuri sau metohuri

Metohurile[34] cele mai vechi din apropiere ce țineau de Mănăstirea Tismana se găseau în satul Seuca, Gorj, Dealul Sporăști[35], Ploștina Dragoeștilor[36], Dealurile Mociorlița [37] și Teiușul[38], la nord de Gornovița și pe Valea Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista încă, “Schitul Sfântului Antonie”, [39] Au existat metohuri ale mânăstirii Tismana în toată Oltenia, precum și sate care erau scutite de anumite dări pentru paza mânăstirii sau alte porunci domnești. Satele însă nu erau metohuri, cum greșit se mai interpretează! A se vedea nota de la "Metohuri".

Alte biserici construite:

  1. Biserica din orașul Tismana – centru, din zid în Mahalaua Prundu la 1885, în locul celei de la 1835, hramul "Izvorul Tămăduirii", reparată 1902 și 1937. Filială biserica "Sf. Nicolae" Vânăta, datată din anul 1862, din lemn, cu osteneala și cheltuiala Starețului mân, Tismana, refăcută cu lemnărie de la biserica Seuca [40]pe locul alteia mai vechi, arsă din cauza bolii antrax, popular dalacul sau buba vânătă de unde se trage și redenumirea satului Groșani în satul Vânăta. Biserica are 13 și 1/2 ha pământ din 1864; 5 și 1/2 ha ale bisericii parohiale, din care în 1937 s-a expropriat 1/2 ha pentru CFF iar 8 ha ale bisericii parohiale. 2 cimitire împrejmuite, unul comun cu parohia Ungureni.
  2. Biserica din orașul Tismana-Ungureni, construită din zid la 1922, sfințită în 1932 cu hramul "Sf. Arhangheli". Biserică filială, "Buna Vestire", 1720, cimitirul servește și bisericii parohiale Tismana. Are casă parohială. Biserica parohială a primit 8 și 1/2 ha pământ în 1864 și 1 și 1/2 ha biserica filială.
  3. Bisericile din satul Pocruia (una din lemn, alta din piatră) sunt construite după ce străvechea biserică, de pe Valea Pocruii, nu a mai fost folosită și de sohodoleni, aceștia construindu-și propriul locaș de cult.
  4. Biserica din satul Costeni, jud. Gorj (bis. Sf. Nicolae, c. 1770, reclădită din lemn 1841—1843 și de zid 1902—1912.
  5. Biserica din satul Izvarna, jud. Gorj (bis. de lemn Sf. Gheorghe, 1803 sau c. 1815, construită de preotul Ghiță Izverceanu, dispărută, refăcută de zid 1899
  6. Biserica din satul Celei, cerica parohială cu hramul Cuvioasa Paraschlva, construită din lemn In 1885, reparată In 1936, in stare bună. Biserica filială cu hramul „Sf. Nicolae", în satul Costeni, construită din zid tn 1902—1912, neasigurată. Avea crăpături după cutremurul din 1940. Casă parohială nu este. Biserica parohială are 1 și 3/4 ha. pământ dela 1864 și 1/2 ha. dela 1925. Biserica filială are 2 ha. pământ. Biserica parohială are 3 cimitire, împrejmuite; filiala un cimitir lângă biserică.
  7. Biserica din satul Topești, biserica parohială din zid la 1927, hramul Sf Nicolae, filială Gornovița, 17 ha pământ dat la 1864.
  8. Biserica din satul Vâlcele, 1864 din lemn, construită din piatră cioplită în 1923, hramul "Toți Sfinții". I s-au dat 17 pogoane pâmânt la 1864

