Gheorghe Panaiteanu-Bardasare
| Gheorghe Panaiteanu-Bardasare | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]   Burdujeni, BotoșaniPrincipatul Moldovei |
| Decedat | (84 de ani)[1]  Iași, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | pictor cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Academia Mihăileană, Academia de Arte Frumoase din München |
| Pregătire | Giovanni Schiavoni, Ferdinand Piloty, Richard Lauchert[*] |
| Profesor pentru | Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă, Ludovic Bassarab |
| Mișcare artistică | academism |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare (n. 22 aprilie 1816 în cartierul Burdujeni, atunci sat în județul Botoșani, Suceava - d. 9 noiembrie 1900, Iași) a fost un pictor și grafician român.
Biografie
Urmează Academia Mihăileană din Iași (1835-1840).[2] Obține, apoi, o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din München (1840).[3] Chiar din primul an de studii devine membru extraordinar în Societatea artistică din München, oraș în care va sta peste 18 ani. Specializare în litografie, la Institutul particular condus de Ferdinand Piloty și Iacob Melher. Interesul pentru pictura de gen și portret l-a determinat să ia lecții de la Richard de Lauchert, artist renumit în vreme. Dacă scenele de gen erau dominate de sentimentalism și duioșie, ceea ce le făcea atractive pentru un anumit public, în schimb s-a dovedit un adevărat maestru al portretului.
Revenit în țară, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Arte Frumoase (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, fondează și Pinacoteca Națională din Iași, pe lângă Universitatea din Iași, unde se vor păstra mari valori ale artei plastice românești și străine și la conducerea căreia va fi numit.[4] Timp de aproape patruzeci de ani va face să supraviețuiască aceste doua instituții, cărora le-a dedicat, de fapt, tot restul vieții, în detrimentul picturii. Are marele merit de a fi format o serie de mari artiști: Constantin Stahi, Emanoil Bardasare, Ludovic Bassarab, Theodor Buiucliu, Ștefan Șoldănescu, Octav Băncilă s.a. A fost un pedagog înnăscut. A expus lucrări, împreună cu elevii săi, la expozițiile organizate de Școala de Arte Frumoase și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică.
Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare.
Creații
Grafică: litografiile O mamă cu fiul ei, Două surori, Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni;
Pictură: Fata cu fluturele (Venus în baie), Femeia cu tamburina, Surâsul, Peisajul în Bavaria (acuarelă), Franciscanul, A. Lochmann.[2]
Referințe și note
- ^ a b Gheorghe Panaiteanu Bardasare
- ^ a b Nota biografică Panaiteanu-Bardasare Gheorghe pe pagina Personalități a Colegiului Național din Iași. Pagină accesată pe 30 mai 2014.
- ^ „George Panaiteanu-Bardasare”, în Rudolf Suțu, Iașii de odinioară. Volumul 2, Editura „Viața Romînească”, Iași, 1928, p. 257-262.
- ^ Ștefan Dimitrescu, „Pinacoteca Națională din Iași”, Boabe de grâu, august 1932, p. 62-73.
Bibliografie
- Emil Satco - „Gheorghe Panaiteanu Bardasare”, Enciclopedia Bucovinei, Vol. II, Editura Princeps Edit, 2004, p.170.
Vezi și
Legături externe
- „Gheorghe Panaiteanu Bardasare” pe situl Compendium.
