Rebeliunea Grupului Wagner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rebeliunea Grupului Wagner
Parte din conflictul între Evgheni Prigojin și Serghei Șoigu[*]​ Modificați la Wikidata

Harta progresului Grupului Wagner în timpul rebeliunii
Informații generale
Perioadă23–24 iunie 2023 (2023-06-23 – 2023-06-24) (1 zi)
LocRusia
RezultatForțele Wagner opresc înaintarea pe și încep să se retragă la ora 23:00.(vezi § Rezolvarea)
Casus belliconflictul între Evgheni Prigojin și Serghei Șoigu[*]​  Modificați la Wikidata
Beligeranți
 Guvernul Rusiei⁠(d)
Conducători
  • Evgheni Prigojin
    • Efective
    8,000–25,000[a]Necunoscut
    Pierderi
    2 morți[b]
    5 vehicule distruse[c]    		13–29 morți[5][6]

    6 elicoptere și 1 un avion centru de comandă doborâte[d]

    2 vehicule capturate[e]

    Modifică date / text Consultați documentația formatului

    Pe , Grupul Wagner, o companie militară privată⁠(d) finanțată de guvernul rus, a organizat o rebeliune.[11][12] Rebeliunea a avut loc într-o perioadă de tensiuni crescânde între Ministerul rus al Apărării și Evgheni Prigojin, liderul Wagner.[13]

    Prigojin a susținut că rebeliunea ar fi pornit ca răspuns la un presupus atac din partea ministerului asupra forțelor sale.[14][15] Acesta a refuzat să integreze grupul Wagner în Forțele Armate Ruse. Deși a sprijinit invazia rusă a Ucrainei,[16] Prigojin l-a criticat anterior pe ministrul apărării Serghei Șoigu și pe șeful Statului Major General Valeri Gherasimov, acuzându-l pe Șoigu pentru deficiențele militare ale țării[17] și acuzându-l că ar fi predat Ucrainei „teritorii rusești”.[18] În timpul rebeliunii, Prigojin a cerut ca cei doi să-i fie predați.[19] Într-un comunicat din , președintele rus Vladimir Putin i-a numit pe mercenarii Wagner „patrioți”,[20] dar a și denunțat acțiunile lor drept trădare și a promis că va înăbuși rebeliunea.[15][21]

    Forțele lui Prigojin au preluat cu succes controlul asupra orașului Rostov-pe-Don și asupra cartierului general al Districtului Militar Sudic aflat acolo. Urmând să înainteze, într-o coloană blindată, către Moscova.[22] În urma intervenției președintelui Belarusului, Alexander Lukașenko, Putin i-a prezentat public trei opțiuni pentru grupul Wagner: integrarea în Ministerul Apărării, relocarea în Belarus, sau desființarea.[23][24] Prigojin a acceptat să demisioneze, iar în seara zilei de forțele sale au început să retragerea din Rostov-pe-Don. Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a inițiat un dosar de rebeliune armată sub articolul 279 din Codul Penal, dar a renunțat ulterior la acuzații, pe .[25]

    Minim treisprezece militari ai armatei ruse au fost uciși ca rezultat al rebeliunii. Mai mulți membri Wagner au fost raportați răniți și doi dezertori militari ruși au fost uciși, potrivit lui Prigojin.[3]

    Preludiul rebeliunii[modificare | modificare sursă]

    Evgheni Prigojin și Grupul Wagner[modificare | modificare sursă]

    Evgheni Prigojin în 2023

    După un deceniu petrecut în închisoare, Prigojin a urmat calea antreprenorială și, la începutul anilor 2000, a devenit o figură proeminentă în peisajul afacerilor din Sankt Petersburg, devenind cunoscut pentru o serie de restaurante foarte apreciate. Această legătură a facilitat în cele din urmă o asociere financiară cu Putin, care era implicat activ în politica municipală în acea perioadă.[26][27] Prigojin a evoluat treptat într-un confident intim și de încredere al lui Putin, creând o legătură personală strânsă.[28]

    Prigojin a fondat în 2014 Grupul Wagner — o companie militară privată. Deși în Rusia astfel de companii militare private erau ilegale, Wagner a funcționat cu sprijinul implicit al guvernului.[28] Mulți analiști[cine?] susțin că guvernul rus s-a folosit de serviciile Grupului Wagner pentru a-și permite să nege implicarea și să ascundă bilanțul real în ceea ce privește victimele și costurile financiare ale intervențiilor militare ale Rusiei în străinătate.[29]

    Instrument al politicii externe și militare a Rusiei, grupul Wagner a devenit forță formidabilă în diferite regiuni, inclusiv în conflictul din Donbas.[30] A jucat un rol semnificativ în timpul intervenției Rusiei în Războiul Civil Sirian, sprijinindu-l pe președintele sirian Bashar al-Assad,[31][32] și a participat la conflictele din Mali, Libia și Republica Centrafricană. Wagner a căpătat o rea reputație din cauza metodelor sale dure și din cauza participării la crime de război în Africa, Orientul Mijlociu și Ucraina, unde a comis atrocități cu impunitate.[32][33][34]

    Grupul menține legături strânse cu multiple guverne africane, bucurându-se de o autonomie considerabilă în exploatarea resurselor naturale ale acestor țări în schimbul sprijinirii forțelor locale în lupta lor împotriva rebelilor antiguvernamentali.[35][36] Afacerile economice ale lui Wagner în Africa au cunoscut o traiectorie ascendentă chiar și în timpul invaziei ruse a Ucrainei,[35] deoarece fondurile generate au fost canalizate către finanțarea conflictelor din Ucraina și alte regiuni.[36]

    Tensiuni interne în timpul invaziei Ucrainei[modificare | modificare sursă]

    Ministrul Apărării Serghei Șoigu (stânga) și Seful Statului Major Valeri Gherasimov⁠(d) au fost două dintre țintele cele mai proeminente ale retoricii lui Prigojin.

    Ordinul de integrare a lui Wagner[modificare | modificare sursă]

    La mijlocul lunii iunie 2023, Ministerul Apărării a ordonat grupului Wagner să semneze contracte cu armata, cu termen până la . Această manevră ar fi însemnat integrarea efectivă a grupului Wagner ca unitate subordonată în structura de comandă obișnuită, diminuând influența lui Prigojin. Cu toate acestea, Prigojin a refuzat să semneze acordul, acuzând incompetența lui Șoigu.[37][38] Rapoartele de la Meduza indicau că această evoluție ar submina controlul lui Prigojin asupra grupului Wagner și urma să pericliteze operațiunile profitabile ale grupului în Africa.[39] Prigojin a încercat fără succes să ocolească ordinul pentru subordonarea grupului Wagner, intensificându-și criticile la adresa Ministerului Apărării.[40] Agresivitatea acestor critici a escaladat până la cereri pentru execuția lui Șoigu și sugerarea unei potențiale revolte populare împotriva oficialilor incapabili. Prigojin credea că Putin va fi în cele din urmă de partea lui în lupta sa împotriva Ministerului Apărării în cazul unei revolte.[41][42]

    Planificarea rebeliunii[modificare | modificare sursă]

    Agențiile de informații americane au observat o acumulare treptată a forțelor Wagner în apropierea graniței ruse,[43] împreună cu dovezi că Wagner își face stocuri de echipamente și resurse în pregătirea rebeliunii.[44][45] Deși au obținut informații cu privire la unde și cum urma să aibă loc revolta planificată, momentul exact rămânea necunoscut.[44] Potrivit unei surse familiare cu problema, agențiile de informații occidentale au descoperit planul prin interceptări de comunicații și analize de imagini din satelit.[45] Cu câteva săptămâni înainte de evenimentul propriu-zis, serviciile de informații americane au început să prevadă o insurecție semnificativă a lui Wagner[44] și au obținut dovezi solide ale revoltei iminente înainte de . Prigojin părea să fi pus în mișcare planul în urma deciziei Ministerului Apărării din , care ar fi integrat efectiv forțele Wagner în armata regulată.[44] Descoperirile serviciilor de informații străine indică faptul că revolta era planificată în avans, contrazicând afirmația lui Prigojin că decizia de a se revolta a fost luată pe .[43]

    Oficiali americani anonimi au dezvăluit mai târziu[f] ziarului New York Times că generalul de armată Serghei Surovikin⁠(d), care acționase ca intermediar între Prigojin și ierarhia militară[47] și era perceput ca având legături strânse cu Prigojin,[47] avea cunoștințe anterioare despre intențiile de rebeliune. CNN a obținut documente care indicau că Surovikin avea un număr personal de înregistrare la Wagner și era în secret membru VIP al grupului, alături de cel puțin 30 de alți oficiali militari și de informații ruși de rang înalt.[48] În plus, existau indicii că și alți generali ruși ar fi dat sprijin revoltei. Oficialii americani au afirmat că Prigojin nu ar fi instigat Rebeliunea decât dacă ar fi avut convingerea că are sprijin din sectoare specifice din cadrul structurii de putere rusești.

    Potrivit dezvăluirilor oficialilor occidentali către The Wall Street Journal, Serviciul Federal de Securitate din Rusia descoperise planul cu două zile înainte ca acesta să fie pus în aplicare. Descoperirea planului a dus la inițierea prematură a rebeliunii de către Prigojin, ceea ce ar fi putut fi unul dintre motivele pentru care a dat greș. Prigojin intenționa să-l captureze pe ministrul apărării Șoigu, și pe șeful Statului Major Gherasimov, în timpul vizitei comune planificate de aceștia în regiunea de sud a Rusiei, vecină cu Ucraina, iar oficialii occidentali au spus că planul ar fi avut șanse mari de succes dacă nu ar fi fost descoperit, ceea ce l-a determinat pe Prigojin să improvizeze un plan alternativ. Oficialii occidentali au spus că descoperirile serviciilor de informații au arătat că planul lui Prigojin se baza pe convingerea lui că parte a forțelor armate ruse se va alătura revoltei. Oficiali occidentali susțin că cred că Prigojin ar fi informat unele persoane din funcții militare înalte despre planul său.[45] Comandantul Gărzii Naționale Ruse, Viktor Zolotov,⁠(d) a susținut că autoritățile ruse au aflat despre rebeliunea planificată și că aceasta ar fi pusă în acțiune între 22 și 25 iunie.[45] Potrivit relatărilor anonime transmise de Meduza, foarte probabil, serviciile de securitate „nu au avut curajul să-i spună președintelui că ceva se întâmplă cu Prigojin [...] pentru că dacă ar fi semnalat problema ar fi trebuit luate decizii. Și cum să iei acea decizie?" Potrivit surselor lui Meduza, după ce Prigojin nu a reușit să se sustragă de la ordinul de a integrare a grupului Wagner în armata obișnuită, „S-au răspândit ceva presimțiri rele, că ceva urma să se întâmple”. Oficialii de la Kremlin „au vorbit despre asta în cadrul întâlnirilor și au ajuns la concluzia că [Prigojin] este un oportunist îndrăzneț care nu respectă regulile. Când a venit vorba despre riscul unei insurecții armate, au crezut că este nul”. Simultan, ei credeau că anunțul lui Prigojin despre o revoltă este o cacealma menită să obțină concesii, realizând gravitatea situației doar după ce Wagner a capturat Rostov-pe-Don.[40] Lukașenko a spus că atât el, cât și Putin „au dormit prin această situație” și că ambii „s-au gândit că va dispărea de la sine [când a început să se dezvolte]”.[49]

