Scaunul Șeica (Schelker Stuhl) a fost menționat prima dată în 1336, ca fiind scaunul de jos (Unterer Stuhl) între cele Două Scaune ale Provinciei Mediașului (Mediascher Provinz) și cuprindea, la acea dată, numai localitățile Marktschelken, Kleinschelken, Arbegen, Frauendorf, Wurmloch, Mardisch, Schaal, Haschagen și Kleinkopisch. Coducerea Scaunului Șeica era atribuită unui Jude regal (Königrichter) cu sediul în Șeica Mare (Marktschelken).
Ca semn al dreptului de a judeca, în piață a fost ridicat un turn pătrat de circa 6 m, în vârful cărui se afla o giruetă în care era înscris anul 1525. Girueta era ținută de o mână stângă, cu trei degete ridicate, ca pentru jurământ, care era stema Scaunului Șeica.[1]
Furkeschdorf (A fost o localitate atestată în scris în 1267 cu denumirea latină Predium Nicolai, care a dispărut în jurul anului 1476, când se menționează împărțirea pământurilor între Mediaș și Moșna. Ultimul preot ce a slujit în biserica cu hramul Sf. Nikolaus din Furkeschdorf a murit în 1487. Vatra satului și biserica nu au fost încă identificate în teren.[2] În dialectul săsesc localitatea se numea Furkešdref, în românăFucușdorf sau Fucășdorf, iar în maghiarăFarkastelke[3])
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Șeica”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”