Wilhelm Ostwald
Friedrich Wilhelm Ostwald (în lituaniană Vilhelms Ostvalds, n. ,[8][9][10][11][12][13][14][15][16] Riga, Imperiul Rus[17][18][19] – d. ,[8][18][9][11][12][13][14][15] Großbothen, Germania[20]) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1909 pentru studiile despre echilibru chimic și viteza de reacție. A îndrumat pe Paul Walden și Walther Nernst.
A contribuit la teoria disociației electrolitice alături de Svante Arrhenius. Era promotor al energeticismului și contestatar al conceptului de atom. A creat și termenul „perpetuum mobile de tipul 2”. Pentru meritele sale din domeniul catalizatorilor lui Wilhelm Ostwald i s-a decernat Premiul Nobel.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f Genealogia matematicienilor
- ^ Academia de Științe din Torino, accesat în
- ^ a b Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1909/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c d „Wilhelm Ostwald”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Wilhelm Ostwald, Biografisch Portaal, accesat în
- ^ a b c d Wilhelm Ostwald, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Wilhelm Ostwald, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Friedrich Wilhelm Ostwald, KNAW Past Members, accesat în
- ^ a b c d Wilhelm Ostwald, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Wilhelm Ostwald, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Wilhelm Friedrich Ostwald, Croatian Encyclopedia[*]
- ^ a b „Wilhelm Ostwald”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Оствальд Вильгельм Фридрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b Academia de Științe din Torino, accesat în
- ^ a b https://wilhelm-ostwald-park.de/en/biografie Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- A. A. Boiu, Celebrități ale științei, Editura Litera, 1982, p. 94
|