    Mulți membrii ai grupului Wagner nu au fost informați din timp de rebeliunea planificată. Ca urmare, au fost luați prin surprindere de chemare la arme venită din partea lui Prigojin și nu știau cu ce facțiune să se alinieze.[39] Veteranii Wagner demobilizați au fost instruiți sa rămână în așteptarea ordinelor de la Prigojin. Indivizi din Moscova fără nici o afiliere cu Wagner susțin că ar fi fost sunați de grup și încurajați să se ralieze de partea rebeliunii. Apeluri similare au fost adresate și locuitorilor din Rostov, solicitând ajutor în rebeliune.[39]

    Rebeliunea[modificare | modificare sursă]

    Anunțul lui Prigojin[modificare | modificare sursă]

    Într-un videoclip publicat pe , Prigojin a susținut că justificările guvernului pentru invadarea Ucrainei se bazau pe falsuri și că invazia a fost concepută pentru a promova interesele elitelor ruse.[50] El a acuzat Ministerul Apărării că a încercat să înșele publicul și președintele, înfățișând Ucraina ca pe un adversar agresiv și ostil care, în colaborare cu NATO, plănuia un atac împotriva intereselor Rusiei.[51] Prigojin a susținut că Șoigu și „clanul oligarhic” au avut motive personale pentru a iniția războiul.[52] Mai mult, el a afirmat că comandamentul militar rus a ascuns în mod intenționat numărul real al soldaților uciși în Ucraina⁠(d), în anumite zile numărul victimelor ajungând până la 1000.[53]

    Pe , Prigojin a răspândit un videoclip care circula deja pe canalele de Telegram asociate lui Wagner, care ar fi arătat consecințele unei lovituri cu rachete asupra unei tabere Wagner. Prigojin a acuzat Ministerul Apărării că ar fi efectuat atacul, care ar fi ucis 2.000 dintre luptătorii săi.[54][55][56][57] Ministerul Apărării a negat că ar fi atacat taberele Wagner,[58] iar Institutul pentru Studiul Războiului nu a putut confirma veridicitatea videoclipului, menționând că „s-ar putea să fi fost fabricat în scopuri infomaționale”.[54] Și alți observatori au pus sub semnul întrebării veridicitatea videoclipului.[g]

    Prigojin a proclamat începutul unui conflict armat împotriva Ministerului Apărării într-un mesaj postat pe canalul de Telegram al serviciului său de presă. El a făcut apel la persoanele interesate să se alăture conflictului împotriva ministerului, acuzându-l pe Șoigu că ar fi folosit artilerie și elicoptere pentru a ataca grupul Wagner. În plus, Prigojin a susținut că Șoigu a fugit ca un laș din Rostov-pe-Don la ora nouă seara.[62] În consecință, Serviciul Federal de Securitate a inițiat proceduri judiciare împotriva lui Prigojin în temeiul articolului 279 din Codul penal, care privește rebeliunea armată.[63][64]

    Surovikin și general-locotenent Vladimir Alexeev⁠(d) au făcut apel la luptătorii Wagner pentru încetarea ostilităților.[65] Surovikin și-a făcut remarcile în ceea ce Financial Times a descris drept un „videoclip în stil de luare de ostatici” și, din 29 iulie, a rămas de negăsit.[47] Canalul rusesc Pervîi Kanal a difuzat un „buletin de știri de urgență”, în cadrul cruia prezentatoarea Ekaterina Andreeva a susținut că declarațiile lui Prigojin cu privire la presupusele atacuri ale forțelor militare asupra pozițiilor Wagner sunt false. Andreeva a mai menționat că Putin a fost informat cu privire la situația în curs.[66] Ca răspuns la declarațiile lui Prigojin, armata și Garda Națională a țării au desfășurat vehicule blindate atât la Moscova, cât și la Rostov-pe-Don.[67][h]

    Capturarea orașului Rostov-pe-Don[modificare | modificare sursă]

    O mulțime din Rostov-pe-Don urmărind un tanc Wagner cu flori pe țeava tunului

    În dimineața zilei de , forțele Wagner au intrat în regiunea Rostov din Rusia dinspre Luhansk și au capturat rapid orașul Rostov-pe-Don, fără a întâmpina vreo opoziție. Ei au preluat cu succes controlul asupra sediului comandamentului Districtului Militar Sudic, stabilind un perimetru securizat pe străzile adiacente.[69] Prigojin a fost filmat în curtea sediului.[70] Forțele Wagner și-au întărit poziția prin plantarea de mine și stabilirea unor puncte de control în centrul orașului Rostov.[71] Membrii Wagner purtau banderole argintii pentru a se deosebi.[72][73]

    Prigojin s-a întâlnit cu ministrul adjunct al apărării Iunus-bek Evkurov⁠(d) și cu șeful adjunct al personalului Vladimir Alexeev⁠(d) la sediul central, în timpul căreia Evkurov a încercat fără succes să-l convingă pe Prigojin să-și retragă trupele.[74] Prigojin s-a relocat apoi într-un buncăr din oraș și a preluat comanda în timp ce un detașament de câteva mii de mercenari Wagner au înaintat spre Moscova.[45] Ulterior s-au auzit împușcături și explozii. Din motive neclare, s-a tras asupra clădirii Rostelecom⁠(d).[69] Videoclipuri neconfirmate au sugerat confruntări între forțele Wagner și forțele armate din oraș.[75]

    Iunus-bek Evkurov în 2019

    Multe dintre afacerile și facilitățile din Rostov au rămas închise. Administrația municipală i-a sfătuit (fără efect) pe locuitori să stea acasă, dar nu a luat măsuri împotriva terorismului.[69] Magazinele locale și-au redus orarele de funcționare, iar la benzinării s-au format cozi lungi.[76] Unii locuitori au încercat să se aprovizioneze cu lucruri esențiale, în timp ce alții au căutat să părăsească orașul, ceea ce a dus la congestionarea traficului și la cozi lungi la gară. Cu toate acestea, nu a existat o panică larg răspândită în rândul populației. Anumiți locuitori s-au adunat în centrul orașului pentru a-i întâmpina pe luptătorii Wagner; majoritatea îi susțineau, deși câțiva s-au luat la ceartă cu ei. În mod evident, mercenarii Wagner erau amiabili cu locuitorii. Ulterior, Forțele Wagner au îndemnat civilii să nu rămână pe străzi pentru propria lor siguranță, după care au izbucnit împușcături și explozii.[69]

    Înregistrările unor martori înfățișau un convoi lung de vehicule militare și civile îndreptându-se spre oraș, cuprinzând probabil trupe paramilitare cecene (kadîroviți), cu scopul de a se angaja în conflict cu forțele Wagner.[77][78] Potrivit presei de stat cecene și diverselor relatări, aceștia nu au ajuns în centrul orașului și nu au intrat în ostilități.[79][80] Un comandant al forțelor cecene a spus mai târziu că unele dintre echipele lor au fost la „500-700 de metri de luptătorii Wagner”.

    Înaintarea către Moscova[modificare | modificare sursă]

    Video cu convoiul Grupului Wagner îndreptându-se către Moscova

    După ce grupul Wagner și-a asigurat controlul asupra orașului Rostov-pe-Don, Prigojin și-a împărțit forțele și a ordonat câtorva mii să se îndrepte spre Moscova în timp ce el comanda rebeliunea dintr-un buncăr din Rostov.[45] Coloanele blindate ale grupului Wagner, formate din tancuri, vehicule blindate, arme antiaeriene și camioane civile, au început să avanseze rapid spre Moscova la primele ore ale zilei de , pentru a parcurge o distanță de 1.100 de kilometri de la Rostov-pe-Don.[81][82][83] O coloană plecată din Rostov și o altă coloană plecată din teritoriul ocupat din Ucraina au înaintat prin regiunea Voronej, întâlnind puțină rezistență.[83] Potrivit unei surse apropiate conducerii Republicii Populare Donețk, convoiul cu destinația Moscova cuprindea aproximativ 5.000 de combatanți, sub conducerea comandantului Wagner, Dmitri Utkin⁠(d).[84][85] Coloana nu a încercat să ocupe niciun oraș prin care a trecut, deși ar fi putut prelua controlul asupra mai multor baze aeriene.[81]

    În afara capitalei regionale Voronej,[i] trupele Wagner au fost atacate de un elicopter.[82][87][88] Forțele aeriene au suferit pierderi semnificative în confruntarea cu trupele Wagner, pierzând șase elicoptere și un avion de cercetare și alarmare doborât.[89][d] Cel puțin treisprezece militari ruși au fost uciși. [90] Două rachete – probabil lansate de sistemele de apărare aeriană ale grupului Wagner – au lovit un depozit de petrol și curtea unui complex de locuințe din Voronej.[81] Luptătorii Wagner au ocolit Voronejul, aflat la mai mult de jumătate din drumul spre Moscova,[82] și au continuat să avanseze prin regiunea Voronej pe tot parcursul după-amiezii, fără a intra în orașele importante.[83] Postările pe rețelele de socializare arătau imagini cu lupte dintre trupele Wagner și armată în orașul Voronej, Reuters citând rapoarte militare.[86][91][92] Potrivit relatărilor presei, grupul Wagner a preluat controlul asupra tuturor instalațiilor militare din oraș.[93][94][82]

    Wagner a intrat în regiunea Lipețk, la aproximativ 400 de kilometri de Moscova.[95][96] Au trecut prin orașul Eleț[83] și au continuat spre nord de-a lungul șoselei M4.[97] În regiunea Lipețk, autoritățile au demolat în mod deliberat drumuri folosind excavatoare în efortul de a împiedica înaintarea convoiului.[77][98] Unele drumuri au fost blocate cu camioane și autobuze școlare.[98] Armata a stabilit linii defensive de-a lungul râului Oka (care curge la sud de Moscova) și a baricadat podurile ce trec peste acesta.[77][98] Guvernatorii regiunilor Lipețk și Voronej au îndemnat toți civilii să rămână acasă, în urma informațiilor despre coloane militare și ciocnirilor de-a lungul șoselei M4⁠(d).[99][100][101]

    Măsuri de securitate[modificare | modificare sursă]

    Serghei Sobeanin⁠(d), primarul Moscovei, a anunțat implementarea regimului antiterorism în capitală.[102] Vehicule blindate și o prezență crescută a forțelor de securitate au fost observate în toată Moscova. Autoritățile municipale se gândiseră la interzicerea ieșirii după o anumită oră,[77] iar panourile publicitare de recrutare ale grupului Wagner au fost demontate în grabă.[103] Der Spiegel a relatat vânzarea tuturor biletelor la zborurile cu plecare din Moscova, oamenii căutând să fugă de situația iminentă.[104] Potrivit site-ului de urmărire a zborurilor Flightradar24, o aeronavă folosită de Putin a decolat de la Moscova și s-a îndreptat spre Sankt Petersburg. Cu toate acestea, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov⁠(d), Putin nu era la bord[105] și a rămas la Kremlin.[106] Autoritățile au anunțat și restricții de călătorie în regiunea Kaluga, adiacentă Moscovei, guvernatorul Vladislav Șapșa⁠(d) spunând locuitorilor „să se abțină de la a călători cu vehiculul privat pe aceste drumuri, dacă nu este absolut necesar”.[107]