Evenimente importante

LUCRAREA SPIRITUALĂ ȘI CULTURALĂ ÎN EPARHIE - Societatea „Renașterea" Societatea Renașterea a clerului din Eparhia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului a luat ființă în anul 1922, fiind recunoscută persoană morală în 1923 prin legea publicată în Monitorul Oficial No. 39/1923. Cu anul 1940, când eparhia olteană este ridicată la rangul de Mitropolie, și cu primul nostru Mitropolit, I. P. S. Nifon Criveanu, Renașterea a intrat într-o formă nouă de acțiune. In adunarea de la 18 Ianuarie 1940, prezidată de I. P. S. Mitropolit, fiind prezenți toți conducătorii Secțiilor și Comitetului Central, s-a dat un nou impuls de viață Renașterii prin înlăturarea neajunsurilor scoase la iveală de experiența celor 18 ani de activitate, hotărindu-se următoarele: a) Parohia rămâne adevăratul centru de acțiune al preotului. b)Centrul parohial are rolul de a îndruma, verifica și stimula activitatea parohială a preotului. Pentru acest motiv, Centrele Parohiale au fost înmulțite, ajungând dela 74 la 140 în toată Eparhia. Centrele Parohiale din zona Tismana țineau de "Centrul parohial Racoți", compus din parohiile: 1) Pocruia, 2) Tismana, 3) Ungureni, 4) Sohodolu, 5) Mischii, 6) Godinești, 7) Celeiu, 8) Racoți. Întâiul Stătător, pr. loan C. Arjoca, Subrevizor, pr. Petre Ciaușu. Tot în anul 1940, circumscripția Arcani-Brădiceni-Tismana, avea ca revizor, clasa a II-a Pr. I. Cernăianu, Arcani

Monumente ale eroilor

Monumentul „Căpitanului Ioan Neferescu” construit în anul 1980 pe Dealul Nereaz, din satul Gornovița, în onoarea căpitanului Ioan Neferescu distins cu ordinele „Mihai Viteazul” și „Legiunea de onoare a Franței” în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz din primul război mondial. Alături de Ecaterina Teodoroiu ține piept dușmanului în luptele de la Jiu, tunurile capturate de el străjuind și astăzi podul Jiului.

In centrul orașului s-a construit Monumentul Eroilor ridicat în cinstea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale și războiul de independență.

Numărul eroilor căzuți este următorul:

Combatanții satului Tismana în cele trei războaie[modificare | modificare sursă]

Drumul strategic 1916 Tismana-Jiu
Brevet Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918

În războiul pentru independența României din 1877-1878, s-a remarcat Dincă Gh. Barbu, tatăl pictorului Ghiță Barbu Bărbulescu din Tismana. Prin vitejia plutonului său în lupta de la Smârdan l-a făcut pe Osman-pașa, rănit la picior, să se predea generalului Mihail Cerchez (?-1922).[41] A primit ordinul și medalia “Steaua României”, în grad de Cavaler, după proclamarea independenței Carol I înființând acest ordin prin lege la 10 mai 1877, fiind echivalentul celui mai vechi ordin național "Steaua României" creat în 1864 de Cuza Vodă dar având deviza "In fide salus" (În credință e salvarea). La 10 mai 1906, sub nr. 1103, primește Medalia jubiliară „Carol I” . În Războiul pentru Reîntregirea Neamului din 1916-1918 s-a remarcat prin faptele de vitejie căpitanul Ion Neferescu[42], Sublocotenent Ion Aurariu, decorat cu Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918 și alte medalii și sergentul Ghiță Barbu Bărbulescu, decorat cu Medalia Virtutea Militară cu însemn de război [43] “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918” cu baretele Carpați, Jiu, Mărășești și Mărășești, având Brevetul Ministerului de Războiu, din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I, dat la 1 apr. 1922, sub nr. 570.
Comemorarea a 100 de ani de la intrarea României în război în august 1916

