Sari la conținut

Atanasie Mironescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Atanasie Mironescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Trohan, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Mănăstirea Cernica, Ilfov, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cernica Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot[*] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Membru de onoare al Academiei Române

Mitropolitul Atanasie (din botez Alexandru Mironescu; n. 12 august 1856, Trohan, Vaslui – d. 9 octombrie 1931, București) a fost un cleric român, care a deținut demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909-1911).

S-a născut la data de 12 august 1856, în comuna Trohan (jud. Vaslui), în familia unui preot. După studii la Seminarul “Veniamin Costachi" de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1879-1881), dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881-1882), apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909).

Este numit apoi ca director la Internatului teologic din București (1886-1887), profesor suplinitor la Seminarul “Central" (1886-1887), profesor de Morală la Facultatea de Teologie din București (1887-1897), iconom stavrofor (1887). La 27 iunie 1895 este ales arhiereu titular cu titlul “Craioveanul", fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. Este hirotonit ca arhiereu la 5 februarie 1895. Din decembrie 1897 îndeplinește funcția de locțiitor de episcop al Râmnicului, apoi este ales episcop eparhiot tot acolo, la 12 martie 1898.

La 5 februarie 1909 a fost ales mitropolit primat al României, păstorind până la 28 iunie 1911, când s-a retras din scaun. IPS Atanasie a trăit apoi pentru restul vieții la Mănăstirea Cernica. Mitropolitul Atanasie a trecut la cele veșnice la 9 octombrie 1931, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.

A scris sau a tradus lucrări de Istorie bisericească și de Morală, articole în Biserica Ortodoxă Română și Cuvântul Adevărului de la Râmnic, pastorale, conferințe și cuvântări. Dintre acestea se pot menționa:

  • Memoriu asupra organizării Facultății de Teologie (București, 1887);
  • O călătorie în Orient (București, 1885);
  • Etica evoluționistă și etică creștină. Studiu critic asupra eticei lui Herbert Spencer (București, 1893);
  • Manual de Teologie Morală (București 1895);
  • Morala pentru copii (București, 1899);
  • Sfaturi către preoți date după diferiți autori (București, 1909);
  • Psaltire tradusă din evreiește de preoții Vasile Radu și Gala Galaction (1931);
  • Sfânta Episcopie a eparhiei Râmnicului Noului Severin în trecut și acum (Râmnic, 1906);
  • Istoria Mânăstirii Cernica (Cernica, 1930).
  • Sfântul Atanasie cel Mare. Traducere după cartea germană a lui Mohler (București, 1900);
  • Istoria bisericească universală a lui Eusebiu Popovici (2 vol., București, 1900-1901).
  • A revăzut și editat vechea traducere a lui Veniamin Costachi: Trimiterile cele patrusprezece ale Sfântului Apostol Pavel, de Teofilact al Ohridei (3 vol., București, 1904-1906) (în colaborare cu Gherasim Timuș).
  • Mircea Păcurariu - Dicționarul Teologilor Români (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996);
  • Gherasim Safirin - Cuvântări rostite cu privire la proiectul de lege pentru modificarea Legii sinodale din 1872 și pentru înființarea Consistoriului Superior Bisericesc (București, 1909);
  • Spiru Haret - Criza bisericească (București, 1912);
  • Nicolae Iorga - Tulburările bisericești și politicianismul (Vălenii de Munte, 1911);
  • Constantin C. Diculescu - Tulburările bisericești și propaganda catolică. Memoriu înaintat Sf. Sinod la 25 mai 1911 (București, 1911).

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Mitropolitul Athanasie Mironescu, Vasile Romanescu, Editura Cartea Românească, 1942

Legături externe

[modificare | modificare sursă]