    Între timp, Serviciul Federal de Securitate (FSB) a atacat sediul Wagner din Sankt Petersburg. Relatări neconfirmate din presa rusă au spus că au fost descoperite cutii care conțineau 4 miliarde de ruble (echivalentul a 47 de milioane de dolari americani) în vehicule din apropierea biroului,[108] și că au fost descoperite și confiscate arme de mână,[109] lingouri de aur, numerar în dolari, și pachete cu o pulbere albă necunoscută.[110][109] Prigojin a spus că banii erau destinați salariilor angajaților, compensațiilor pentru rudele luptătorilor Wagner căzuți[110] și altor cheltuieli ale companiei.[108] El a făcut aluzie la operațiunile ascunse pentru influență globală ale grupului Wagner, inclusiv activitățile din Africa și Statele Unite, care necesitau utilizarea numerarului.[110] Olga Romanova, jurnalistă și lideră a organizației ruse pentru drepturile civile Rusia în Spatele Gratiilor⁠(d), a acuzat FSB că a amenințat rudele deținuților recrutați de Wagner încă din primele ore ale zilei de .[111] Potrivit surselor anonime ale ziarului The Daily Telegraph, serviciile de informații din Regatul Unit descoperiseră și ele că agențiile de informații ruse au amenințat că vor răni familiile liderilor Wagner în timpul înaintării către Moscova.[112]

    Rezolvarea rebeliunii[modificare | modificare sursă]

    Prigojin ar fi făcut eforturi personale pentru a stabili contactul cu administrația prezidențială în după-amiaza zilei de , inclusiv pentru a-l contacta pe Putin, care a refuzat să vorbească cu el. Negocierile finale au fost conduse de Anton Vaino⁠(d), secretarul general, Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate, și Boris Grîzlov, ambasadorul Rusiei în Belarus. Prigojin a insistat ferm ca oficialii de rang înalt să participe la negocieri, refuzul lui Putin de a se implica deschizând calea pentru intervenția președintelui belarus Alexandr Lukașenko.[113] Se pare că Lukașenko ar fi vorbit cu Prigojin la cererea lui Putin,[114] acționând ca mediator pentru a negocia o înțelegere. Acordul presupunea ca mercenarii Wagner să înceteze înaintarea și să se întoarcă la baza lor, în schimbul unei garanții a siguranței lor.[82]

    Într-o declarație audio, Prigojin a spus că a acceptat înțelegerea pentru a preveni vărsarea de sânge și și-a explicat din nou motivațiile pentru rebeliune, subliniind că nu a fost o încercare de lovitură de stat:[82][115][116][117]

    „Au încercat să desființeze compania militară Wagner. Ne-am lansat într-un marș al dreptății pe . În 24 de ore, am ajuns la mai puțin de 200 de kilometri de Moscova. În tot acest timp, nu am vărsat nicio picătură din sângele luptătorilor noștri. Acum a venit momentul în care se putea vărsa sâng. Înțelegând responsabilitatea [pentru posibilitatea] ca sângele rusesc sa fie vărsat pe o parte, ne întoarcem coloanele către bazele lor, cum fusese planificat.”
    —Evgheni Prigojin, adresă oficială pe canalul de Telegram a serviciului de presă Wagner

    La ora 23:00 pe , grupul Wagner și-a început retragerea din Rostov-pe-Don.[118][119] Locuitorii din Rostov-pe-Don au felicitat trupele Wagner în timp ce acestea părăseau orașul, și unii locuitori s-au apropiat de vehiculul lui Prigojin și au dat mâna cu el.[120] Când a fost rugat să comenteze asupra rezultatului rebeliunii în ultima înregistrare cunoscută a lui din timpul acțiunii, Prigojin a răspuns liniștit: „Este normal, i-am înveselit pe toți”.[43] La , trupele Wagner au început retragerea din Voronej.[121] Forțele Wagner s-au întors la pozițiile lor din regiunile ocupate din Ucraina.[122]

    Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov,⁠(d) a anunțat că vor renunța la acuzațiile împotriva lui Prigojin și că acesta va fi trimis în Belarus.[123] Potrivit lui Peskov, luptătorii Wagner nu vor fi urmăriți penal, iar cei care nu au participat la rebeliune vor avea opțiunea de a semna contracte cu Ministerul Apărării. Peskov a transmis în continuare că organizația Wagner în ansamblu se va întoarce la locațiile sale de desfășurare anterioare. Biroul lui Putin și-a exprimat recunoștința față de Lukașenko pentru eforturile sale de a înăbuși rebeliunea.[124]

    Reacții[modificare | modificare sursă]

    Guvernul rus[modificare | modificare sursă]

    Vladimir Putin[modificare | modificare sursă]

    Vladimir Putin adresându-se națiunii despre rebeliunea Grupului Wagner

    Vladimir Putin s-a adresat națiunii pe , denunțând acțiunile grupului Wagner drept „trădare” și jurând că va lua „măsuri dure” pentru a înăbuși rebeliunea. El a declarat că situația amenință însăși existența Rusiei. Putin a făcut paralele istorice cu Revoluția Rusă, care s-a desfășurat în timpul parcitipării Imperiului Rus pe Frontul de Est al Primului Război Mondial și care a dus la pierderi teritoriale în Tratatul de la Brest-Litovsk.[53][106] Mai mult, Putin a făcut un apel către mercenarii Wagner care „prin înșelăciune sau amenințări” au fost „târâți” să participe la rebeliune.[125]

    Ca răspuns, Prigojin a declarat că principalul său obiectiv a fost înlăturarea din funcție a lui Șoigu și Gherasimov[126] și și-a reiterat acuzațiile de corupție împotriva Ministerului Apărării.[127]

    După difuzarea cuvântării lui Putin, posturile TV au revenit la programul obișnuit.[128]

    Alte personalități aliniate guvernului[modificare | modificare sursă]

    Politicieni ruși de rang înalt i-au cerut lui Prigojin să oprească rebeliunea și și-au exprimat sprijinul pentru Putin.[129][130][131] Dmitri Medvedev, liderul Partidului Rusia Unită, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, și fost președinte al țării, a declarat că „lumea va fi pusă în pragul distrugerii” dacă Wagner va reuși să preia controlul asupra guvernului și să obțină acces la arme nucleare.[132]

    Ramzan Kadîrov, șeful Republicii Cecene, a numit situația „trădare” și a declarat că trupele sale se îndreptau către „zone de tensiune” pentru „a conserva unitățile Rusiei și a-i apăra statalitatea”.[133] Patriarhul Chiril al Moscovei, liderul spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse, le-a cerut rușilor să se roage pentru Putin.[134] Veaceslav Volodin, președintele Dumei de Stat a Rusiei, și-a exprimat sprijinul pentru Vladimir Putin.[135]

    Societatea civilă rusă[modificare | modificare sursă]

    Opoziția anti-război[modificare | modificare sursă]

    Grupurile de opoziție rusești au răspuns într-o varietate de moduri.[136] Fostul magnat petrolier în exil și figură de opoziție Mihail Hodorkovski i-a îndemnat pe ruși să-l sprijine pe Prigojin, spunând că este important să-l sprijine „chiar și pe diavol” dacă acesta decide să lupte împotriva Kremlinului.[137] Cu toate acestea, el i-a îndemnat ulterior pe ruși să se înarmeze, afirmând totodată că „Prigojin nu este prietenul nostru și nici măcar aliatul nostru”.[138] Organizațiile anarhiste Organizația de Luptă a Anarho-Comuniștilor⁠(d) (BOAK) și Acțiunea Autonomă⁠(d) au exprimat ambele în declarații separate că Prigojin și Putin sunt disprețuiți în egală măsură și că anarhiștii nu au nicio „parte” de luat în conflict.[139] BOAK ia îndemnat pe colegii anarhiști să „stea departe” și să lase facțiunile aflate în război „să-și verse sângele una alteia cât mai mult posibil. În acest fel, ei nu vor putea deranja oamenii în viitor”. Ei au cerut, de asemenea, să „petreacă acest timp pregătindu-se pentru un conflict armat”.[139] Liderul opoziției ruse Alexei Navalnîi a criticat evenimentele și felul cum le-a tratat Putin scriind că „faptul că războiul lui Putin ar putea ruina și dezintegra Rusia nu mai este o afirmație dramatică”. El a criticat și felul cum guvernul rus i-a tratat pe Prigojin și grupul Wagner imediat după evenimente, comparativ cu felul în care au fost tratați el și Fundația Anticorupție.[140]

    Liderul Corpului Rus de Voluntari⁠(d), Denis Kapustin⁠(d), l-a lăudat pe Prigojin, afirmând că, în ciuda diferențelor lor ideologice puternice, el îl consideră pe Prigojin „un patriot al Rusiei”.[136] Mai târziu a cerut alăturarea la revoltă.[141][142][143] Legiunea Libertatea Rusiei⁠(d) a comparat evenimentele cu cele din timpul Revoluției Ruse, dar a sfătuit cititorii să-și amintească numeroasele crime de război ale grupului Wagner. Ei i-au îndemnat pe oameni să nu „atribuie [lui Prigojin] vreo onoare și vitejie militară care nu există”.[136]

    Ultranaționaliștii și bloggeri militari[modificare | modificare sursă]

    Potrivit Institutului american pentru Studiul Războiului, ultranaționaliștii ruși pro-război au fost împărțiți între cei care doreau să treacă mai repede rebeliunea și alții care cereau soluții la defectele de securitate a Rusiei pe care rebeliunea le-a scos în evidență.[144] Igor „Strelkov” Ghirkin a cerut execuția lui Prigojin pentru rebeliune și „uciderea” ofițerilor ruși, cerând că aceasta este „necesară pentru păstrarea Rusiei ca stat”.[145]

    Publicul larg[modificare | modificare sursă]

    Un bărbat din Rostov ținând un drapel al Grupului Wagner în timpul rebeliunii

    Populația rusă a manifestat o reacție preponderent „tăcută” și apatică față de rebeliune.[146][147] În comparație cu tentativa de lovitură de stat din Turcia din 2016, în care numeroși cetățeni turci au participat activ la demonstrații împotriva loviturii de stat, analista rusă Anna Matveeva a remarcat răspunsul contrastant.[148] În orașul Rostov-pe-Don, ocupat de forțele Wagner, au apărut videoclipuri cu civili ruși întâmpinându-i pe rebeli, aducându-le daruri și ovaționând.[149][146]

    După exploziile din apropierea Voronejului cauzate de focul artileriei rusești, meme-ul de pe internet deja existent „Să bombardăm Voronejul⁠(d)”, care se referea la gafele autodistructive ale guvernului rus, a reapărut pe rețelele de socializare ruse.[150][151][98]

