Aleksandr Lukașenko
Aleksandr Grigoryevici Lukașenko (în belarusă Аляксандр Рыгоравіч Лукашэнка, Alyaksandr Ryhoravici Lukașenka) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului.[10]
El deține funcția cel mai mult timp dintre toți șefii de stat europeni republicani. În societatea bielorusă are titlul neoficial "Tătuca" (bielorusă Бацька).[necesită citare]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Aleksandr Lukașenko s-a născut la 30 august 1954 în orașul Kopâs, districtul Orșansk, Regiunea Vițebsk. E de naționalitate belarusă.[11] A crescut fără tată. La școală, era un elev dificil, fiind în evidența miliției.[12] Până în 1994, a fost ofițer militar. De asemenea, a lucrat ca director la mai multe fabrici și ferme.
În 1975 a absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moghilău, iar în 1985 a absolvit Facultatea de Economie a Academiei de Agricultură din RSSB, secția frecvență redusă.
Între 1975 și 1977, Lukașenko a fost înrolat în forțele armate sovietice în cadrul Trupelor de Frontieră ale KGB-ului.[13]
De când este președinte al Belarusului, a restructurat economia statului, introducând integrarea economică cu Rusia și colaborarea intensă cu țările din Comunitatea Statelor Independente.
Lukașenko, cel puțin, se autonumește "ateu creștin" și de multe ori a vorbit despre Biserica Ortodoxă.[14]
Președintele Belarusului
[modificare | modificare sursă]Al cincilea mandat (2015-2020)
[modificare | modificare sursă]Alegerea Președintelui Republicii Belarus a avut loc la data de 11 octombrie 2015.[15] Potrivit CEC-ului, Alexandru Lukașenko a câștigat 83,49% din voturi. Iar doi dintre cei trei rivali ai lui Lukașenko i-au recunoscut victoria, chiar înainte de sfârșitul numerotării votului oficial.[16] Rezultatul prezentat în aceste alegeri a fost cel mai bun pentru actualul președinte din toate cele cinci campanii electorale la care a participat.
Începând cu 1 ianuarie 2016, a intrat în vigoare decretul nr. 222 al președintelui Lukașenko (privind interdicția de a vinde produse din industria ușoară fără certificate speciale). Aceasta a provocat proteste în Belarus.
În 2017, după adoptarea Decretului nr. 3, "cu privire la prevenirea dependenței sociale",[17] au început protestele în Belarus, care au avut loc în marile orașe ale țării. După aceea, în ianuarie 2018, decretul a fost adoptat într-o nouă ediție și cu o nouă denumire: "Cu privire la promovarea ocupării forței de muncă a populației".[18]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ http://www.nndb.com/lists/504/000063315/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Andrew Bell. „Alyaksandr Hrygorevich Lukashenka” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Alyaksandr (Aleksandr) Lukaschenka” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ „Aleksandr Lukaschenka” (în germană). Munzinger Personen[*]. Wikidata Q107343683. Accesat în .
- 1 2 3 4 https://president.gov.by/be/president/biography/full. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/semja. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://president.gov.by/be/president/dvorec-nezavisimosti. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Bibliothèque nationale de France. „Aleksandr Lukașenko” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/malaya-rodina. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ DW: Ultimul dictator al Europei, 12 iulie 2014, Medana Weident, Capital, accesat la 19 iulie 2014
- ↑ „Официальный интернет-портал Президента Республики Беларусь/Биография”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Лукашенко признался, что в школьные годы стоял на учете в комнате милиции”, TUT.BY, , arhivat din original la , accesat în
- ↑ „РБК – новости в реальном времени”, РБК, accesat în
- ↑ „Lukashenko: Attempts to destroy Eastern Orthodoxy in Belarus” (în engleză). eng.belta.by. . Accesat în .
- ↑ ЦИК Белоруссии подводит предварительные итоги президентских выборов. // Сайт «Первый канал».
- ↑ Двое из трех соперников Лукашенко признали его победу до подсчёта голосов. // Lenta.ru
- ↑ Декрет № 3 «О предупреждении социального иждивенчества»
- ↑ „Декрет президента Республики Берарусь, 2 апреля 2015 г. N 3 "О содействии занятости населения"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Roxana Roseti (1 mai 2004). „«Tătucul», ultimul dictator al Europei”. Jurnalul Național.
- „Ultimul dictator din Europa” (17 martie 2006). Evenimentul zilei.