La cruce - Dealul Ungureni-Pocruia

În orașul Tismana a început identificarea documentelor privind acest eveniment, iar publicarea lor se face prin revista "Sămănătorul" și "Editura Semănătorul". [44] S-au făcut copii după fotografii, fotografii noi și hărți noi legate de eveniment. S-a făcut o reconstituire a „Drumului strategic 1916” Tismana - Pasul Scocu dintre Cerna și Jiul de Vest, cu detalii: râuri, creste, poteci, amplasamentele Reg. 57 inf., condus de cpt. Cornicioiu, Reg. 5 art. al mr. Pașalega, Reg. 31 inf. al mr. Nicoleanu, formațiunile de luptă ale lt. Col. Dejoianu și mr. Dumitrescu ce băteau cu tunurile din Frâncești-Peștișani în dealurile Dobriței unde se infiltraseră nemții. Printre fotografiile noi s-a făcut și cea de "La cruce"[45], în dealul dintre Ungureni și Pocruia, unde locuitorii Pocruii au ucis, pe ascuns, un combatant neamț necunoscut, ce identifica pe o motocicletă un drum adiacent cu "Drumului strategic 1916" al armatei române. Prin această fotografie se dorește o confirmare a sentimentelor patriotice ale țăranilor români în timpul primului război mondial. În ce-l de al doilea război mondial 1940-1945 printre eroi, amintim locotenenții Matică Șerbu, Coman Aurariu – Vânăta; tismănenii Călin I Văcariu, Leonte Cernăianu, Mihai Puiu; Nicu Cazacu și Mișu Buzner din Mahala, ungureanul Vasile Galețescu și patriotul Mitică Butiuc [46]

Sport și agrement[modificare | modificare sursă]

Activitățile sportive se desfășoară pe Stadionul Tismana (1050 m2), pe terenurile sportive școlare și alte terenuri sumar amenajate în unele sate. În anul 2004 a fost dată în folosință și noua sală de sport.

Consiliul local, societăți comerciale și unele persoane susțin material echipa de fotbal „Energetica Tismana” care activează în divizia județeană.

Pe terenurile sportive ale unităților școlare, elevii sunt antrenați, la orele de sport, pentru fotbal, handbal, baschet și volei.

Pentru agrement, trei discoteci cu o capacitate totală de 300 locuri, sunt amenajate de natură să satisfacă cerințele de relaxare ale tinerilor.

Raza de deservire[modificare | modificare sursă]

Zona de deservire în afara unității administrativ teritoriale este mult mai mare, încât aceasta are dotările necesare asigurării serviciilor publice pentru, cetățenii care aparțin comunelor limitrofe (Tismana, Godinești Padeș, Glogova, Peștișani și Cătunele)

Serviciile publice pe care Tismana le asigură unităților administrativ teritoriale învecinate se referă la : operațiuni bancare Agenția CEC Tismana, Percepția Rurală Tismana , FDEE Electrica Oltenia S.A. - PE Tismana și prin PTTR Tismana.

Primăria Tismana si Consiliul Local Tismana au un aparat propriu format din 21 salariați și 15 consilieri locali.

Postul de poliție Tismana asigură servicii publice pe raza orașului Tismana și s-a reorganizat cu un număr mai mare de angajați. Rata de infracționalitate este una din cele mai scăzute din țară datorită cinstei dar și vigilenței tuturor locuitorilor. Instituția are un volum de lucru de aproximativ 150 plângeri pe an din care se finalizează, cu trimitere în judecată, 50 dosare pe an.

Administrația Finanțelor Publice prin percepția Tismana asigură servicii publice pentru cinci comune: Peștișani, Godinești, Glogova, Cătune și Padeș. Are un număr de 10 salariați, din care: un șef unitate, un șef de serviciu, doi inspectori de specialitate și șase referenți.

Societatea civilă[modificare | modificare sursă]

O bună parte din sectorul civil este constituit și acționează prin asociații libere neguvernamentale (ONG) create unui scop anume: cultural, turistic, religios, sportiv, ajutorul persoanelor sărace, handicapate, fără locuință, sinistrate etc.

În oraș își duc activitatea:

  • ANTREC rețea de turism rural organizată în 7 pensiuni turistice în care activează circa 50 de persoane.
  • Asociația crescătorilor de animale, de ale cărei activități beneficiază cea mai mare parte din crescătorii de animale.
  • Asociația de moșneni sodoleni, Sohodol, în care activează peste 300 de membri.
  • Asociația de moșneni topeșteni, „Nedeia Mare” din satul Topești, în care activează peste 200 de membri.
  • Asociația ELVEROM care întreține relații cu ONG-uri din Elveția și Belgia. De activitatea ei beneficiază toți cetățenii satului Vânăta și școlile Vânăta și Pocruia, în total circa 300 de persoane.
  • Asociația "Semanatorul Tismana" care gestionează Editura online "Sămănătorul" [47], tipărește carte prin Editura "Semanatorul Tismana" și publică online și tipărit revista "Sămănătorul".