    Internațional[modificare | modificare sursă]

    Liderii occidentali s-au abținut, în mare parte, din a comenta asupra rebeliunii în timp ce acțiunile se desfășurau și imediat după, în principal din cauza îngrijorărilor că Putin ar exploata astfel de comentarii pentru a pretinde că rebeliunea este o conspirație străină.[152][153] În plus, au apărut îngrijorări cu privire la controlul arsenalului nuclear rus.[154] Președintele american Joe Biden a discutat situația cu președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz, și prim-ministrul britanic Rishi Sunak.[155]

    Într-o conversație telefonică din , președintele turc Recep Tayyip Erdoğan i-a transmis lui Putin că Turcia este pregătită să ajute la găsirea unei „soluții pașnice”[156] îndemnându-l să acționeze în mod rațional.[157][158]

    În Georgia, au existat și cereri pentru închiderea graniței cu Rusia, dar Ministerul Afacerilor Interne din Georgia a declarat că la acea dată nu este necesar.[159] Oficialii ucraineni, inclusiv președintele Volodîmîr Zelenski și consilierul său Mîhailo Podoleak⁠(d), au declarat că insurecția este o dovadă a instabilității politice, a „slăbiciunii”, și a luptelor intestine din rândul elitei.[160][161][162][163][164] Ministrul de externe Dmîtro Kuleba a numit rebeliunea o oportunitate pentru comunitatea internațională de a „abandona falsa neutralitate” față de Rusia și de a oferi Kievului toate armele de care are nevoie pentru a izgoni forțele rusești din Ucraina.[165]

    Ministrul moldovean de externe, Nicu Popescu, a spus că evenimentele din Rusia sunt dovada că Republica Moldova trebuie să continue pe traiectoria de distanțare de „spațiul eurasiatic al distrugerii și războiului” și de apropiere de Uniunea Europeană pentru a asigura pacea, stabilitatea și democrația în țară.[166]

    Comentând asupra negocierilor, președintele belarus Lukașenko a susținut că l-a convins pe Putin să se angajeze în dialog cu Prigojin, singurul individ cu care se putea ajunge la o înțelegere negociată, spre deosebire de recurgerea la asasinat. Lukașenko a mai susținut că un astfel de acțiune ar preveni o situație potențial haotică instigată de wagneriții fără lider.[167] Lukașenko a mai susținut că apărarea națională a Belarusului va beneficia de expertiza grupului Wagner.[168] Lidera opoziției din Belarus Sviatlana Cihanoǔskaja a declarat pe Twitter că rebeliunea a scos la iveală „slăbiciunea” lui Putin și a altor regimuri dictatoriale și a declarat că „trebuie să profităm de acest moment acum”.[169] Comandantul regimentului Kastuś Kalinoŭski Dzianis Procharaŭ a exprimat un sentiment similar într-o cuvântare video pe rețelele de socializare, solicitând personalului militar din Belarus să nu se amestece în evenimente.[170][171] Valieryj Sachaščyk, reprezentantul pentru Apărare și Securitate Națională în Cabinetul Unit de Tranziție al Belarusului aflat în exil, a cerut o hotărâre rapidă fie de a „utiliza șansa istorică și de a deveni o țară europeană prosperă”, fie de a „pierde totul”. El a cerut ca armata belarusă să afirme independența națiunii față de Rusia, să „unească națiunea” și să „se alăture valului nostru și să păstreze legătura”.

    Un oficial al Ministerului de Externe din Belarus a descris rebeliunea drept un „dar pentru Occidentul colectiv”.[172]

    Milorad Dodik, președintele Republicii Srpska și fost membru al președinției Bosniei și Herțegovinei, și-a exprimat sprijinul pentru Putin în „eforturile sale de a păstra pacea și stabilitatea internă în Rusia și de a restabili ordinea în armată și în alte forțe”, precum Coreea de Nord[173][174] și China.[175][176] Muhoozi Kainerugaba⁠(d), fiul președintelui Ugandei și comandantul Comandamentului Forțelor Speciale, a declarat că Uganda ar putea trimite soldați în Rusia pentru a-l ajuta pe Putin în înăbușirea rebeliunii, dacă este necesar.[177]

    Urmări[modificare | modificare sursă]

    Restabilirea ordinii[modificare | modificare sursă]

    Normalitatea a revenit rapid la Moscova. Pe , muncitorii au inițiat reparațiile drumurilor care fuseseră distruse pentru a împiedica înaintarea grupului Wagner.[178] Măsurile de urgență împotriva terorismului au fost ridicate la Moscova pe .[179] În urma revoltei, cursul rublei ruse a cunoscut o scădere bruscă, atingând cel mai scăzut punct din martie 2022.[179] La , Ministerul Apărării a făcut un anunț oficial în care a afirmat că Șoigu a efectuat o vizită la trupele ruse staționate în Ucraina.[180] Șoigu a fost prezentat în mod proeminent în media de stat, apărând adesea alături de Putin, în zilele următoare, într-o aparentă dovadă de încredere.[181] Mai mult, Putin a întreprins o serie de întâlniri publice, o abatere de la natura sa obișnuită secretă, urmărind, se pare, să prezinte sprijinul public.[182]

    Declarațiile lui Prigojin și Putin[modificare | modificare sursă]

    La , Prigojin a lansat o declarație înregistrată în care a apărat insurecția. El a susținut că obiectivul a fost salvarea grupului Wagner și tragerea la răspundere a oficialilor guvernamentali incompetenți. Prigojin a subliniat că revolta nu a avut ca scop răsturnarea guvernului și și-a reiterat acuzația că bombardarea trupelor Wagner de către armata rusă a declanșat rebeliunea. De asemenea, Prigojin a comparat în mod favorabil capacitatea grupului Wagner de a amenința în mod credibil că va captura Moscova cu încercarea eșuată a armatei ruse de a captura Kievul⁠(d).[183]

    La câteva ore după mesajul audio al lui Prigojin, Putin s-a adresat încă o dată națiunii. El i-a mustrat pe indivizii care au condus rebeliunea (fără a-i numi) și și-a reiterat convingerea că aceasta constituie un act de trădare. Cu toate acestea, Putin i-a caracterizat pe comandanții și mercenarii Wagner ca fiind preponderent patrioți care au fost „utilizați pe ascuns împotriva camarazilor lor de arme”. El a confirmat că Wagner omorâse militari ruși, pe care i-a numit „eroi”. Putin a mai afirmat că membrilor grupului care nu doresc să devină militari obișnuiți li s-a permis să se transfere în Belarus.[184]

    Soarta grupului Wagner[modificare | modificare sursă]

    La , autoritățile ruse au declarat că au închis ancheta penală și au renunțat la acuzațiile împotriva lui Prigojin sau oricăror alți participanți la rebeliune[185] și că echipamentul militar greu al grupului Wagner urma să fie transferat forțelor armate ruse.[186][187] Autoritățile au declarat că rebelii „au oprit acțiunile care vizau direct săvârșirea unei infracțiuni”.[25] În Belarus, construirea taberelor pentru grupul Wagner a început în regiunea Moghilău.[188] Cu toate acestea, Serviciul de Stat al Grănicerilor din Ucraina a declarat că nu există nicio dovadă că astfel de tabere ar fi construite.[189] În aceeași zi, Lukașenko a confirmat sosirea lui Prigojin în Belarus, spunând că este binevenit să rămână „ceva timp”.[190]

    La , BBC a sunat peste „o duzină” de centre de recrutare folosind numere de telefon rusești, inclusiv în Volgograd, Krasnodar, Murmansk și Kaliningrad. Li s-a răspuns că încă se semnează contracte cu grupul Wagner și nu cu Ministerul Apărării din Rusia. Un bărbat din Volgograd a spus BBC: „Nu are absolut nimic de-a face cu ministerul apărării. . . Nimic nu s-a oprit, încă recrutăm.”[191]

    Măsuri ale țărilor NATO[modificare | modificare sursă]

    Ca răspuns la evenimente, Estonia și-a consolidat securitatea la graniță,[192][161] în timp ce Letonia și-a închis granița cu Rusia și a suspendat intrarea cetățenilor ruși.[193] Preocupate de potențiala concentrare a forțelor Wagner în Belarusul vecin, Letonia și Lituania au făcut o cerere comună către NATO ca trupe suplimentare să fie dislocate în țările lor, în special de-a lungul graniței de est a alianței. Răspunzând la planurile preliminare anterioare de întărire a Lituaniei, ministrul german al apărării, Boris Pistorius⁠(d), a anunțat pe că Germania, ca națiune lideră a grupului de luptă NATO existent staționat în Lituania, va trimite o brigadă completă formată din 4.000 de militari. Această desfășurare are ca scop stabilirea infrastructurii necesare staționării permanente până în 2026.[194][195][196]

    Posibilă epurare a simpatizanților rebeliunii[modificare | modificare sursă]

    Mai multe publicații au raportat că generalul Surovikin ar fi fost arestat de autoritățile ruse după rebeliune.[197] Bloggerul militar Rîbar, un fost ofițer de presă pentru Ministerul Apărării din Rusia, a susținut că se desfășoară o epurare, vizând generalii ruși care au demonstrat „o lipsă de hotărâre” atunci când au avut de-a face cu Wagner. De la rebeliune, generalul Valeri Gherasimov⁠(d), șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, nu a mai fost văzut în public.[198] La , general-colonel Andrei Iudin a fost concediat din armata rusă. El era adjunctul generalului Surovikin înainte de demitere.[199]

    Analiză[modificare | modificare sursă]

    Evaluare politică[modificare | modificare sursă]

    Rebeliunea, prima de acest gen în Rusia de la criza constituțională din 1993,[98] a fost considerată în zilele următoare drept cea mai importantă provocare asupra dominației de 23 de ani a lui Putin.[200][201][79] Mai multe publicații au observat că rebeliunea a slăbit imaginea publică a lui Putin.[202][203][204] Andrei Kolesnikov⁠(d) și-a exprimat opinia conform căreia, deși rebeliunea a erodat imaginea lui Putin, populația rusă nu vede provocarea lui Prigojin la adresa instituției ca o alternativă credibilă. Prin urmare, este probabil că aceștia vor continua să ofere sprijin, fie că este autentic sau prefăcut, administrației lui Putin.[205] Potrivit unor analiști, rebeliunea a scos la iveală o slăbiciune inerentă a sistemului de putere al lui Putin, construit pe o coaliție de centre de putere concurente[206][41][207] și o structură de instituții „nominale” subordonate[207] care era tensionată prin coborârea într-un stat și societate militarizate.[41] Potrivit unei analize New York Times, rebeliunea a subminat legitimitatea lui Putin, care se bazează pe imaginea lui de garant al stabilității și securității, ceea ce poate provoca o erodare durabilă a sprijinului în rândul elitei puterii ruse.[208] Potrivit Meduza, rebeliunea nu a durat suficient de mult încât să arăte dacă retorica populistă radicală a lui Prigojin se bucură de o bază reală de sprijin în rândul serviciilor de securitate ale Rusiei.[207] Potrivit The Guardian, nu au existat manifestări spontane considerabile de sprijin public pentru guvernul Putin în timpul rebeliunii.[167]

