Soia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Glycine max)
Soia
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiosperme
(neclasificat): Eudicote
(neclasificat): Rosidae
Ordin: Fabales
Familie: Fabaceae
Subfamilie: Faboideae
Gen: Glycine
Specie: G. max
Nume binomial
Glycine max
(L.) Merr.
Sinonime[1]
  • Dolichos soja L.
  • Glycine angustifolia Miq.
  • Glycine gracilis Skvortsov
  • Glycine hispida (Moench) Maxim.
  • Glycine soja sensu auct.
  • Phaseolus max L.
  • Soja angustifolia Miq.
  • Soja hispida Moench
  • Soja japonica Savi
  • Soja max (L.) Piper
  • Soja soja H.Karst.
  • Soja viridis Savi

Soia (Glycine max)[2] este o plantă de cultură din familia leguminoase, subfamilia Faboideae. Din această familia mai face parte fasolea, trifoiul sau lucerna. Boabele de soia joacă un rol important în industria alimentară, ele conținând 39 % proteine, 17 % ulei.

O plantă de soia

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ca majoritatea plantelor, boabele de soia cresc în diferite etape morfologice, pe măsură ce se dezvoltă din semințe în plante complet mature.

Germinație[modificare | modificare sursă]

Prima etapă a creșterii este germinația, o metodă care devine mai întâi aparentă pe măsură ce coltele de sămânță apare.[3] Aceasta este prima etapă a creșterii rădăcinilor și are loc în primele 48 de ore în condiții ideale de creștere. Primele structuri fotosintetice, cotiledonii, se dezvoltă din ipocotil, prima structură a plantei care iese din sol. Aceste cotiledoane acționează atât ca frunze, cât și ca sursă de nutrienți pentru planta imatură, oferind hrana pentru răsaduri pentru primele sale 7-10 zile.[3]

Maturitatea[modificare | modificare sursă]

Primele frunze adevărate se dezvoltă ca o pereche de lame unice.[3] În urma acestei prime perechi, nodurile mature formează frunze compuse cu trei lame.

Înflorire[modificare | modificare sursă]

Înflorirea este declanșată de lungimea zilei, de multe ori începând odată cu zilele ce devin mai scurte de 12,8 ore.[3] Această trăsătură este însă foarte variabilă, cu varietăți diferite care reacționează diferit la lungimea zilei în schimbare.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Glycine max”. Encyclopedia of Life. Accesat în . 
  2. ^ „Glycine max”. Multilingual Multiscript Plant Name Database. Accesat în . 
  3. ^ a b c d Purcell, Larry C.; Salmeron, Montserrat; Ashlock, Lanny (). „Chapter 2”. Arkansas Soybean Production Handbook – MP197. Little Rock, AR: University of Arkansas Cooperative Extension Service. pp. 1–8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Shurtleff, William; Aoyagi, Akiko (). History of Soybeans and Soyfoods in Sweden, Norway, Denmark and Finland (1735-2015): Extensively Annotated Bibliography and Sourcebook. Lafayette, CA: Soyinfo Center. p. 490. ISBN 978-1-928914-80-8. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Soia