Ioan Flora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Flora
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*] Modificați la Wikidata

Ioan Flora, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Serbia - d. 3 februarie 2005, la București[1]) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Serbia. Ioan Flora a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București.

Studii si cariera[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Liceul absolvit la Vârșeț, ulterior a absolvit Facultatea de Litere din București în anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București.

Cariera literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu poemul Des în pagina culturală a ziarului "Libertatea", singurul ziar de limbă română din Serbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea sa de debut în poezie, intitulată Valsuri, a fost publicată de editura ziarului Libertatea în Panciova în 1970.

Volume de poezie[modificare | modificare sursă]

  • Valsuri, 1970;
  • Iedera, 1975;
  • Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia);
  • Terapia muncii, 1981;
  • Starea de fapt, 1984,1986;
  • O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie);
  • Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina);
  • Tălpile violete, 1990, 1998;
  • Poeme, antologie, 1993;
  • Discurs asupra struțocămilei), 1995, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România și din Republica Moldova);
  • Cincizeci de romane și alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996;
  • Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains și premiul ASPRO).
  • Medeea și mașinile ei de război, 2000
  • Dejun sub iarbă, 2003[2][3]
  • Trădarea metaforei, 2004[4]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovacă, engleză și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, Poezii I-II (1983);

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Festivalului de Poezie de la Struga (Macedonia, 1978),
  • Nolit Award (Serbia, 1989),
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1997),
  • Premiul ASPRO (1997).

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Membru al Uniunea Scriitorilor din România, membru fondator al ASPRO, al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Serbia) și al PEN - CLUB.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri