Walther Nernst

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Walther Nernst
Walther Nernst SI.jpg
Walther Nernst
Date personale
Născut[3][4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Wąbrzeźno, Polonia[9] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[3][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Niwica, Żary County[*], Polonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatStadtfriedhof Göttingen[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (1935–1945).svg Germania
Flag of Poland (1928–1980).svg Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
fizician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimie fizică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Zürich
Universitatea din Graz
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea din Würzburg[*]
Universitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Leopoldină
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia de Științe din Ungaria
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia de Științe din Torino[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratFriedrich Kohlrausch  Modificați la Wikidata
DoctoranziFrancis Simon[*]
Karl Friedrich Bonhoeffer[*]
Arnold Eucken[*]
Fritz Lange[*]
Robert von Lieben[*]
Irving Langmuir
William Duane[*]
Max Speter[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Premiul Nobel pentru Chimie[*] ()[1][2]
National Inventors Hall of Fame[*]
Robert Wilhelm Bunsen Medal[*] ()
Franklin Medal[*] ()
membru străin al Royal Society[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Medalia Premiului Nobel

Walther Nernst (n. ,[3][4][5][6][7][8] Wąbrzeźno, Polonia[9] – d. ,[3][5][6][7][8] Niwica, Żary County[*], Polonia) a fost fizician și chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1920).

Între anii 1883-1887 învață la Universitățile din Zürich, Berlin, Graz, Westerburg, după care, în anul 1887 devine asistentul lui Wilhelm Ostwald la Universitatea din Leipzig. Apoi deține mai multe funcții la: Universitatea din Hattingen, Universitatea din Berlin, director al Institutului de Chimie al Universității din Berlin, director al Institutului de Fizică experimentală al Universității din Berlin, iar în anul 1926 devine membru al Academiei de Studii din Berlin.

Lucrările de bază din domeniul chimiei fizice sunt dedicate teoriei soluțiilor, electrochimiei și cineticii chimice. Activitatea de cercetare a lui Nernst se prezintă cronologic astfel:

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • 1888 – dezvoltă teoria difuziei pe baze osmotice, stabilind dependența cantitativă dintre potențialul de electrod al substanțelor dizolvate și presiune osmotică;
  • 1889 – folosind ca bază dependența: viteza de difuzie, conductivitatea electrică și presiunea osmotică în soluții, elaborează teoria elementelor galvanice;
  • 1890 – formulează legea distribuției unei substanțe dizolvate între doi solvenți dintr-un lichid multifazic;
  • 1894 – stabilește dependența disociației electrolitice de permitivitatea dielectrică a solventului, de asemenea, și deformația dielectricilor în câmp electric;
  • 1897 – confecționează lampa de incandescență (lampa Nernst); studiază disociația vaporilor de apă și a dioxidului de carbon, condițiile de formare a carburii de calciu;
  • 1906 – formulează un nou principiu al termodinamicii, efectuează lucrări în regiunea temperaturilor joase;
  • 1909-1912 – elaborează noi metode de cercetare la temperaturi joase, confecționează calorimetrul cu vid; efectuează măsurări ale capacității calorice și dezvoltă teoria capacității calorice;
  • 1906 – se ocupă de studierea reacțiilor de formare a oxidului de azot din elemente;
  • 1907 – sintetizează amoniacul la presiuni înalte pe catalizator de mangan; dezvoltă teoria stratului de difuzie a cineticii proceselor chimice eterogene la limita de separare a fazelor; elaborează metoda de determinare a permitivității dielectrice a conductorilor;
  • 1920 – descrie hidrura de litiu și-i cercetează electroliza în topitură.

În anul 1908 devine președintele Societății Chimice Germane, iar începând cu anul 1926 – membru al mai multor Academii de Științe, membru Străin al Academiei de Științe a URSS.

În anul 1920 câștigă Premiul Nobel pentru Chimie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1920/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d „Walther Nernst”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Walther Hermann Nernst, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b c d Walther Nernst, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b c d Walther Hermann Nernst, Find a Grave, accesat în  
  8. ^ a b c d Walter Nernst, Munzinger-Archiv, accesat în  
  9. ^ a b „Walther Nernst”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ***, Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972, p. 312

Legături externe[modificare | modificare sursă]