Nicolae Corneanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Corneanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Caransebeș, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiCetățean de onoare al Timișoarei[*] ()[1]
Ordinul Național Pentru Merit în grad de Mare Cruce[*] ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*]
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Mitropolitul Corneanu (cu camilafcă), la sfințirea locului pentru Biserica Sf. Vasile din Dumbrăvița (1996)

Nicolae Mihail Corneanu (n. ,[1] Caransebeș, România[1] – d. , Timișoara, România) a fost un înalt ierarh în Biserica Ortodoxă Română, arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului din 1962 până în 2014. În anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[2]

Studii[modificare | modificare sursă]

În perioada 1934–1942 a urmat liceul în Caransebeș. Între anii 1942–1946 a urmat Facultatea de Teologie la București.[3] În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere. La 30 iunie 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”.[3]

Cariera ecleziastică[modificare | modificare sursă]

În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956–1958 a fost profesor de greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă.[3] A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Berlin și la Fundația „Pro Oriente” din Viena.

Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier. În 1960 a fost hirotonit preot de către viitorul patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci episcop vicar patriarhal. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Episcopiei Aradului. La 12 ianuarie 1961 s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, păstrând numele de Nicolae. La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Înscăunarea a avut loc la 4 martie 1962.[3] Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș. Interimar, Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967–1968).

Între 25-30 mai 1981 a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la întrunirea de dialog cu Biserica Romano-Catolică de la Veneția.[4] În data de 27 octombrie 1986 a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la întâlnirea de rugăciune de la Assisi.

La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul patriarh al BOR.[5]

Retragerea dreptului de semnătură în anul 2011[modificare | modificare sursă]

În ședința din 20 mai 2011 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului Corneanu și preluarea atribuțiilor sale administrative de episcopul vicar Paisie Gheorghe.[6] Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului.[7] Patriarhia BOR și-a justificat decizia prin respectul față de persoana mitropolitului Corneanu, care, fiind în vârstă de 88 de ani, nu a mai participat la ultimele șapte ședințe de lucru ale Sfântului Sinod.[8] Decizia a fost adoptată după ce episcopul vicar Paisie Gheorghe fusese implicat în lunile martie și aprilie într-un conflict cauzat de vânzarea unui imobil fără acordul Parohiei Sf. Ilie-Fabric,[9] drept pentru care a decis scoaterea la concurs a postului pentru preotul paroh de acolo.[10][11] Anterior, episcopul vicar îl demisese pe parohul Mircea Cricovean, decizie anulată de mitropolitul Corneanu, care l-a repus în funcție pe preotul paroh.[12] Enoriașii Parohiei Sf. Ilie sunt de partea mitropolitului și îl susțin prin mitinguri[13][14][15] și scrisori adresate Patriarhului Daniel.[16] Patriarhia însă îi îndeamnă la „calm și rugăciune”.[15][17]

La 19 iunie 2011 aproximativ două sute de enoriași au protestat din nou față de decizia privind revocarea dreptului său de semnătură. Mitropolitul Corneanu a acordat un scurt interviu TVR, exprimându-și speranța că va putea depăși neputințele fizice din cauza cărora nu a putut participa la ședințele Sf. Sinod.[18] Sfântul Sinod al BOR l-a repus în drepturi, însă sub supravegherea mitropolitului Irineu Popa, iar actele trebuiau să fie contrasemnate de episcopul vicar Paisie Lugojanul.[19][20]

La 4 martie 2012 mitropolitul Nicolae a fost omagiat cu ocazia împlinirii a jumătate de veac de la întronizare, cu care ocazie s-a menționat că înainte de 4 martie 1962 Timișoara avea doar 5 lăcașuri de cult ortodoxe, în timp ce în 2012 are 28, toate cele apărute în această perioadă fiind ctitorii ale sale.[21]

La 11 iulie 2012 mitropolitul Corneanu a anunțat Patriarhia printr-o scrisoare că se retrage din funcție, motivele invocate fiind cele de sănătate,[22][23] însă imediat s-a afirmat că s-ar fi răzgândit.[24] A murit la 28 septembrie 2014, în jurul orei 23.[25]