Să amintim și de Fundația Tismana care era un partener al Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile București, al Federației ONG Gorj, Târgu-Jiu. Întreținea relații cu ONG-uri din toată lumea prin intermediul Internetului și era creatorul site-urilor Internet despre Tismana. Partenerul ei din Franța era Asociația Umanitară La Gerbe. Printre proiectele reușite:

  • Fundația Tismana a finalizat un proiect PHARE pentru pensiunea turistică Jerca și unul proiect de reabilitare a căminului cultural din Topești.

După decesul fondatorului, prof. Vasile Surcel proiectele culturale se continuă prin Asociația "Semanatorul Tismana" iar în domeniul agricol și economic de alte asociații de profil din oraș.

Fundația Tismana dispunea de puține resurse bănești proprii, în fapt, veniturile membrilor fondatori dar în general și-a îndeplinit scopurile, mai ales cele de informare. De pildă:

  • Fundația Tismana ducea o campanie intensă prin intermediul rețelei Internet pentru o repune Tismana în adevărata ei valoare istorică, care trece mult dincolo de evul mediu deci de perioada când a trăit cuviosul Nicodim.
  • Fundația a atras atenția că în zona Tismana a fost identificată cea mai veche locuire musteriană din România.
  • Zona Tismana a avut contacte cu civilizația egipteană prin expedițiile faraonilor la Istru.
  • Zona Tismana are dovezi arheologice care atestă prezența unor locuri amenajate pentru desfășurarea ritualurilor religioase precreștine gete.
  • Pe Valea Tismanei au fost construite din lemn primele biserici creștine din România, la Pișători și Scăunele.
  • Mănăstirea Tismana este unul din vechile lăcașuri ortodoxe din România iar construcția bisericii ei, din lemn, începuse cu două secole înainte de venirea cuviosului Nicodim în secolul XIV.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Tismana

     Români (94.82%)

     Romi (1.15%)

     Necunoscută (4.0%)

     Altă etnie (0.01%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Tismana

     Ortodocși (95.74%)

     Necunoscută (4.0%)