    Rebeliunea eșuată a lui Prigojin a fost descrisă ca un efort disperat de ultimă oră în apropierea înfrângerii într-o luptă pentru putere contra facțiunilor din cadrul instituției ruse pe care el o disprețuia. Potrivit unor comentatori, rebeliunea s-a încheiat cu relativ puține repercusiuni imediate pentru autorii etichetați drept trădători de Putin, sugerând că puterea lui Putin era suficient de slabă pentru a fi contestată.[41]

    Șeful Gărzii Naționale Ruse, Viktor Zolotov⁠(d), a fost descris ca ieșind învingător din rebeliune. Zolotov și-a revendicat meritul și a fost lăudat de Putin pentru că a apărat capitala Moscova împotriva grupului Wagner. La , Putin a declarat că Garda Națională Rusă va fi echipată cu arme grele, inclusiv tancuri, pentru a suprima orice potențiale revolte viitoare și pentru a-și asuma o poziție mai proeminentă în conflictul ruso-ucrainean.[209][47] Potrivit revistei Time, autoritatea sporită a lui Zolotov ar putea semnifica inițierea unei epurări a oponenților lui Putin.[210]

    Institutul American pentru Studierea Războiului (ISW)⁠(d) a susținut că Lukașenko își folosește rolul în rezolvarea rebeliunii pentru a câștiga influență și pârghii în relația sa cu Rusia și că ar putea folosi prezența lui Wagner pentru a reduce dependența Belarusului de armata rusă.[211]

    Evaluare militară[modificare | modificare sursă]

    Serviciile britanice de informații au estimat că aproximativ 8.000 de luptători Wagner au participat la rebeliune.[212] Bloggerii militari ruși au susținut că numărul lor ar fi fost de 4.000.[213]

    Oficialii occidentali credeau că Prigojin urma să fi înfrânt decisiv dacă ar fi încercat să captureze Moscova și că acesta ar fi fost motivul pentru care Prigojin a acceptat în cele din urmă o soluție negociată.[44] Potrivit analizei serviciilor secrete occidentale, dacă nu s-ar fi ajuns la o soluție negociată, rebeliunea ar fi culminat probabil cu o confruntare violentă la Moscova, soldată cu moartea a mii de oameni.[45][214] Între timp, potrivit unei analize a ziarului Guardian, „Consensul care a apărut – de la experți și din capitalele occidentale – este că [revolta] a fost mult mai puțin o încercare de lovitură de stat și mai mult o demonstrație impulsivă care a scăpat rapid de sub control”. Potrivit The Guardian, loviturile aeriene asupra coloanei au fost efectuate pentru că nu era disponibilă nicio forță de apărare terestră pentru a contracara convoiul și, având în vedere că apărarea Moscovei era deficitară, era de conceput ca convoiul Wagner să fi pătruns prin liniile de apărare ridicate în grabă pe râul Oka și să fi ajuns la centura care înconjoară Moscova și posibil să fi capturat capitala, totuși, acesta ar fi putut fi un act inutil, deoarece devenea din ce în ce mai clar că nu a reușit să obțină sprijinul extern, care era esențial pentru ca rebeliunea sa să aibă succes.[215] ISW⁠(d) a evaluat că Wagner și-a mizat șansele pe obținerea rapidă a unui sprijin suficient al unor părți ale armatei ruse pentru a face fezabil un conflict armat cu forțele loiale Ministerului Apărării.[213]

    Potrivit unui înalt oficial al Departamentului american al Apărării, agențiile de informații americane au monitorizat dezertarea unui număr mare de soldați ruși de la comandanții lor militari, care apoi s-au alăturat mișcării Wagner. Oficialul a mai precizat că operațiunile desfășurate de Wagner au fost susținute pe scară largă de către soldați și ofițeri dislocați în interiorul Ucrainei, precum și pe teritoriul Rusiei și bazele de lângă granița cu Ucraina.[216] Oficiali americani și aliați și experți independenți consultați de The New York Times au spus că Prigojin parea să creadă că o parte semnificativă a armatei ruse îi va lua partea în timpul rebeliunii. Prigojin însuși a susținut că doi soldați ruși dezertori au fost uciși în timp ce luptau alături de Wagner.[3]

    ISW a comentat că „rebeliunea a demascat slăbiciunea forțelor de securitate ruse și a demonstrat incapacitatea lui Putin de a-și folosi forțele în timp util pentru a respinge o amenințare internă și i-a erodat și mai mult monopolul asupra forței”; și că capacitățile de luptă ale armatei ruse nu păreau să fie „impactate substanțial” de rebeliune.[144] Potrivit CNN, aliații au avertizat Ucraina să evite să profite de rebeliune pentru a efectua lovituri în interiorul teritoriului rus.[44] Potrivit analiștilor consultați de The New York Times, problemele sistemice persistente din cadrul armatei ruse, care au fost puternic criticate de Prigojin și condamnate pe scară largă de soldați, vor persista probabil, după rebeliune. Acest lucru, la rândul său, va agrava scăderea moralului.[217]

    Oficialii americani și-au exprimat îngrijorarea cu privire la siguranța stocului nuclear al Rusiei din această perioadă.[44]

    Note explicative[modificare | modificare sursă]

    1. ^ Estimare minimă conform The Daily Telegraph care cita surse anonime din serviciile de securitate britanice,[1] estimări maxime conform lui Prigojin[2]
    2. ^ 2 dezertori militari ruși, susține Prigojin.[3]
    3. ^ Două UAZ⁠(d)-23632-148-64, un AMN-590951, un Kamaz 6x6 și un Ural-4320[4]
    4. ^ a b BBC Verify a confirmat pierderea unui elicopter Mi-8.[7] Alte surse au transmis și mărturiile utilizatorilor ruși de rețele sociale și a serviciului de informații ucrainean, precum că au fost doborâte șase elicoptere.[5][8][9][10]
    5. ^ 1 Tigr⁠(d) și 1 Kamaz-435029⁠(d)[4]
    6. ^ The New York Times a relatat că oficialii americani aveau un interes în a disemina selectiv informații nefavorabile lui Surovikin pe care îl considerau mai eficient decât alți membri ai comandamentului militar rusesc.[46]
    7. ^ În ancheta din a lui Meduza, se arată că videoclipul cu atacul cu rachete asupra taberei Wagner fusese regizat:[59]
      Gheorghi Alexandrov, corespondent de război pentru Novaya Gazeta Europe⁠(d), credea și el că filmul cu urmările bombardamentului nu pare credibil. „Nu există cratere evidente în urma loviturilor. Nicio urmă evidentă de cadavre. Nu iese fum. Focurile nu par a fi rămășițe ale impactelor unor rachete.” În același timp, locația filmului în tabăra PMC coincide cu un alt material filmat al corespondentului de război Alexandr Simonov,[60] a remarcat anchetatorul Bellingcat⁠(d) Aric Toler.[61]
    8. ^ Rostov-on-Don se află lângă frontul din Ucraina unde operau trupele Wagner, și este locul unde Prigojin susținea că se duc aceste trupe.[67] Este legat direct de Moscova prin șoseaua M4⁠(d).[68]
    9. ^ la jumătatea drumului între Rostov-pe-Don și Moscova[86]

    Note[modificare | modificare sursă]

