Nausicaa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la Nausicaa. Pentru alte sensuri, vedeți Nausicaa (dezambiguizare).
Nausicaa
1878 Frederick Leighton - Nausicaa.jpg
Nausicaa
Date personale
PărințiAlcinoos
Arete Modificați la Wikidata
Căsătorită cuTelemah Modificați la Wikidata
CopiiPersepolis[*]
Q2116260[*]
Poliporthes[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Pieter Lastman, Ulise și Nausicaa, ulei pe pânză, 1619, Alte Pinakothek, München

În mitologia greacă, Nausicaa (în greaca veche: Ναυσικάα, transliterat: Nausikáa), fiica lui Alcinoos și a Aretei, era o prințesă feaciană.

În „Odiseea”[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Nausicaa este unul din personajele din Odiseea de Homer, în care este menționată îndeosebi în cântul VI, într-una din cele mai memorabile scene ale epopeii. Zeița Minerva[1] / Pallas-Athena i-a apărut în vis sub înfățișarea uneia din prietenele sale, îndemnând-o să meargă să-și spele lenjeria pentru a-și pregăti nunta. Prin urmare, Nausicaa, însoțită de de suita sa, s-a dus la un fluviu vecin; după ce au terminat de spălat, ele s-au jucat cu mingea, iar strigătele lor l-au trezit pe Ulise, eșuat nu departe de acel loc, după naufragiul navei sale. Gol, murdar și flămând, eroul hotărăște să se manifeste:

„Deci el rosti cuvânt dibaci și dulce: «Te rog, domniță, în genunchi. Ești zână / Ori nemuritoare? Dacă tu ești una / Din cele care locuiesc Olimpul, / Eu după stat și față și făptură / Te-asemăn foarte cu-a lui Joe fiică / Diana. Iar de ești o muritoare / De pe pământ, ferice sunt de trei ori / Părintele-ți și maica-ta și frații!»[2]
—(VI, 201-209)
Nausicaa și servitoarele sale jucându-se cu mingea, ilustrație de John Flaxman pentru Odiseea, 1810.

Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare. Apoi ea l-a condus la tatăl său. Acesta i-a propus lui Ulise chiar mâna fiicei sale (VII, 401-408); însă Ulise a preferat să plece cât mai curând spre Itaca, unde-l așteptau soția sa, Penelopa, și fiul său, Telemah.

Nausicaa apare apoi, într-un scurt pasaj, în cântul VIII, unde își ia adio de la Ulise:

„«Străine, / Fii sănătos! Și când te-i duce-n țară, / Să nu mă uiți, că-ntâi și-ntâi tu mie / Îmi datorești răsplată pentru viață». [2]
—(VIII, 631-634)

Potrivit lui Dictys din Creta și lui Aristotel, Nausicaa s-a căsătorit apoi cu Telemah, fiul lui Ulise și al Penelopei, cu care are un copil numit „Peseptolis” sau „Ptoliporthos”.

Reprezentări în literatura postantică[modificare | modificare sursă]

  • Goethe a conceput un proiect de tragedie Nausicaa rămas neterminat.
  • Jules Lemaître a pus în scenă o întâlnire între Nausicaa și Telemah (1905).
  • În Ulysses de James Joyce, capitolul 13 este ecoul întâlnirii dintre Ulise și Nausicaa (de altfel, întitulat „Nausicaa”, înainte de versiunea finală în care Joyce a înlăturat titlurile capitolelor).
  • În piesa lui Aimé Césaire, Une Tempête (după piesa cu același titlu a lui Shakespeare, Furtuna), Ferdinand face referire la naufragiul lui Ulise și vede în Miranda pe propria sa „Nausicaa”.
  • Scriitorul german Karl Mickel a reluat și el mitul în 1967, în piesa „Nausikaa”. Această reinterpretare i-a permis să ofere o reflecție asupra stării Germaniei din acea epocă, fără să atragă prea mult atenția cenzurii comuniste.

În muzică[modificare | modificare sursă]

În pictură[modificare | modificare sursă]

Întâlnirea dintre Ulise și Nausicaa din Odiseea a devenit un subiect comun în pictură începând cu Renașterea.

Benzi desenate, manga[modificare | modificare sursă]

Instituții publice[modificare | modificare sursă]

În 1991, Nausicaá, centrul național al mării, de la Boulogne-sur-Mer în France, a împrumutat numele prințesei feaciene.

În astronomie[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În traducerea datorată lui George Murnu, numele zeiței este Minerva.
  2. ^ a b Homer, Odiseea, În romînește de G. Murnu.
  3. ^ Hayao Miyazaki, Nausicaä de la vallée du vent, t.1, Glénat, 2000, troisième de couverture.
  4. ^ În românește: „Nausicaa - Cealaltă Odisee”.

Izvoare[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Louise Bruit-Zaidman, « Le Temps des jeunes filles dans la cité grecque : Nausicaa, Phrasikleia, Timareta et les autres », în Clio 4 (1996) Citiți online.


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nausicaa