Afilieri, ordine și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne, cl. a II-a (1964), „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[26]
  • 1978–1981 - Membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor
  • Din 1992 - Membru de onoare al Academiei Române
  • 1997 - Premiul „Pentru întreaga activitate închinată adevărului, dreptății și libertății, valori supreme ale umanității", conferit de Grupul pentru Dialog Social
  • 2000 - Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, conferit de președintele României, Emil Constantinescu.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Aspecte din lirica ambroziană, în: Studii teologice, XI (1959), nr. 7-8, p. 443-452
  • Actualitatea tratatului lui Tertulian "Despre prescripția ereticilor", în: Mitropolia Moldovei și Sucevei, XXXV (1959), nr. 9 -12, p. 580-588
  • Tălmăciri din lirica ambroziană, în: Mitropolia Moldovei și Sucevei, XXXVII (1961), nr. 1-2, p. 9-17
  • Învățătura creștină ortodoxă, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1971
  • Ieșit-a semănătorul. Culegere de predici, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1974
  • Pedobaptismul de-a lungul vremii, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1975
  • Fundamentarea teologică a pedobaptismului, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1979
  • Temeiurile învățăturii ortodoxe, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1981
  • Învățătura ortodoxă despre mântuire, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1983
  • Contribuția Banatului la teologia și spiritualitatea românească, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1983
  • Culegere de predici, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1984
  • Studii patristice. Aspecte din vechea literatură creștină, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1984
  • Biserica românească din nord-vestul țării în timpul prigoanei horthyste, Editura Patriarhiei, București, 1986
  • Patristica mirabilia, Editura Mitropoliei, Timișoara, 1987
  • Quo Vadis, studii, note și comentarii teologice, Timișoara, 1990, 428 p.
  • Origen și Celsus: Confruntarea creștinismului cu păgânismul, Editura Anastasia, București,1999
  • Pe baricadele presei bisericești (2 vol.), Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1999 (publicistică)
  • Pe firul vremii. Meditații ortodoxe, Editura Jurnalul Literar, București, 2000
  • Credință și viață. Culegere de studii teologice, Dacia, Homo religiosus, Cluj-Napoca, 2001
  • Patristica mirabilia, Polirom, Iași, 2001
  • Miscellanea patristica, Editura Amarcord, Timișoara, 2001
  • Popasuri duhovnicești, Editura Învierea, Timișoara, 2001
  • În pas cu vremea, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 2002
  • Patristica: filosofia care mângâie, Eikon, Cluj-Napoca, 2004 [27]
  • Pentru mai binele obștesc, culegere de articole, Timișoara: Editura „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, 2008.[28]
  • Pe aripile cuvântului, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 2009, 263 p.

Traduceri:

  • Scara raiului de Sfântul Ioan Scărarul, a VII-a ediție, Timișoara, Editura „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, 2008 (ed. I: 1994, ed. Amarcord)[28]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Colaborarea cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Nicolae Corneanu a fost printre primii ierarhi ortodocși români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist.[23] Rezoluția CNSAS, dată în 2007, susține că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliției politice comuniste[29] și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească.[30]

Împărtășirea într-o biserică unită[modificare | modificare sursă]

La ceremonia de sfințire a bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, ÎPS Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși. Ca răspuns, excelența sa, monseniorul Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur.[31][32]

Gestul a fost considerat de PS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, ca nefiind ieșit din comun, deoarece în Banat împărtășirea credincioșilor ortodocși în bisericile greco-catolice și invers este un fapt obișnuit, întrucât nu se face verificarea religiei. Însă BOR și-a arătat rezervele față de acest gest, considerînd că, deși ortodocșii și catolicii își recunosc reciproc unele taine, „comuniunea potirului” nu este acceptabilă.[31]

Această împărtășire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului Kirill, cerând Bisericii Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”.[33] Au protestat de asemeni mari duhovnici, precum și călugării de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS Nicolae.[34] În protestul lor[35], aceștia l-au acuzat pe ÎPS Nicolae că s-ar fi împărtășit cu ereticii, ceea ce a determinat proteste vehemente.[36] ÎPS Bartolomeu Anania a luat de asemeni poziție împotriva ÎPS Nicolae.[34]