    1. ^ Riley-Smith, Ben; Freeman, Colin; Kilner, James (). „Russian agents' threat to family made Prigozhin call off Moscow advance”. The Daily Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . It has also been assessed that the mercenary force had only 8,000 fighters rather than the 25,000 claimed 
    2. ^ Williams, Tom; Nancarrow, Dan (). „Live: Wagner fighters allegedly march into Russia, with leader vowing to go 'all the way' against military”. ABC News⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . Wagner is meant to be 25,000 with another 25,000 in Russia. 
    3. ^ a b c Prigozhin, Yevgeny (). „'We did not want to spill Russian blood': Prigozhin makes statement on Wagner Group's mutiny attempt”. Novoya Gazeta Europe. Arhivat din original la . Accesat în . Several PMC Wagner fighters were injured. Two were killed — they were Russian Defence Ministry soldiers who joined us voluntarily. 
    4. ^ a b „Chef's Special – Documenting Equipment Losses During The 2023 Wagner Group Mutiny”. Oryxspioenkop. . Arhivat din original la . 
    5. ^ a b „LIVE — Wagner chief 'humiliated' Putin, Ukraine says”. Deutsche Welle (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . Cel puțin 13 militari ruși omorâți în rebeliune, conform bloggerilor militari pro-kremlin. Numărul ar putea fi mai mare de 20, spun comentatori independenți duminica, citând doborârea a șase elicoptere și a unui avion centru de comandă ... 
    6. ^ Jennings, Gareth (). „Russian Air Force suffers significant losses in Wagner mutiny”. Janes. Accesat în . If correct, these aircraft losses would amount to about 29 VKS crew members killed (two for the Ka-52, three for each Mi-8 and the Mi-35, and 12 for the Il-22). 
    7. ^ Horton, Jake (). „Wagner revolt: How many planes and people did Russia lose?”. BBC News (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    8. ^ Khrebet, Alexander (). „Ukraine's Air Force: Wagner mercenaries down 6 Russian army helicopters, 1 plane on June 24”. The Kyiv Independent (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    9. ^ Roblin, Sébastien (). „The Wagner Mutiny Hit Russia's Air Force Hard. Really Hard”. Popular Mechanics (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    10. ^ „Russian Offensive Campaign Assessment, June 24, 2023”. Institute for the Study of War (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . Various milbloggers claimed that the Wagner column was comprised of up to 4,000 personnel and between 40 to 50 pieces of equipment ...
      Wagner forces may have shot down up to three Mi-8 MTPR electronic warfare helicopters, one Mi-8 helicopter, one Ka-52 helicopter, one Mi-35 helicopter, one Mi-28 helicopter, and one An-26/Il-28 transport aircraft, resulting in the deaths of at least 13 pilots and airmen ...
      unverified reports claim that locals spotted Wagner fighters in Kashira, 95km south of Moscow. ISW has not observed visual confirmation of Wagner fighters closer to Moscow than Krasnoe, despite claims they reached Kashira.       
    11. ^ Cruickshank, Paul; Hummel, Kristina, ed. (iunie 2022). „Undermining Democracy and Exploiting Clients: The Wagner Group's Nefarious Activities in Africa” (PDF). CTC Sentinel⁠(d). West Point, New York: Combating Terrorism Center⁠(d). 15 (6): 28–37. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
    12. ^ „Wagner mutiny: Group fully funded by Russia, says Putin”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    13. ^ Bryant, Miranda (). „Wagner mutiny: how the world reacted”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    14. ^ Osborn, Andrew; Liffey, Kevin (). „Russia accuses mercenary boss of mutiny after he says Moscow killed 2,000 of his men”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    15. ^ a b Tubridy, Mack; Kozlov, Pyotr; Berkhead, Samantha (). „Prigozhin Charged With 'Inciting Armed Revolt' After Vowing to Stop 'Evil' Military Leadership”. The Moscow Times⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    16. ^ John, Tara (). „Wagner chief to leave Russia for Belarus in deal that ends armed insurrection, Kremlin says”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
    17. ^ Sauer, Pjotr (). „Russia investigates Wagner chief for 'armed mutiny' after call for attack on military”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    18. ^ Khaled, Fatma (). „Prigozhin Accuses Putin's Military Leaders of 'Genocide' Against Russians”. Newsweek. Arhivat din original la . Accesat în . 
    19. ^ O'Brien, Phillips (). „Prigozhin Planned This”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în . 
    20. ^ Dixon, Robyn (). „After mutiny, Putin says Wagner can go to Belarus, go home or fight for Russia”. Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
    21. ^ „Путин назвал мятеж Пригожина "предательством" и "изменой"” [Putin calls Prigozhin's rebellion "betrayal" and "treason"]. Meduza (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    22. ^ „Rebel Russian mercenaries turn back short of Moscow 'to avoid bloodshed'”. Reuters (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    23. ^ Seddon, Max (). „Belarus claims deal with Prigozhin to end advance on Moscow”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    24. ^ Dixon, Robyn (). „After mutiny, Putin says Wagner can go to Belarus, go home or fight for Russia”. Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
    25. ^ a b „Russia drops charges over Wagner mutiny, reports say”. Politico Europe. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    26. ^ Armitage, Rebecca (). „Who is Yevgeny Prigozhin, the Wagner warlord and former Putin ally, accused of mounting a mutiny in Russia?”. ABC Australia⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    27. ^ Walker, Shaun; Sauer, Pjotr (). „Yevgeny Prigozhin: the hotdog seller who rose to the top of Putin's war machine”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    28. ^ a b Helsel, Phil (). „What is the Wagner Group? A look at the mercenary group led by man accused of 'armed mutiny' in Russia”. NBC News⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    29. ^ Brimelow, Ben. „Russia is using mercenaries to make it look like it's losing fewer troops in Syria”. Business Insider (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    30. ^ Mackinnon, Amy (). „Russia's Wagner Group Doesn't Actually Exist”. Foreign Policy⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    31. ^ Graham-Harrison, Emma (). „Why did Wagner turn on Putin and what does it mean for Ukraine?”. The Guardian. Arhivat din original la . 
    32. ^ a b Knickmeyer, Ellen (). „The mercenary chief who urged an uprising against Russia's generals has long ties to Putin”. Associated Press (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    33. ^ „Brutality of Russia's Wagner gives it lead in Ukraine war”. Associated Press. . Arhivat din original la . 
    34. ^ Doxsee, Catrina; Thompson, Jared (). „Massacres, Executions, and Falsified Graves: The Wagner Group's Mounting Humanitarian Cost in Mali”. Arhivat din original la . 
    35. ^ a b Ehl, David (). „Russia's Wagner Group in Africa: More than mercenaries”. Deutsche Welle. Arhivat din original la . Accesat în . 
    36. ^ a b Diallo, Tiemoko; Yongo, Judicael (). „Wagner revolt clouds outlook for its operations in Africa”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în . 
    37. ^ Osborn, Andrew (). „Putin backs push for mercenary groups to sign contracts despite Wagner's refusal”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    38. ^ Kirby, Paul (). „Wagner chief's 24 hours of chaos in Russia”. BBC News (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    39. ^ a b c „'There's nobody on earth who can stop them' What Wagner Group veterans have to say about Yevgeny Prigozhin's armed rebellion”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    40. ^ a b „'They thought the risk was nil' Prigozhin's armed rebellion caught Kremlin officials off guard. Meduza's sources say that by all appearances, attempts to negotiate have failed”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    41. ^ a b c d Taub, Amanda (). „A Mutiny That Showed the Stress on Putin's System of Rule”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    42. ^ „'There's nobody on earth who can stop them' What Wagner Group veterans have to say about Yevgeny Prigozhin's armed rebellion”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    43. ^ a b c „Wagner mercenary leader issues defiant audio statement as uncertainty swirls after mutiny”. AP NEWS (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    44. ^ a b c d e f g Bertrand, Natasha; Marquardt, Alex; Atwood, Kylie; Liptak, Kevin (). „US gathered detailed intelligence on Wagner chief's rebellion plans but kept it secret from most allies | CNN Politics”. CNN (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    45. ^ a b c d e f g Pancevski, Bojan (). „Wagner's Prigozhin Planned to Capture Russian Military Leaders”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
    46. ^ Barnes, Julian E.; Cooper, Helene; Schmitt, Eric (). „Russian General Knew About Mercenary Chief's Rebellion Plans, U.S. Officials Say”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    47. ^ a b c d Seddon, Max; Ivanova, Polina; Stognei, Anastasia; Schwartz, Felicia (). „Vladimir Putin freezes out hardliners after Wagner mutiny”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    48. ^ Chance, Matthew (). „Russian Gen. Sergey Surovikin was secret VIP member of Wagner, documents show”. CNN. Accesat în . 
    49. ^ „'They'll squash you like a bedbug' How Alexander Lukashenko 'negotiated' with Yevgeny Prigozhin, in his own words”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    50. ^ Reevell, Patrick (). „Russian mercenary chief appears to threaten rebellion, questions invasion”. ABC News⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    51. ^ „Wagner head Prigozhin says Russian army attacked his forces”. Deutsche Welle. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    52. ^ Risen, James (). „Yevgeny Prigozhin's Coup Targets Putin and His "Oligarchic Clan"”. The Intercept⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    53. ^ a b Busvine, Douglas; Gavin, Gabriel; Sheftalovich, Zoya (). „Putin raises specter of civil war as Wagner boss Prigozhin menaces Moscow”. Politico⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    54. ^ a b Hird, Karolina; Bailey, Riley; Mappes, Grace; Evans, Angelica; Clark, Mason (). „Russian Offensive Campaign Assessment, June 23, 2023”. Institute for the Study of War (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    55. ^ „Prigozhin zayavil, chto Minoborony RF udarilo po pozitsiyam CHVK Vagnera. "Eta tvar' budet ostanovlena", — skazal Prigozhin o Shoygu” [Prigozhin said that the Russian Defense Ministry hit the positions of the Wagner PMC. "This creature will be stopped," said Prigozhin about Shoigu]. Meduza (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
    56. ^ Jones, Andrew; Knodel, Jamie; McCausland, Phil (). „Mercenary chief vows retaliation after he says Russia killed 2,000 fighters, Kremlin alleges mutiny”. NBC News⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    57. ^ „Wagner chief rejects Putin's accusations of treason”. www.aljazeera.com (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    58. ^ „FSB vozbudila protiv Yevgeniya Prigozhina delo o prizyvakh k myatezhu” [FSB opened a case against Yevgeny Prigozhin for incitement to rebellion]. Радио Свобода (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    59. ^ „Prigojin naceal svoi «meatej» posle togo, kak rossiiskaia armia iakobî nanesla udar po lagheriu ego naiomnikov «Meduza» vnimatelno posmotrela video s «posledstviami udara» i uverena: ieto naverneaka feik” Пригожин начал свой «мятеж» после того, как российская армия якобы нанесла удар по лагерю его наёмников «Медуза» внимательно посмотрела видео с «последствиями удара» и уверена: это наверняка фейк [Prigojin și-a început «rebeliunea» după ce armata rusă i-ar fi atacat tabăra de mercenari; Meduza a urmărit cu atenție filmul ce arată «consecințele atacului» și este convinsă că este probabil un fals]. Meduza (în rusă). . Accesat în . 
    60. ^ AricToler (). „*Simonov, not Smirnov. My bad” (Tweet) (în engleză). Accesat în . 
    61. ^ „Prigojin zaiavil o fakticeskom naceale voorujionnogo konflikta s voennîm rukovodstvom RF. Vozbujdeno ugolovnoe delo o prizîve k meateju. Obnovleaetsea” Пригожин заявил о фактическом начале вооружённого конфликта с военным руководством РФ. Возбуждено уголовное дело о призыве к мятежу. Обновляется [Prigojin a anunțat începutul unui conflict armat cu conducerea militară a Federației Ruse. S-a deschis un dosar penal pentru incitare la rebeliune. Actualizat.]. Новой газеты Европа⁠(d) (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    62. ^ „Vystupleniye Prigozhina zvuchit kak ob"yavleniye o nachale voyennogo perevorota (khotya, kazhetsya, perevoroty nachinayutsya ne s etogo) Vot chto on skazal. Polnaya rasshifrovka” [Prigozhin's speech sounds like an announcement about the beginning of a military coup (although it seems that coups do not begin with this) Here's what he said. Full transcript]. Meduza (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
    63. ^ „FSB vozbudila ugolovnoye delo o prizyvakh k vooruzhennomu myatezhu posle zayavleniy Prigozhina o yego "marshe spravedlivosti" v Rossii” [The FSB opened a criminal case on calls for an armed rebellion after Prigozhin's statements about his "march of justice" in Russia]. Meduza (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