     Altă religie (0.24%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Tismana se ridică la 7.035 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.894 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,83%), cu o minoritate de romi (1,15%). Pentru 4,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,75%). Pentru 4,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[48]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Monitorul Oficial Nr. 310 din 07.04.2004, publică Legea Nr. 83 din 5 aprilie 2004, pentru declararea ca orașe a unor comune printre care și Tismana. Legea specifică și intrarea ei în vigoare: de la 10.04.2004. Orașul Tismana va fi adăugit ca atare, în linia de tabel 153 din legea 351/2001 – secțiunea IV, 5.6. Localități urbane de rangul III, specificând că adăugirea fusese făcută conf. Legii nr. 83/2004.
  4. ^ Nicolae Stoicescu - BIBLIOGRAFIA LOCALITĂȚILOR SI MONUMENTELOR FEUDALE DIN ROMÂNIA, I—ȚARA ROMÂNEASCĂ, (Muntenia, Oltenia, și Dobrogea), Voi. 2: M-Z, Editată de Mitropolia Olteniei, 1970, pag. 779, II. Indice cronologic al monumentelor.
  5. ^ Nicolae Densușianu - Dacia preistorică, București, Editura Arhetip, 2002, pag. 188
  6. ^ Documenta romaniae historica, B.Țara românească, vol. I, (1247-1500) vol. întocmit DE P. P. Panaitescu și D. Mioc, Editura Acad. Rep. Soc. România, București, 1966, pag.365
  7. ^ A se vedea, BAN, Ban de Tismana, Banatul Severinului, în dicționarul O. G. LECCA - DICTIONAR ISTORIC, ARHEOLOGIC SI GEOGRAFIC AL ROMANIEI, BUCURESTI, EDITURA UNIVERSUL", S. A., 1937, pag. 48
  8. ^ ibidem, dicționar pag. 526
  9. ^ Paul de Alep (1637 - 1667): „La sfârșitul călătoriei noastre, egumenul vestitei monastiri Tismana a venit să ne întâmpine și ne-am coborât pe râul cu același nume, pe malurile căruia, de fiecare parte, este câte un tîrg mare care tine de monastire.”(pg. 221); „Lemnul "de tis" este foarte tare și frumos și din el se fac mii de butoaie mici, legate cu cercuri de fier care nu se desfac niciodată în bucăți. Am adus cu mine două <butoaie> la Alep și le mai am încă acasă.” .(pg. 225). – Călători străini în ȚR, vol. 6, Ed. Șt. și Encicl., Buc. 1976.
  10. ^ reședință de plasă în anul 1908 și reconfirmat la 1 aprilie 1910 prin „Lege pentru modificarea legii de organizare a comunelor rurale și administrarea plășilor”. Ea a fost publicată în „Monitorul oficial” nr. 1 din 1 aprilie 1910, a fost votată împreună cu tablourile anexate de Senat în ședința de la 30 martie 1910, iar la cameră în aceea de la 31 martie 1910
  11. ^ În data de 20 august 1908, prin "Statutele Societăței „DORNA TISMANA” din județul Gorjiu", Capitolul I, Art. 2, litera D, se propune ca în următorii ani, Valea Mânăstirii Tismana să devină o stațiune climaterică. Va fi declarată la 10 mai 1910 iar în anul 1932 apare ca ca „stațiune climaterică de nivel național și internațional” în ghidul „Al. Bădăuță - GUIDE BALNÉO-CLIMATIQUE DE LA ROUMANIE”, EDITIONS .DACIA", 1932
  12. ^ După înlăturarea regelui din țară, schimbarea de regim politic având conducători deținuții politici comuniști care efectuaseră muncă forțată în stațiunea climaterică Tismana a avut ca efect întoarcerea statutul Tismanei la nivel de sat, reședință de comună.
  13. ^ Ordinul ministrului turismului nr 744/1973
  14. ^ Puiu Nistoreanu, Turismul rural, pag. 23-24
  15. ^ De altfel, chiar autorul cărții „Turism rural” , la pagina 34, recunoaște că „unele localități nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana, Bogdan Vodă, Vaideeni) iar “oficializarea” turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activității de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice”
  16. ^ Asociația Semanatorul Tismana este sprijinită în conformitate cu prevederile Legii privind susținerea și promovarea culturii scrise nr. 186/2003 și ale Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități non-profit de interes general. Revista apare în tiraj restrâns pentru Depozitul General București, biblioteca municipală, biblioteca orășenească și colecția documentară a Cons. Loc. al orașului Tismana
