Hermann Emil Fischer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Medalia Premiului Nobel
Hermann Emil Fischer
Hermann Emil Fischer c1895.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Euskirchen, Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani)[1][2][4] Modificați la Wikidata
Berlin, Germania[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFriedhof Wannsee, Lindenstraße[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiebiochimist
chimist
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Würzburg[*]
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg
University of Strasbourg[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Bonn
University of Strasbourg[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Würzburg[*]
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg
University of Strasbourg[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratAdolf von Baeyer  Modificați la Wikidata
DoctoranziOtto Diels
Hans Fischer  Modificați la Wikidata
SocietățiSocietatea Regală din Londra
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia Regală Suedeză de Științe
Royal Physiographic Society in Lund[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Accademia Nazionale dei Lincei
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]
Académie Nationale de Médecine[*]
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Accademia delle Scienze di Torino[*]  Modificați la Wikidata
PremiiFaraday Lectureship Prize[*] ()
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Premiul Nobel pentru Chimie[*] ()[7][8]
Medalia Elliott Cresson[*] ()
Medalia Helmholtz[*] ()
Cothenius Medal[*] ()
Bavarian Maximilian Order for Science and Art[*] ()
Pour le Mérite
Medalia Davy[*] (Modificați la Wikidata

Hermann Emil Fischer (n. ,[1][2][3][4][5] Euskirchen, Regatul Prusiei – d. ,[1][2][4] Berlin, Germania[6]) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a componenților purinici”.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Emil Fischer s-a născut la 9 octombrie 1852. Tatăl său, om de afaceri, îl încurajează să-și construiască o carieră, studiind științele exacte. Urmează seminarii de fizică și mineralogie. Se transferă la Universitatea din Strasbourg, unde profesorul Adolf von Maeyer îi schimbă invariabil domeniile de studii și descoperiri: chimia.

A efectuat primele cercetări pentru descifrarea alcătuirii proteinelor. În anul 1875 el a arătat cum hidrazina poate fi folosită la separarea și identificarea diferitelor tipuri de zahăr din amestecurile impure. Obținând succese, a fost solicitat de Baeyer la Universitatea din Erlangen, unde a făcut primele observații asupra stereochimiei. Apoi a studiat purinele, elucidând structura acestora în detaliu, legând-o de mecanismul vieții. Emil Fischer a arătat că purinele (constituenți ai acizilor nucleici) sunt molecule-cheie în țesuturile vii.

Deși în 1902 i s-a acordat Premiul Nobel, viața științifică a lui Emil Fischer și-a continuat linia ascendentă. Următorii ani a manifestat interes în studiul moleculelor complicate ale proteinelor, arătând modul în care aminoacizii se combina în molecula proteică, precum și metoda de legare a acestora. În 1907 a construit o moleculă proteică alcătuită din 18 unități de aminoacizi.

Experimentând-o a arătat că enzimele digestive o atacă la fel ca pe o proteină naturală. Descoperirile ulterioare au demonstrat că din multitudinea de aminoacizi existenți, viața a selectat doar 20, din care: glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, prolina, triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul glutamic, cisteina, tirozina, histidina, lizina și arginina. Fischer a demonstrat că aminoacizii proveniți din hidroliza proteinelor, prin recombinare alcătuiesc un grup de substanțe numite peptide (sau peptone). Apare o legătură covalentă, numită legătură peptidică, rezultată din reacția părții acide a unui aminoacid cu gruparea aminică (bazică) a altuia. Legătura peptidică permite combinarea a doi sau mai mulți acizi aminați pentru a forma lanțurile de aminoacizi. Emil Fischer a sintetizat peptide care aveau într-un lanț până la 18 aminoacizi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Hermann Emil Fischer (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  3. ^ a b Emil Hermann Fischer (în franceză), Comité des travaux historiques et scientifiques 
  4. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  6. ^ a b „Hermann Emil Fischer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1902/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hermann Emil Fischer

Vezi și[modificare | modificare sursă]