    64. ^ Seddon, Max (). „Russia charges Wagner leader with organizing an armed uprising”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    65. ^ „"Poka ne pozdno, nuzhno ostanovit' kolonny i podchinit'sya vole prezidenta». General Surovikin prizval boytsov CHVK Vagnera «reshit' voprosy mirnym putem"” ["Before it's too late, you need to stop the columns and obey the will of the president." General Surovikin called on the Wagner PMC fighters "to resolve issues peacefully"]. Meduza (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
    66. ^ „On Channel One there was an emergency newscast about Prigozhin and Wagner PMC”. West Observer (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    67. ^ a b „Russian Generals Accuse Mercenary Leader of Trying to Mount a Coup”. The New York Times (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    68. ^ Zeier, Kristin (). „Rostov-on-Don to Voronezh: Prigozhin's road to Moscow”. DW News. Arhivat din original la . Accesat în . 
    69. ^ a b c d „'Don't interfere with Wagner' A rundown of what happened in Rostov-on-Don during Wagner's day-long occupation”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    70. ^ Khavin, Dmitriy; Kerr, Sarah; Mellen, Riley; Xiao, Muyi (). „Wagner Chief Prigozhin Appears in Videos at a Russian Military Headquarters”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    71. ^ Roth, Andrew; Sauer, Pjotr (). „Wagner rebel chief halts tank advance on Moscow 'to stop bloodshed'”. The Observer (în engleză). ISSN 0029-7712. Arhivat din original la . Accesat în . 
    72. ^ AFP (). „Relief and Sympathy as Rebels Stand Down in Russian City”. The Moscow Times (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    73. ^ „Rebellion en Russie : les troupes de Wagner quittent Rostov, Evgueni Prigojine va partir pour la Biélorussie, selon le Kremlin”. Le Monde.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    74. ^ „'We're saving Russia' In a meeting with military leaders, Yevgeny Prigozhin demanded respect. Read the transcript”. Meduza. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    75. ^ Osborn, Andrew; Liffey, Kevin (). „Russia accuses mercenary chief of armed mutiny after he vows to punish top brass”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    76. ^ „Мятеж Пригожина. "ЧВК Вагнера" против Минобороны”. Медиазона (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    77. ^ a b c d „Yevgeny Prigozhin's coup Russia's armed forces scramble at home to confront an armed insurrection by the nation's most outspoken mercenary figure”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    78. ^ „Опубликовано видео с колонной чеченских военных, которая направляется в сторону Ростова-на-Дону” [A video has been published of a convoy of Chechen soldiers heading towards Rostov-on-Don]. Meduza (în rusă). Arhivat din original la . Accesat în . 
    79. ^ a b Stognei, Anastasia; Fedor, Lauren; Evans, Judith (). „Wagner troops withdraw as Russian uprising leaves Putin weakened”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . ...after the biggest crisis of Vladimir Putin's presidency. 
    80. ^ Kotov, Oleg (). „Most of the Kadyrovites stand outside Rostov and do not enter the city”. en.socportal.info. Arhivat din original la . Accesat în . 
    81. ^ a b c „Prigozhin's aborted rebellion Meduza's interactive map shows how far Wagner Group got during its advance on Moscow”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    82. ^ a b c d e f „Rebel Russian mercenaries will turn back to avoid bloodshed, leader says”. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    83. ^ a b c d Gamio, Lazaro; Hernandez, Marco; Holder, Josh; Kurmanaev, Anatoly; Zhang, Christine (). „How a Rebellion in Russia Unfolded Over 36 Hours”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    84. ^ „Wagner Mercenary Forces Withdraw From Southern Russian City After Mediation by Minsk”. Haaretz (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    85. ^ „5,000 men are in Wagner convoy approaching Moscow – source close to Russian-backed Donetsk leaders”. The Times of India. . ISSN 0971-8257. Arhivat din original la . Accesat în . 
    86. ^ a b Soni, Shubham (). „Has Wagner Group reached Voronezh, reports of fighting in Oblast halfway between Moscow and Rostov | Watch Video”. Opoyi. Arhivat din original la . Accesat în . 
    87. ^ „Putin: Wagner revolt is a betrayal, deadly threat to Russia's existence”. The Jerusalem Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
    88. ^ „Wagner Chief Claims His Forces Downed Russian Military Helicopter”. Barron's. . Arhivat din original la . 
    89. ^ „Address to citizens of Russia (note: the address refers to fallen hero pilots”. Kremlin.ru. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    90. ^ „Песков: дело против Пригожина прекратят, он "уйдёт в Беларусь” [Peskov: the case against Prigozhin will be stopped, he will "leave for Belarus"]. Радио Свобода. . Arhivat din original la . Accesat în . Format:Translation 
    91. ^ Livemint (). „Wagner army takes control of millitary units in Voronezh. Russia-Ukraine LIVE”. mint (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    92. ^ „Wagner controls military facilities in Voronezh, 500 km south of Moscow”. Deccan Herald (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    93. ^ „Reuters: ЧВК Вагнера захватила военные объекты в Воронеже”. Meduza (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    94. ^ Regan, Helen; Raine, Andrew (). „Russia accuses Wagner chief Yevgeny Prigozhin of urging "armed rebellion": Live updates”. CNN (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    95. ^ „The governor of Russia's Lipetsk province says the Wagner mercenary group has entered the region”. AP News (în engleză). . Accesat în . 
    96. ^ „Wagner Forces In Russia's Lipetsk Region South Of Moscow: Governor”. Barron's (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    97. ^ „Wagner convoy seen in region south of Moscow”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    98. ^ a b c d e Ivanova, Polina; Olearchyk, Roman; Stognei, Anastasia (). „'Get out of our way': how Prigozhin's march on Moscow failed”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    99. ^ „LIVE: Moscow accuses Wagner head of mutiny, after he vows to oust military leadership”. France 24. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    100. ^ „Russia-Ukraine war live: Wagner forces 'control' Rostov army HQ”. Al Jazeera. Arhivat din original la . Accesat în . 
    101. ^ Soni, Shubham (). „Has Wagner Group reached Voronezh, reports of fighting in Oblast halfway between Moscow and Rostov | Watch Video”. opoyi. Arhivat din original la . Accesat în . 
    102. ^ Bivings, Lili (). „Moscow mayor says 'anti-terrorist measures' being taken in city”. The Kyiv Independent⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    103. ^ „Wagner group recruitment poster removed in Moscow”. Sky News (în engleză). Accesat în . 
    104. ^ Moloney, Charlie (). „Wagner uprising shows Russia's 'full-scale' weakness and chaos, says Zelenskiy – Ukraine war live”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
    105. ^ „Russia coup latest: Kremlin denies Putin has fled Moscow”. The Telegraph. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    106. ^ a b „Kremlin denies Putin fled Moscow as plane mysteriously disappears from radar”. The Independent. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    107. ^ „Travel Restrictions Imposed In Kaluga Region South Of Moscow”. Barron's. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    108. ^ a b „Russia's Prigozhin: Cash found near office in St Petersburg is for Wagner expenses”. al-Arabiya. . Arhivat din original la . 
    109. ^ a b „Stash of fake documents, cash, and unidentified powder found at Prigozhin's St. Petersburg office”. Meduza. Arhivat din original la . Accesat în . 
    110. ^ a b c Hopkins, Valerie (). „Prigozhin has not been seen publicly since Saturday, and reports say the case against him remains open”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    111. ^ „Пригожин после переговоров с Лукашенко заявил об отходе вагнеровцев от Москвы и возврате на боевые позиции. Главные события второго дня мятежа. Онлайн” [Prigozhin, after negotiations with Lukashenko, announced the withdrawal of the Wagnerites from Moscow and the return to combat positions]. Novaya Gazeta Europe (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    112. ^ Times, The Moscow (). „Threats to Wagner Leaders' Families Preceded Mutiny Stand-Down – Telegraph”. The Moscow Times (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    113. ^ „'Putin was nowhere to be found' An inside look into the Kremlin's attempted negotiations with Prigozhin and why it took Lukashenko to put an end to the rebellion”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    114. ^ Sonne, Paul (). „President Aleksandr G. Lukashenko of Belarus was in talks on Saturday with the head of the Wagner private military group, Yevgeny V. Prigozhin, according to a statement released by the Belarusian state news agency”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    115. ^ Sonne, Paul (). „In an audio statement, Yevgeny Prigozhin said he and his Wagner forces were "turning around our columns and returning to field camps according to plan."”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    116. ^ Krebs, Katharina; Hodge, Nathan (). „Prigozhin says his forces 'are turning our columns around,' amid claims of deal brokered by Lukashenko”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
    117. ^ After its march toward Moscow, what's next for Russia's Wagner Group? Arhivat în , la Wayback Machine., NPR by Joe Hernandez, 26 June 2023
    118. ^ „Wagner Group Starts Pull-out From Russia's Rostov-on-Don”. Barrons.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    119. ^ „Wagner mercenaries pulling out of Rostov-on-Don”. Ynetnews⁠(d) (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    120. ^ „Watch: 'Fans' cheering, shaking Wagner boss' hand when leaving Russia coup” (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    121. ^ Terajima, Asami (). „Russian governor: Wagner militants leaving Voronezh Oblast”. Kyiv Independent⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    122. ^ Hopkins, Valerie (). „Putin Says Russia Is United Behind Him, After Quelling Rebellion”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    123. ^ Chernova, Anna (). „Case against Prigozhin will be dropped and he will be sent to Belarus, Kremlin spokesperson says”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
    124. ^ Chernova, Anna (). „Kremlin says Wagner fighters will return to base and sign contracts with military”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
    125. ^ Wang, Christine (). „Putin accuses Wagner mercenaries of treason, vows to punish takeover of key Russian city”. CNBC (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    126. ^ „Prigozjin kræver to hoveder serveret for at stoppe sin march mod Moskva” [Prigozhin demands two heads served to stop his march on Moscow]. TV2 Nyheder (în daneză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    127. ^ „Russian mercenary chief says he ordered his forces to halt march on Moscow and return to Ukraine”. AP NEWS. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    128. ^ Roth, Andrew (). „Russian TV airs Wagner rebellion briefly, then switches to documentary on caviar”. The Observer (în engleză). ISSN 0029-7712. Arhivat din original la . Accesat în . 
    129. ^ „Live updates: Putin accuses Wagner chief of stoking 'armed rebellion'”. CNN (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    130. ^ „Геннадий Зюганов призвал Пригожина отбросить личные амбиции и защищать Родину”. CPRF (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    131. ^ „Глава ЛДПР прокомментировал ситуацию вокруг ЧВК "Вагнер"”. Moskovskij Komsomolets⁠(d) (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    132. ^ Moloney, Charlie (). „Moscow mayor urges people to stay home as Wagner soldiers advance – Russia-Ukraine war live”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
    133. ^ „Chechen leader Kadyrov says his forces ready to help put down Wagner's mutiny”. Al Arabiya English⁠(d) (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    134. ^ „Putin raises specter of civil war as Wagner boss Prigozhin menaces Moscow”. Politico.eu (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    135. ^ „Putin calls armed rebellion by Wagner mercenary group a betrayal, vows to defend Russia”. CBS News. . 
    136. ^ a b c Kovaleva, Anastasia (). „У лавах російських добровольців розкол? РДК підтримав Пригожина, легіон Свобода Росії виступив проти всіх” [Is there a divide in the ranks of the Russian volunteers? The RVC supported Prigozhin, the Freedom of Russia Legion opposed everyone] (în ucraineană). Arhivat din original la . Accesat în . 
    137. ^ „Anti-Kremlin Figure Khodorkovsky Urges Russians To Back Wagner Chief”. Barron's (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    138. ^ „Russia-Ukraine War: Update from Valerie Hopkins”. The New York Times (în engleză). . ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    139. ^ a b „Russian Anarchists on the Wagner Mutiny”. CrimethInc.⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    140. ^ „After Wagner mutiny, jailed Kremlin critic Navalny asks who is the real extremist?”. Reuters. . 