Patriarhul Daniel nu a răspuns imediat, iar pe 6 iunie, cu ocazia reuniunii Sinodului permanent reunit la Mănăstirea Neamț s-a stabilit discutarea cazului la ședința următoare a Sfântului Sinod [37], programată pentru 8-9 iulie 2008.[33] În plenul Sinodului, ÎPS Nicolae și-a recunoscut vina și „și-a cerut iertare și a fost iertat”. Anterior, cazul a fost dezbătut de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, condusă de ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Aici, părerile au fost împărțite, întrucât ambele tabere din BOR, atât cea așa-zis tradiționalistă, cât și cea ecumenistă, au fost bine reprezentate. A fost adoptată o soluție de compromis: mitropolitul Banatului și-a făcut mea culpa în plenul Sinodului,[38], care i-a acordat ca urmare iertarea, însă a interzis categoric pe viitor împărtășirea clericilor și laicilor ortodocși în alte Biserici creștine, precum și concelebrarea Liturghiei, a Sfintelor Taine sau a ierurgiilor cu slujitori ai altor culte, sub pedeapsa unor sancțiuni canonice severe.[39]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Mitropolitul Nicolae al Banatului împlinește 90 de ani, Renașterea Bănățeană, , p. 1-2 
  2. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  3. ^ a b c d C.D.T., Mitropolitul Nicolae al Banatului împlinește 90 de ani, în Renașterea Bănățeană, Nr. 7257, 21 noiembrie 2013, pp. 1–2
  4. ^ Biserica Ortodoxă Română, nr. 2/1981, p. 57-58.
  5. ^ Daniel Ciobotea crestinortodox.ro, accesat 2008-07-11
  6. ^ Mitropolitul Banatului nu mai are drept de semnătură, TVR, 21 mai 2011, accesat 2011-05-24.
  7. ^ ÎPS Nicolae, lucrat la cel mai înalt nivel, Ziua de Vest, 24 mai 2011, accesat 2011-05-24).
  8. ^ Biroul de presă al Patriarhiei Române, mitropolia-banatului.ro, accesat 2011-06-01
  9. ^ Daniel Dancea, Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost mazilit. Șef peste averea Bisericii rămâne Paisie Lugojanu. Supervizor va fi mitropolitul Olteniei, adevarul.ro, accesat 2011-06-01
  10. ^ Episcopul Paisie acuzat, Adevărul, 5 mai 2011, accesat 2011-05-24).
  11. ^ Cătălin Radu, Mitropolia Banatului intră în silenzio stampa, Renașterea Bănățeană, nr. 6484, 5 mai 2011, accesat 2011-06-01
  12. ^ Scandal la Parohia Fabric, Renașterea Bănățeană, 18 martie 2011, accesat 2011-05-24.
  13. ^ Cătălin Radu, Miting de susținere pentru mitropolitul Banatului, Renașterea Bănățeană, nr. 6499, 23 mai 2011, accesat 2011-06-01
  14. ^ Credincioșii se strâng, miercuri seară, la Catedrală pentru a-l susține pe mitropolitul Corneanu, Renașterea Bănățeană, nr. 6500, 24 mai 2011, accesat 2011-06-01
  15. ^ a b Daniel Dancea Protest la catedrală: timișorenii sunt chemați să-l susțină pe mitropolitul Corneanu, adevarul.ro, 25 mai 2011, accesat 2011-06-01
  16. ^ Cătălin Radu, Susținătorii mitropolitului Banatului i-au scris patriarhului Daniel, Renașterea Bănățeană, nr. 6507, 31 mai 2011, accesat 2011-06-01
  17. ^ Patriarhia îndeamnă la calm, Renașterea Bănățeană, nr. 6499, 23 mai 2011, accesat 2011-06-01
  18. ^ Credincioși solidari cu mitropolitului Banatului, TVR, 19 iunie 2011, accesat 2011-06-20
  19. ^ Cătălin Radu, Mitropolitul Banatului a fost repus în drepturi de ochii lumii. Vezi cine îl supraveghează în continuare, adevărul.ro, 25 iulie 2011, accesat 2012-10-13
  20. ^ Mihai Oancea, IPS Corneanu a primit inapoi doar jumatate de semnatura, debanat.ro, 21 iulie 2011, accesat 2012-10-13
  21. ^ Mitropolitul Nicolae, un simbol al Banatului, Renașterea Bănățeană, nr. 6738, 6 martie 2012, accesat 2012-03-06
  22. ^ Adrian Pătrușcă,Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, omul care a zguduit BOR, s-a retras, 11 iulie 2012, Evenimentul zilei, accesat 2012-07-11
  23. ^ a b Claudiu Pădureanu, De ce se retrage mitropolitul Corneanu, romanialibera.ro, 12 iulie 2012, accesat 2012-10-13
  24. ^ Mihai Oancea, Jocul de-a retragerea continua la Mitropolia Banatului, debanat.ro, 17 iulie 2011, accesat 2012-10-13
  25. ^ Mitropolitul Banatului a murit la Timisoara! IPS Nicolae Corneanu s-a dus sa se roage impreuna cu ingerii | Opinia Timisoarei – Stiri din Timisoara cu foto si video, eveniment...
  26. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Monitorul Oficial al României. În vigoare de la 9 decembrie 1964.
  27. ^ Nicolae Corneanu
  28. ^ a b Cătălin Radu Clipe solemne la Mitropolia Banatului Renașterea Bănățeană, 20 noiembrie 2008
  29. ^ Decizia CNSAS publicată în Monitorul Oficial, p. 21
  30. ^ Nicolae Corneanu, patru decenii de turnătorie, Cotidianul, accesat accesat 2007-10-24
  31. ^ a b Mitropolitul Corneanu, crimă de împărtășanie Cotidianul, 27 mai 2008
  32. ^ Monopolul pe Iisus, 11 iulie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 20 februarie 2014
  33. ^ a b Patriarhia Rusă cere BOR o poziție în cazul mitropolitului care s-ar fi împărtășit la catolici Mediafax, 6 iunie 2008
  34. ^ a b Tacerea Patriarhului Ziua, 9 iunie 2008
  35. ^ Memoriu al părinților români care viețuiesc la Muntele Athos
  36. ^ Cine sunt ierarhii eretici din Romania anului 2008? greco-catolica.org, accesat 2008-07-10
  37. ^ Potrivit Statutului BOR, art. 13 p), Sfântul Sinod este instanța autorizată să judece cazurile privitoare la ierarhi.
  38. ^ ÎPS Nicolae a fost iertat de Sinod Cotidianul, 9 iulie 2008
  39. ^ Biroul de Presă al Patriarhiei Române, Decizia Sf. Sinod privind comportamentul sacramental și liturgic al clerului și credincioșilor ortodocși, Basilica, 9 iulie 2008.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • "Cazul Corneanu". Banatul lui. Ecumenism ratat?, Ramona Băluțescu, 2014 - recenzie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri