Iosif Gheorghian
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Iosif Gheorghian | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Botoșani, Moldova | ||
| Decedat | (79 de ani) București, România | ||
| Înmormântat | Mănăstirea Cernica | ||
| Cetățenie |  Principatul Moldovei.svg){kind=small} Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Regatul României | ||
| Religie | creștinism ortodox | ||
| Ocupație | cleric[*] traducător | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Academia Mihăileană Universitatea din Paris | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Mitropolitul Iosif (pe numele de mirean Ioan Gheorghian; n. , Botoșani, Moldova – d. , București, România) a fost un cleric, care a deținut în două rânduri demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886-1893, 1896-1909).
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la data de 29 august 1829, în orașul Botoșani, în familia unui preot. A studiat la Școala de la Biserica „Trei Ierarhi” și la Academia Mihăileană din Iași, iar mai târziu a urmat diferite cursuri la Sorbona (Franța). [1]
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoșeni și hirotonit ierodiacon în anul 1846. Slujește ca diacon la Huși și Iași, iar în anii 1857-1858 la Capela românească din Paris.Revenit în țară, este hirotonit ieromonah și numit egumen la Mănăstirile Teodoreni (1863) și Popăuți (1864).
A fost pe perioada studiilor din afara țării, ierodiacon la Capela română din Paris în perioada 1857-1858.[2] După revenirea în țară își continuă activitatea ca profesor, rector și inspector la Seminarul din mănăstirea Neamț (1855-1860).[3]
La 19 iunie 1865 este numit episcop al Hușilor, unde a păstorit până la 24 martie 1879, când a fost ales episcop al Dunării de Jos, cu reședința la Galați. În această calitate, reorganizează viața bisericească din Dobrogea, revenită atunci la România (1878). A făcut demersuri oficiale la autoritățile vremii pentru obținerea unui teren destinat construirii seminarului teologic din Galați.[4]
La 22 noiembrie 1886 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei și primat al României, fiind înscăunat la 30 noiembrie 1886. La 29 martie 1893, mitropolitul Iosif Gheorghian (1886-1893) este obligat să-și dea demisia, în urma refuzului său de a accepta "Legea clerului mirean și a seminariilor", propusă de Take Ionescu. În locul său, Colegiul Electoral alege, cu ajutorul consevatorilor, la 18 mai 1893, cu o majoritate de voturi, 168 din 220, pe episcopul Argeșului, Ghenadie Petrescu. Instalarea ca mitropolit primat s-a făcut la 21 mai 1893 în Catedrala Mitropolitană care în acea zi sărbătorea hramul. Primul act al noii sale păstoriri ca mitropolit primat a fost proiectul de lege a clerului și seminariilor pe care l-a prezentat Sinodului și care apoi s-a votat și de către Parlament.
IPS Iosif Gheorghian s-a stabilit la Mănăstirea Căldărușani. După caterisirea mitropolitului Ghenadie Petrescu, IPS Iosif a fost reales ca mitropolit-primat al României la 6 decembrie 1896, fiind înscăunat la 8 decembrie 1896, păstorind apoi până la moarte.
A tradus felurite lucrări teologice din limba franceză și din literatura patristică. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 mai 1901.
Mitropolitul Iosif Gheorghian a trecut la cele veșnice la 24 ianuarie 1909, în București, fiind înmormântat în biserica "Sfântul Gheorghe“ din Mănăstirea Cernica.
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- Vladimir Guettee - Expunerea doctrinei Bisericii creștine ortodoxe (Huși, 1875);
- Vladimir Guettee - Papalitatea schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica orientală (București, 1880);
- Mitrofan din Koneveț - Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte (București, 1891);
- Inochentie (Borisov) - Cuvântări spre folosul celor ce se pregătesc la penitență și la sfânta cuminecare (București, 1897);
- Sfântul Vasile, arhiepiscopul Chesariei Capodociei (București, 1898);
- Thomas A. Kempis - Urmarea lui Hristos (București, 1901);
- Eusebiu de Cezareea - Istoria bisericească și Viața lui Constantin cel Mare (București, 1896);
- Sozomen - Istoria bisericească (București, 1897);
- Socrate Scolasticul - Istoria bisericească (București, 1899);
- Evagrie și Filostorg - Istoria bisericească (București, 1899) ș.a.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Brezeanu, Ioan (). Galaţi - biografie spirituală : (Personalităţi ale ştiinţei, culturii şi artei). Galați: Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos. p. 134.
- ↑ Georin, Înalt Prea Sfinția Sa Iosif Gheorghian, în „Amvonul”, an. XI, nr. 6, 1908, p. 161-162
- ↑ Diac. Ioan Ivan, Pr. Scarlat Porcescu, (). Mănăstirea Neamț. Iași. p. 273.
- ↑ Drăgoi, Eugen (). Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos : 1864-1989. Galați: Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos. p. 34.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Mircea Păcurariu - Dicționarul Teologilor Români (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996)
- Brezeanu, Ioan. Galați - biografie spirituală : (Personalități ale științei, culturii și artei, Galați: Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos), 2008, p. 134
- Drăgoi, Eugen. Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos: 1964-1989. Galați:Editura Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos, 1990, p. 31-34