Omul care voia să fie rege (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Omul care voia să fie rege
The Man Who Would Be King
Afișul filmului
Afișul filmului de Tom Jung
RegizorJohn Huston
AutorJohn Huston
Rudyard Kipling
Gladys Hill[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristJohn Huston
Gladys Hill
După o povestire omonimă de:
Rudyard Kipling
Bazat peOmul care voia să fie rege  Modificați la Wikidata
ProducătorJohn Foreman
DistribuitorColumbia Pictures
(International)
Allied Artists Pictures Corporation
(North America)
Director de imagineOswald Morris
MontajRussell Lloyd
MuzicaMaurice Jarre
DistribuțieSean Connery
Michael Caine
Christopher Plummer
Saeed Jaffrey
Premiera18 decembrie 1975 (1975-12-18)
Durata129 de minute
ȚaraStatele Unite
Regatul Unit
Locul acțiuniiAfganistan  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românădublat sau subtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun montaj
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat
Premiul Oscar pentru cele mai bune costume
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră  Modificați la Wikidata
Buget8 milioane $[1]
Încasări11 milioane $ (vânzări)[2]
Prezență online

Pagina Cinemagia

Omul care voia să fie rege (titlu original: The Man Who Would Be King) este un film american și britanic din 1975 în Technicolor regizat de John Huston. Scenariul este scris de Huston și Gladys Hill și se bazează pe o povestire omonimă de Rudyard Kipling. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Sean Connery, Michael Caine, Saeed Jaffrey și Christopher Plummer (ultimul în rolul scriitorului Kipling). Filmul prezintă povestea a doi ofițeri retrași din armata britanică care urmăresc să ajungă regi ai Kafiristanului din estul Afganistanului.[3] La începutul anilor 1954, Humphrey Bogart și-a exprimat dorința de a juca într-o ecranizare a The Man Who Would Be King și a purtat discuții în acest sens cu John Huston.[4]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Povestire[modificare | modificare sursă]

Povestirea originală a fost publicată inițial în The Phantom Rickshaw and other Eerie Tales (Volumul 5 al Indian Railway Library, de către A. H. Wheeler & Co din Allahabad în 1888). Povestea este inspirată de isprăvile lui James Brooke, un englez care a devenit primul Rajah alb al statului Sarawak din Borneo; și de călătoriile aventurierului american Josiah Harlan, căruia i s-a acordat titlul permanent de Prinț al Ghorului și urmașilor săi. Conține o serie de mai multe alte elemente reale cum ar fi localizarea povestirii în Kafiristan aflat în estul Afganistanului și aspectul european al majorității locuitorilor acestuia (poporul Nuristani); iar finalul este modelat după întoarcerea capului decapitat al exploratorului Adolf Schlagintweit din Kaxgar.[5]

Coloană sonoră[modificare | modificare sursă]

Maurice Jarre a realizat muzica acestui film și a invitat muzicieni clasici indieni pentru a participa la înregistrări alături de orchestra simfonică europeană tradițională, amestecând diferite stiluri muzicale, în general inspirându-se din cântecul irlandez "The Minstrel Boy" (împreună cu versurile lui Reginald Heber din "The Son of God Goes Forth to War"). Interpretarea fină a Minstrel Boy îi aparține lui William Lang, mai târziu fiind cântată de Black Dyke Band și de Orchestra Simfonică din Londra.

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost nominalizat la patru Premii Oscar:[6]

Maurice Jarre a fost nominalizat la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră.

Head a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cele mai bune costume, iar Oswald Morris la Premiul BAFTA pentru cea mai bună imagine.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Box Office Information for The Man Who Would Be King. IMDb. Retrieved September 18, 2013.
  2. ^ Top 20 Films of 1975 by Domestic Revenue. Box Office Report via Internet Archive. Retrieved September 18, 2013.
  3. ^ Simon, John (). „Over the Mountains, Across the Oceans, Beyond the Pale”. New York. p. 58. 
  4. ^ http://www.cbsnews.com/8301-33816_162-57464351/bogart-bacall-grace-person-to-person-a-look-back/?tag=showDoorFlexGridLeft;flexGridModule[nefuncțională]
  5. ^ Tajikistan & The High Pamirs: A Companion and Guide, Robert Middleton & Huw Thomas, Odyssey, 2008, ISBN 962-217-773-5
  6. ^ „The Man Who Would Be King (1975)”. The New York Times. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]