    141. ^ „"Фронт начинает рушиться, ВСУ идут вперед": командир РДК заявил, что болеет за Пригожина”. Focus.ua (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    142. ^ Tyshchenko, Kateryna (). „РДК и "Свобода России" призвали сторонников к действиям: Разверните оружие на башни Кремля”. Ukrainska Pravda⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    143. ^ „Командир РДК Никитин призвал присоединяться к военному перевороту в РФ: "Новое Смутное время настало"”. Censor.NET. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    144. ^ a b Bailey, Riley; Wolkov, Nicole; Hird, Karolina; Clark, Mason (). „Russian Offensive Campaign Assessment, June 25, 2023”. Institute for the Study of War (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    145. ^ Stanton, Andrew (). „Ex-Army leader wants Wagner leader Prigozhin killed”. Newsweek (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    146. ^ a b Aron, Leon (). „'The People Are Silent': The Main Reason the Wagner Mutiny Bodes Ill for Putin”. Politico⁠(d) (în engleză). Arhivat din original la . 
    147. ^ „Russians Greeted Wagner Mutiny With a Shrug and Internet Jokes”. Bloomberg News⁠(d) (în engleză). . Arhivat din original la . 
    148. ^ Stewart, Briar (). „Why average Russians did not rush to streets to defend Putin. But some rallied for Wagner troops”. CBC⁠(d). Arhivat din original la . 
    149. ^ Vorobyov, Niko. „Disbelief, anger: Russians struggle to process Wagner revolt”. Al Jazeera (în engleză). Arhivat din original la . 
    150. ^ „Кто и зачем решил "бомбить Воронеж". Вспоминаем историю мема” [Who decided to "bomb Voronezh" and why? Recapping the history of the meme] (în rusă). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    151. ^ „Бомбить Воронеж больше не мэм, а суровая реальность!”. Arhivat din original la . Accesat în . 
    152. ^ Baker, Peter (). „Short-Lived Mutiny in Russia Sheds Light on Putin's Hold on Power”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    153. ^ „Biden telefoniert mit Scholz, Sunak und Macron” [Biden calls Scholz, Sunak and Macron]. N-tv⁠(d) (în germană). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    154. ^ Kilner, James (). „US feared Putin could lose control of his nuclear arsenal”. The Daily Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
    155. ^ „Readout of President Joe Biden's Call with President Emmanuel Macron of France, Chancellor Olaf Scholz of Germany, and Prime Minister Rishi Sunak of the United Kingdom”. The White House. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    156. ^ „Erdogan says Turkey ready to help with 'peaceful resolution' in Russia”. Al Jazeera. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    157. ^ „What world leaders say so far on Wagner Group chief's rebellion in Russia”. Global News⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    158. ^ „Turkey President Erdogan urges Putin to act with common sense”. Al-Arabiya⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    159. ^ Kupreishvili, Tazo (). „"ამ ეტაპზე, საზღვრის დაკეტვის საჭიროება არ არის" — საქართველოს შსს”. Netgazeti.ge (în georgiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
    160. ^ „'Russia's Weakness Is Obvious' Amid Wagner Mutiny: Zelensky”. Barron's. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    161. ^ a b „Turmoil in Russia: Reactions from foreign governments”. Reuters (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    162. ^ „Wagner boss says march on Moscow halted to 'avoid bloodshed'”. Aljazeera. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    163. ^ „Zelensky: Putin Likely 'Very Scared' Of Mutiny And 'Hiding'”. Barron's. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    164. ^ Carolina, Străjescu (). „Mihailo Podolyak: "Wagner group revolt is just the beginning"”. Radio Moldova. Arhivat din original la . Accesat în . 
    165. ^ Mirovalev, Mansur (). „Ukraine responds to Wagner mutiny in Russia with caution, hope”. Aljazeera. Arhivat din original la . Accesat în . 
    166. ^ Cristescu, George Andrei (). „Revolta mercenarilor Wagner. Ministrul de Externe al Republicii Moldova: "Este împortant să continuăm aderarea la UE"” [Revolt of the Wagner mercenaries. The Minister of Foreign Affairs of the Republic of Moldova: "It is important to continue the accession to the EU"]. Adevărul. Arhivat din original la . Accesat în . 
    167. ^ a b Walker, Shaun (). „Putin's portrayal of response to uprising as a Kremlin win is proving a hard sell”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    168. ^ Presse, AFP-Agence France. „Lukashenko Says Belarus To Benefit From Wagner Fighters' Combat Experience”. www.barrons.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    169. ^ Vilmusenaho, Jaakko; Ihanainen-Alanko, Sini (). „Martti J. Kari: Aamulla voimme arvioida tilanteen – seurasimme Wagner-kapinaa juhannuspäivänä” [Martti J. Kari: In the morning we can assess the situation - we followed the Wagner rebellion on Midsummer's Day] (în finlandeză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    170. ^ „End of great tyranny begins now: Belarusian Regiment fighting in Ukraine” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    171. ^ „Belarussische groep: gunstige omstandigheden om dictatuur omver te werpen” [Belarusian group: favorable conditions to overthrow dictatorship]. NOS⁠(d) (în neerlandeză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    172. ^ „Belarus Says Wagner Rebellion In Russia A 'Gift' To West”. Barron's. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    173. ^ „N. Korea voices 'strong' support for Russia over Wagner's armed rebellion”. The Korea Herald⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    174. ^ Park, Ju-min (). Hogue, Tom, ed. „North Korea vice foreign minister supports Russian leadership over mutiny”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în . 
    175. ^ „Foreign Ministry Spokesperson's Remarks on the Wagner Group Incident”. www.fmprc.gov.cn. Arhivat din original la . Accesat în . 
    176. ^ „China expresses support for Russia after aborted mutiny”. Reuters (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    177. ^ Jawad, Muhammad (). „Uganda President Son Vows to Protect Putin from Coup Attempt”. BNN Breaking. Arhivat din original la . Accesat în . 
    178. ^ Sauer, Pjotr (). „'It was an emotional day': calm returns to Moscow after Wagner stand-down”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    179. ^ a b Belam, Martin; Livingstone, Helen; Belam (now), Martin; Livingstone (earlier), Helen (). „Russia-Ukraine war live: Russia releases video of defence minister in Ukraine in aftermath of Wagner rebellion”. the Guardian. ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    180. ^ Martínez, Andrés R. (). „More than a day after the uprising, a top Russian official makes a public appearance”. The New York Times. ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    181. ^ Troianovski, Anton; Hopkins, Valerie (). „Putin Casts Mutiny as Proof of Solidity, as Belarus Opens Doors to Rebels”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    182. ^ Belam, Martin; Gecsoyler, Sammy; Livingstone, Helen; Gecsoyler, Martin Belam (now); Sammy; Livingstone (earlier), Helen (). „Russia-Ukraine war live: Wagner mercenaries will no longer fight in Ukraine; Putin greets crowds in rare walkabout”. the Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    183. ^ Roth, Andrew (). „Yevgeny Prigozhin breaks silence after abandoning armed mutiny in Russia”. The Guardian. ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    184. ^ Roth, Andrew; Sauer, Pjotr (). „Vladimir Putin says enemies wanted Russia to 'choke on civil strife'”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în . 
    185. ^ „Russia drops charges against Prigozhin and others who took part in brief rebellion”. AP News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    186. ^ „Russia-Ukraine war live: Army stopped Wagner, 'civil war' – Putin”. Aljazeera (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    187. ^ „Wagner PMC prepares to hand over heavy equipment to Russian troops — Defense Ministry”. TASS. Arhivat din original la . Accesat în . 
    188. ^ „Belarus role in Russia-Wagner feud 'boosts Lukashenko's clout'”. Aljazeera (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    189. ^ Herasimova, Tetiana (). „State Border Guard Service denies emergence of Wagner camps in Belarus”. Ukrainian News Agency⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    190. ^ „Prigozhin in Belarus, Lukashenko says, as Putin praises Russian troops for averting 'civil war'”. ABC Australia⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    191. ^ Sarah Rainsford (). „Wagner still recruiting despite mutiny, BBC finds”. ABC Australia⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    192. ^ „Presidents of France, Poland 'monitoring' situation in Russia”. Firstpost⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
    193. ^ Jack, Victor (). „EU countries bordering Russia on alert after mutiny against Moscow”. Politico.eu (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    194. ^ Irish, John (). „Baltic states call for NATO to increase security with Wagner in Belarus”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    195. ^ „Lithuania and Germany strengthen defense collaboration amid Russian tensions”. tvpworld.com (Telewizja Polska) (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    196. ^ „Bundeswehr will 4000 Soldaten dauerhaft in Litauen stationieren” [Bundeswehr wants to permanently station 4,000 soldiers in Lithuania]. Frankfurter Allgemeine Zeitung (în germană). . ISSN 0174-4909. Arhivat din original la . Accesat în . Format:Translation 
    197. ^ „FT: Top Russian general Sergey Surovikin has been detained”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    198. ^ „Analysis: Where are Russia's top generals? Rumours swirl after mercenary mutiny”. Reuters (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    199. ^ „Putin begins post-mutiny purge as 'General Armageddon' reportedly detained and deputy fired”. The Telegraph (în engleză). . Accesat în . 
    200. ^ Horvath, Robert; Currie, Isabella (). „How a one-time food caterer became Putin's biggest threat”. Asia Times⁠(d) (în engleză). Accesat în . 
    201. ^ Leonhardt, David (). „Crisis Abated”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . Vladimir Putin has apparently survived the boldest challenge to his 23-year autocratic rule in Russia. 
    202. ^ Kovalev, Alexey (). „Putin's Strongman Image Suddenly Unravels for Russians”. Foreign Policy (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    203. ^ „Russian mercenary group revolt against Moscow fizzles but exposes vulnerabilities”. AP News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    204. ^ Lukiv, Jaroslav (). „Russia: Wagner mutiny shows real cracks in Putin authority - US”. BBC News (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    205. ^ Weaver, Courtney; Seddon, Max; Ivanova, Polina; Stognei, Anastasia (). „Russia and its propagandists strive for normality after Wagner uprising”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
    206. ^ Troianovski, Anton (). „Putin embraced turmoil, and now it is rattling his leadership”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    207. ^ a b c „Prigozhin's coup attempt exposes Putin's vulnerability The war has gradually revealed Putin to be an 'emperor with no clothes,' which even his inner circle will soon be forced to admit”. Meduza (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    208. ^ Troianovski, Anton (). „Revolt Raises Searing Question: Could Putin Lose Power?”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 
    209. ^ „Russian National Guard head says his forces to receive heavy weaponry and tanks, blames Wagner rebellion on West”. Meduza. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    210. ^ Shuster, Simon (). „The Russian General Who Stands To Gain Most From Wagner's Mutiny”. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
    211. ^ „ISW: Putin-Lukashenko-Prigozhin powerplay 'not yet over'”. The Kyiv Independent (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
    212. ^ „After mutiny, Putin says Wagner can go to Belarus, go home or fight for Russia”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
    213. ^ a b „Institute for the Study of War”. Institute for the Study of War (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
    214. ^ Seddon, Max; Stognei, Anastasia; Ivanova, Polina; Schwartz, Felicia (). „Putin freezes out hardliners after Wagner mutiny”. Financial Times. Arhivat din original la . Accesat în . Putin “knows they look weak” after Russia dropped charges against Wagner to avoid an open firefight that would have likely killed thousands, said a sanctioned figure within Russia’s elite. 
    215. ^ Sabbagh, Dan (). „Could Yevgeny Prigozhin really have captured Moscow?”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
    216. ^ „An American official talks about a "defection" in the Russian army, which Moscow denies” (în Arabic). Sky News Arabia⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . US intelligence agencies had monitored the defection of large numbers of Russian soldiers from their military leaders and their joining the Wagner movement 
    217. ^ MacFarquhar, Neil (). „Prigozhin May Be Gone, but Not the Failings He Ranted About”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în . 

    Vezi și[modificare | modificare sursă]

    Portal icon Portal Rusia
    Portal icon Portal Istorie

    Legături externe[modificare | modificare sursă]

    Materiale media legate de Rebeliunea Grupului Wagner la Wikimedia Commons

    Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rebeliunea_Grupului_Wagner&oldid=15986598