Arhimandrit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Arhimandrit este cel mai înalt rang onorific bisericesc care se conferă monahilor, de regulă pentru merite duhovnicești și/sau administrative deosebite. Rangul de arhimandrit este imediat superior celui de protosinghel, dar inferior rangului de episcop. Arhimandritul poate să fie stareț al unei mănăstiri sau să slujească pe lângă un episcop.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul „arhimandrit” provine din grecescul „arhimandritis” care în traducere liberă înseamnă „începătorul turmei” (monahale). Prin extensie termenul desemnează pe părintele duhovnicesc care întemeiază si povățuiește una sau mai multe comunități de monahi. Astăzi în multe cazuri este doar un titlu onorific.

Acordarea rangului[modificare | modificare sursă]

În Biserica Ortodoxă Română, conform articolului 81, alineatul 3 din Statutul BOR, "rangul de arhimandrit se conferă de Chiriarh, cu aprobarea Sfântului Sinod." [1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statutul Bisericii Ortodoxe Române (2008), art. 81, alineatul 3