  17. ^ Sămănătorul a fost o revistă literară săptămânală, concepută de către George Coșbuc și Alexandru Vlăhuță și care a apărut la București, între 2 decembrie 1901 și până la 27 iunie 1910 fără întrerupere. A jucat un rol important în viața literară a vremii și a constituit catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele - Sămănătorismul.
  18. ^ Revista pledează pentru înlăturarea unor anomalii ca: - agresiunea trusturilor de presă asupra vocabularului limbii române, înlocuind cuvinte românești consacrate de secole, cu englezisme; (știrile cu brekingniuzurile, noutățile cu praitaimniuzurile, portarul cu goalkiperul, magazinul cu marketul, ș.a.) - stâlcirea dicției clasice a redactorilor de știri și a reporterilor prin adausuri de mârâieli între cuvinte, inserția unor vocale în expunere aidoma școlarului prins cu lecția neînvățată; - abandonarea discursului elaborat, respectuos și academic în favoarea unor exprimări vulgare împrumutate de la interlopi și borfași, limbaj care începe deja să facă parte, din cotidianul televiziunilor partizane, destinate linșajului mediatic
  19. ^ Nicolae Dobrescu - ÎNTEMEIEREA MITROPOLIILOR și a celor dintâi mănăstiri din țară, BUCUREȘTI, TIPOGRAFIA CĂRȚILOR BISERICEȘTI, 1906, pag. 65
  20. ^ Născut la Castoria conform lui Paul de Alep și la Prilep conform vechilor minee sârbești și o cronică bulgară
  21. ^ O rațiune a lui Vladislav de a face două mânăstiri constă în cutuma că nu poți fi arhimandrit dacă nu slujești două mânăstiri. Cealaltă rațiune, Vodița era pândită de expansiunea imperiului otoman
  22. ^ ibidem, Anuarul Mitropoliei Olteniei
  23. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. - 25 B 262 - oraș Tismana - Mănăstirea Tismana, sec. XIV-XVIII, Biserica Adormirea Maicii Domnului, 1364-1373, cu frescă din 1563 în pronaos și 1732 în naos; Paraclisul Sf. Ilie, 1650 refăcut 1782; Chilii și casa Stareției, sec. XVII, refăcută sec. XIX; Turn clopotniță; Incinta cu turnurile de colț, 1646-1651.
  24. ^ SFÂNTA MITROPOLIE A OLTENIEI, RÂMNICULUI Șl SEVERINULUI - Vieața Bisericească în Oltenia - ANUARUL MITROPOLIEI OLTENIEI, CRAIOVA, Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinulul, 1941
  25. ^ În - ANUARUL MITROPOLIEI OLTENIEI, CRAIOVA, pag. 866
  26. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 263 oraș Tismana - Schitul Cioclovina de Jos, Biserica Sfinții Voievozi, 1715, cu pridvor din lemn 1849; Chiliile și casele Stăreției, 1912 pe ruine din sec. XVIII.
  27. ^ Este a treia cea mai veche din Biblioteca Academiei Române din totalul de 17 psaltiri. Cele dinainte au fost scrise una în 1346 și alta în 1531 în măn. Bistrița de diaconul Teofil.Vezi Victor Brătulescu - MINIATURI ȘI MANUSCRISE DIN MUSEUL DE ARTA RELIGIOASA, Imprimeria națională, BUCUREȘTI, 1939, pag. 17
  28. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 264 oraș Tismana - Schitul Cioclovina de Sus; Ruinele bisericești Sf. Ilie, 1714
  29. ^ ANUARUL MITROPOLIEI OLTENIEI, CRAIOVA, Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinulul, 1941
  30. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 261 oraș Tismana - Biserica Buna Vestire, 1720 cu frescă originală.
  31. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 167 sat Gornovița - Biserica din lemn Nașterea Maicii Domnului, 1764, refăcută 1939-1945.
  32. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 213 sat Pocruia - Biserica din lemn Sf. Andrei, sec. XVIII, cu adăugire 1807. În ce consta adăugirea relatează Al. Ștefulescu: “între anii 1807-1819 fiind egumen la mânăstirea Tismana, Dionisie Lupu, locuitorii din Pocruia au cerut scutire de dajdie pentru un oarecare Sacta, sân Popa Macarie pe care aceștia îl luaseră la biserica făcută de ei ca să le învețe copiii. Dionisie Lupu obține scutire de dajdie pentru Sacta cu condiția ca sătenii din Pocruia să zidească la poarta bisericii chilii pentru locuința dascălului și școală pentru învățarea copiilor”.
  33. ^ clasificare C.N.M.A.S.I. 25 B 243 sat Sohodol - Biserica din lemn, Sfinții Arhangheli, 1809.
  34. ^ METÓH, Fermă mănăstirească, schit, d. met-ého. Mînăstire mică dependentă de alta mai mare. Căsuță afară din mănăstire în care locuiește un călugăr mai bogat. Sursa: Scriban (1939); METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ. Sursa: DEX '09 (2009)
  35. ^ Schitul Sporăști, intrarea in biserică, Seuca, scc. XVI, refăcut de călugărul Antonie și egumenul Ioan de la Tismana, ante 1640, dărâmat in sec. XIX; fost metoh al m-rii Tismana, în hotarul Seucăi, com. Peștișani, jud. Gorj. Vezi și schitul Ploștina Drăgoeștilor, probabil același (au aceiași ctitori: popa Ioan și călugărul Vasile).
  36. ^ Schit de lîngă Peștișani (Intrarea în biserică, Hobița, sfârșitul sec. XVI, bis. refăcută ante 1649 fost metoh al m-rii Tismana
  37. ^ Schitul Mociorița, construit la mijlocul sec. XVII de Pahomie Poenaru; schitul exista la 1835; fost metoh al m-rii Tismana).
  38. ^ Schitul Teiuș - Gorj, de lemn, Nașterea Sf. loan, făcut de Partenie egumenul m-rii Tismana, 1817; fost metoh al m-rii Tismana ;dispărut; fost probabil la Câmpofeni
  39. ^ Cunoscut și ca “Schitul Scăunele”, hram Sf. Antonie cel Mare, refăcut la 1771 de Barbu Poenaru șetrarul, dărâmat în sec XIX. A fost cel mai apropiat metoh al m-rii Tismana. Însemnări: Paul de Alep, Călătoriile, p. 178 [schit lângă Tismana] ; Ștefulescu Al., M-rea Tismana, ed. a III-a, p. 162—163 [resturi de ziduri]; Donat, Fundațiile, p. 71.
  40. ^ M.O., 1964, nr.1-2, p. 76.
  41. ^ Nicolae N. Tomoniu - Monografia orașului Tismana, Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Târgu-Jiu, 2013, ISBN: 978-973-7847-53-9, pag. 130
  42. ^ Neferescu Ioan din Reg. 18 Gorj, decorat în ziua de 18.IX.1917, înalt Decret Nr.1070 din 18.IX.1917: "Pentru avântul și vitejia cu care a comandat compania 11 în luptele de pe dealul Mărășeștilor din iulie 1917. A cucerit cu hotărâre uvrajul 102 apărat de germani, capturând prizonieri, ajungând pe dealul Peiușului a capturat o baterie de obuziere germane de 100 mm.". Extras din pagina 127, Monografia orașului Tismana.
  43. ^ Este cea mai înaltă decorație de război, fiind echivalentă ca importanță cu Ordinul Mihai Viteazul pentru ofițeri.
  44. ^ Redacția a întocmit documentarul absolut inedit "Zona Tismana în primul război mondial", dar și alte documentare, în premieră absolută, cu caracter istoric: "Situația tactică pe linia Cerna – Jiu după oprirea ofensivei armatei române în Transilvania." , "Ofensiva armatei a 9 germane" , „Descrierea luptelor din Munții Vulcan în memoriile generalului Erich von Fakenhayn.”, care au fost adăugate în cartea-memorial "Ion Aurariu - Prin vremuri de război"
  45. ^ Crucea a fost pusă după terminarea războiului de familia germană
  46. ^ Cu o deficiență fizică ce nu-l făcea apt pentru participarea la război, a cerut să fie înrolat voluntar pierzându-și viața
  47. ^ Numărul colaboratorilor depășește 150 scriitori din Europa și SUA. Volume publicate, peste 500.
  48. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae N. Tomoniu - Monografia orașului Tismana, Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, Târgu-Jiu, 2013, ISBN: 978-973-7847-53-9
  • „Proiect de Hotărâre privind Statutul orașului Tismana”
  • Notă: Proiectul de Hotărâre privind statutul, a fost avizat de către aparatul propriu de specialitate al Primăriei Tismana, comisiile de specialitate ale Consiliului Local și aprobat în ședința extraordinară a Consiliului Local al orașului Tismana, din luna iunie 2004, cu 15 voturi pentru, 0 abțineri și 0 voturi contra.
  • O. G. LECCA - DICTIONAR ISTORIC, ARHEOLOGIC SI GEOGRAFIC AL ROMANIEI, BUCURESTI, EDITURA UNIVERSUL”, S. A., 1937
  • Al. A. Vasilescu – Diplomele lui Sigismund I, regele Ungariei și Ioan Huniade, voevodul Transilvaniei, dela Mănăstirea Tismana, sunt false, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1944.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tismana